Autoritățile sovietice au interpretat unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918 printr-o lentilă strict penală și ideologică, transformându-o dintr-un act politic și istoric într-o pretinsă „infracțiune contrarevoluționară”. În anchetele NKVD, inclusiv în dosarul preotului Alexandru Baltaga, votul din Sfatul Țării și contextul unirii sunt prezentate drept „răsturnare a puterii sovietice” și „trădare a Rusiei Sovietice”, marcând astfel procesul prin care un eveniment fondator al istoriei Basarabiei a fost criminalizat retrospectiv în logica represiunii politice sovietice.
Protoiereul Misail Chirița, parohul bisericii din Pitușca, Călărași, s-a opus vehement unirii Basarabiei cu România, a organizat o rebeliune amplă „a pitușcanilor”, în 1930, împotriva trecerii la calendarul corectat, gregorian. Iertat de autoritățile române, în iunie 1940, a fost denunțătorul militantului național, preotul Alexandru Baltaga (canonizat recent de Biserica Ortodoxă Română –n.a.), și și-a îndemnat enoriașii să întâmpine Armata Roșie cu pâine și sare. După instaurarea regimului sovietic, a fost arestat și eliberat în schimbul colaborării sale pentru consolidarea autorității Bisericii Ortodoxe Ruse în Basarabia și al serviciului fiului său, Varlaam Chirița, pentru spionajul sovietic în Bulgaria.
Ion Codreanu, cunoscut ca Moș Ion Codreanu, a fost singurul deputat al Sfatului Țării rămas în Basarabia după intrarea trupelor sovietice pe 28 iunie 1940 care a supraviețuit. Pe 3 mai 1941, acesta a fost schimbat de către sovietici cu activista kominternistă Ana Pauker, scăpând astfel cu viață de NKVD-ul sovietic.
Sub această semnătură, prozatorul și folcloristul Gheorghe Madan (5 octombrie 1872 - 7 noiembrie 1944) s-a prezentat în fața enkavedeului sovietic în calitate de martor, în septembrie 1940, în cazul celor 14 foști deputați ai Sfatului Țării.