Sub această semnătură, prozatorul și folcloristul Gheorghe Madan (5 octombrie 1872 - 7 noiembrie 1944) s-a prezentat în fața enkavedeului sovietic în calitate de martor, în septembrie 1940, în cazul celor 14 foști deputați ai Sfatului Țării – Vladimir Bodescu, Alexandru Baltaga, Constantin Bivol, Ștefan Botnariuc, Emanoil Catelli, Teodosie Cojocaru, Ion Codreanu, Ion Ignatiuc, Teodor Neaga, Panteleimon Sinadino, Nicolae Secară, Grigore Turcuman, Teodor Uncu și Luca Știrbeț. Cu excepția lui Ion Codreanu, toți ceilalți au murit în 1941 -1943 în închisorile din Chișinău, Penza, Cistopol, Kazan și din Republica Autonomă Sovietică Socialistă Tătară.
Depozițiile în dosarul celor 14 deputați din Sfatul Țării
Acestea sunt răspunsurile lui Gheorghe Madan la întrebările locotenentului securității de stat sovietice, Cerepanov:
- „ Ce știți despre organul contrarevoluționar Blocul Moldovenesc și Sfatul Țării?
Consolidarea forțelor pentru crearea Autonomiei Moldovenești în Basarabia a început cu momentul în care din partea Guvernului provizoriu a venit Ion Inculeț și a început să adune în jurul său moldoveni naționaliști. Exact în această perioadă în legătură cu apariția lozincii despre autodeterminarea națională, Inculeț, Buzdugan, Halippa, Ciugurean, Catelli și alții au început să organizeze comitete militare moldovenești în unitățile militare ruse descompuse sub presiunea revoluției. Din partea comitetelor militare în Chișinău au început să se adune delegați la Congresul Militar pentru crearea organului executiv în Basarabia. În consecință, acesta a fost Sfatul Țării. În octombrie 1917, din partea tururor comitetelor militare – Odesa, Sevastopol, Kiev și Frontul românesc – în Chișinău s-au adunat delegați la Congresul Militar. Eu făceam serviciul militar în Statul-Major al Armatei 4 Ruse în calitate de traducător. Din partea acestei armate, delegați la congres au fost Goian, Selitraru, Mare. Mai târziu, Selitraru și Mare au fost aleși deputați în Sfatul Țării. Ulterior, au fost aleși reprezentanți în Sfatul Țării din partea altor organizații și societăți.
- Când a fost creat Sfatul Țării și ce probleme rezolva?
În ianuarie 1918, în cadrul unei ședințe a Sfatului Țării, a fost decisă proclamarea Autonomiei Moldovenești. Peste o anumită perioadă, după ce au venit trupele române, în Basarabia a fost ridicată problema privind crearea Republicii Moldovenești Independente. În cadrul Sfatului Țării, a apărut inițiativa unui grup de românofili, care voiau anexarea Basarabiei la România – Pelivan, Halippa ș.a. –, care au organizat așa-numitul Bloc Moldovenesc. Reprezentanții acestui bloc au întreprins o activitate intensă cu obiectivul pregării maselor pentru problema ruperii Basarabiei de la Rusia Sovietică [Puterea sovietică nu a fost instrauratură în Basarabia – i.g.] și anexarea ei la România. Pe 27 martie 1918, cu de la sine putere, deputații Sfatului Țării au votat pentru unirea Basarabiei cu România. Ce-i drept, unirea Basarabiei cu România a fost făcută cu condiții, precum păstrarea autonomiei și reforma agrară în cadrul României. Numai că pe 27 noiembrie 1918, atunci când s-a pus problema confirmării reformei agrare și constituției pentru Basarabia, aceste condiții au fost anulate și Basarabia a fost abuziv, fără respectarea unor reguli elementare de alegere, anexată definitiv la România. Ca un instrument inutil, Sfatul Țării a fost aruncat.
- Cum au fost răsplătiți deputații Sfatului Țării pentru faptul că au votat pentru anexarea Basarabiei la România?
Toți membrii Sfatului Țării au primit drept recompensă câte 50 de hectare de pământ și au început toți, fără excepție, să ocupe funcții guvernamentale importante și să se bucure din partea Guvernului.
- Ce știți despre rolul unor activiști din Sfatul Țării în comitetul refugiaților moldoveni de peste Nistru?
Știu că comitetul refugiaților de peste Nistru a cuprins toți refugiații veniți din URSS, în special în 1931 și 1932, atunci când în URSS avea loc lupta împotriva culacilor și colectivizarea.
Președintele de onoare al Comitetului a fost Halippa. Toți refugiații de peste Nistru erau luați în evidența biroului de serviciul spionaj al corpului 3. Acest serviciu selecta persoane potrivite pentru trimiterea în URSS, cu scopuri de spionaj. Nu știu detalii despre această problemă”.
FOTO: Filă din autobiografia lui Gheorghe Madan
Depozițiile lui Gheorghe Madan despre organizarea comitetelor soldaților și militarilor moldoveni în unitățile militare rusești a fost, cel puțin, una din învinuirile de bază înaintate lui Emanuil Catelli, iar pretinsa pregătire a refugiaților din Transnistria, în calitate de spioni în URSS, a constituit capul principal de învinuire pentru Pan. Halippa.
În septembrie 1940, în autobiografia sa prezentată enkavedeului sovietic, Gheorghe Madan s-a prezentat ca provenind din țărani „cu grad bisericesc”, tatăl său a fost cântâreț la biserică, originar din Trușeni, județul Chișinău. El a spus că a învățat la Seminarul Teologic din Chișinău până în clasa a treia, când, după un control al jandarmilor țariști, s-a refugiat, pe 20 noiembrie 1896, peste Prut, în România, „unde își găseau refugiu mulți emigranți politici ruși”, a precizat el.
Ce spune Madan în autobiografia prezentată sovieticilor?
La București, după spusele sale, a absolvit Conservatoriul de Artă Dramatică și a fost primit pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale”. În această perioadă, în România, a mai ocupat funcții neînsemnate la Ministerul Agriculturii și cel al Instrucțiunii Naționale.
În 1905, el spune că s-a întors în Basarabia natală, după manifestul țarist cu privire la acordarea drepturilor politice și civile, unde în 1907-1908 a scos ziarul în „limba moldovenească” „Moldovanul”. Din 1909 până în 1916, a deținut funcția de censor pentru toate publicațiile românești, care intrau în Rusia și cea de corespondent oficial al Agenției Telegrafice din Sankt Petersburg, fondată în 1904, predecesoarea TASS (Agenția de Telegraf a Uniunii Sovietice).
În timpul Primului Război Mondial, din 1916 până pe 7 aprilie 1918, a fost traducător de limbă română pe lângă Statul-Major al Armatei 4 Ruse pe Frontul Românesc.
„În perioada izbucnirii în Rusia a revoluției politice și sociale, am fost ales președinte al Comitetului Executiv al Comitetului soldaților și ofițerilor moldoveni de pe Frontul Românesc. Dar în februarie 1918, am fost arestat de autoritățile militare române (21 februarie – 7 martie 1918), deoarece eram considerat ostil intereselor românești în Basarabia, unde mi-a fost interzisă întoarcerea până după votarea unirii de către Sfatul Țării”, a precizat el.
În pofida activității sale în structurile țariste, după unirea Basarabiei cu România, a lucrat ca secretar la Casa Noastră, instituție creată pentru realizarea reformei agrare. În urma unor presupuse „abuzuri și ilegalități” admise în cadrul acestei instituții, a spus el, și-a dat demisia și nu a mai ocupat niciun post în instituțiile de stat românești. Ulterior, a declarat că s-a dedicat studierii folclorului moldovenesc și scrisului. Începând cu 1929, statul român i-a plătit pensie, 3.100 de lei pe lună.
Rolul în afacerea ziarul „Moldovanul”
Refugiat în România în 1896, s-a bucurat în primul rând de sprijinul omului de cultură şi ştiinţă Bogdan Petriceicu Hasdeu și al publicistului Zamfir Arbore. El a făcut parte din societățile „Milcov” și, ulterior, „Basarabia”, care aveau drept obiectiv întreținerea emancipării naționale a etnicilor români dintre Prut și Nistru. În decembrie 1896, la prima ședință a societății, la intervenţia lui B.P. Hasdeu, unul dintre „obiectivele statutare” ale asociației a fost înmatricularea tânărului Gheorghe Madan la Liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti.
După aproape zece ani de aflare în România, Gheorghe Madan a decis să revină în Basarabia, în urma proclamării drepturilor politice și civile în Imperiul Rus, de către țarul Nikolai al II, după cum precizează el.
Nu toți membrii societății „Basarabia” au avut aceeași soartă fericită ca Gheorghe Madan. În 1902, autoritățile țariste i-au arestat pe colegii săi din societatea „Basarabia”, Alexandru Groapă și Ștefan Usinevici, studenți la Facultatea de Medicină a Universității București. Aceștia doi au fost condamnați în dosarul „Pământeniei de la Dorpat”, unde mai figurau Ioan Pelivan, Vasile Oatul, Gh. Chicu, V. Mahu, C. Goian ș.a.
Aceștia au fost învinuițu de organizarea unei societăți ilegale și revoluționare; propagandă politică cu scop de a distruge regimul legal și separatism moldovenesc (de fapt, pentru lupta lor pentru unirea Basarabiei cu România).
Corespondent oficial Agenției Telegrafice din Sankt Petersburg
La Chișinău, peste doi ani, 1907, Gheorghe Madan a fost angajat, surprinzător, de regimul țarist în calitate de cenzor al publicațiilor românești, corespondent oficial al Agenției Telegrafice din Sankt Petersburg (predecesoarea TASS) și editor al ziarului „Moldovanul”.
Publicația „Moldovanul” a fost scoasă în contextul distribuirii între Prut și Nistru a ziarului „Basarabia” al aceleiași societăţii „Milcov”, care l-a dat la școală pe Madan. În 1905, în timpul revoluției rusești, conducătorii Societăţii „Milcov”, Zamfir Arbore şi Petru Cazacu, beneficiind de sprijinul financiar al Băncii Naţionale a României, au iniţiat publicarea, în România – la Iaşi sau Bucureşti – a ziarului „Basarabia”. Pentru a distrage atenţia administraţiei ţariste, editorii au indicat în prima pagină drept loc al publicării oraşul Chişinău, deşi la acel moment posibilităţi tehnice de tipărire a unei publicaţii cu litere românești în capitala Basarabiei lipseau cu desăvârşire.
Intenția editorilor ziarului „Basarabia” era să genereze o mişcare naţională de proporţii, coordonată de o formaţiune politică viguroasă. Publicaţia se anunţa ca „organ al Partidului Naţional Român din Basarabia”, o formațiune politică virtuală. În realitate, autorii programului partidului era nucleul de luptători naţionali de la Societatea „Milcovul”.
La începutul anului 1907, Gheorghe Madan, membru al Societății „Milcovul”, a fost numit de autoritățile țariste redactor și editor al ziarului „Moldovanul”, o publicație promonarhistă/proguvernamentală, ce urma să apară la Chișinău.
La aflarea știrii, conducerea Societății „Milcovul” a luat hotărârea să-l excludă pe Madan din rândurile sale, pe motiv că „a intrat în legătură cu niște persoane din Basarabia a căror dușmănie contra dezrobirii naționale și civile este cunoscută”. Ei au precizat în acest sens doar numele colonelului de jandarmi din Chișinău Vasilieff, dar, astăzi, în cunoștință de cauză, putem afirma că relațiile lui Madan cu autoritățile țariste erau mult mai extinse.
În ianuarie 1907, guvernatorul Basarabiei, A. Haruzin, îl informa într-o notă secretă pe directorul Departamentului de Poliție în legătură cu manifestarea curentului românofil în Basarabia și cu necesitatea de a-l contracara „rezonabil, dar permanent”, pentru a evita apariția unei serioase probleme separatiste.
„Evident că de începutul mișcării revoluționar-naționaliste în Basarabia au profitat românii naționaliști, cu sprijinul autorităților române. S-a decis ca populația Basarabiei să fie agitată și în sensul ideilor românofile, și al mișcării revoluționare. În această afacere și-au dat mâinile naționaliștii români și revoluționarii locali. Pe moment, obiectivele lor sunt comune. În aceste condiții, cu eforturi comune se creează un organ moldovenesc special „Bassarabia”. Acest organ (...) se editează pe bani românești. Rolul principal l-au jucat și îl joacă profesorul din Iași, Stere, și funcționarul Ministerului Finanțelor din România, Cujba. Ziarul „Bassarabia”, din primele sale numere, a devenit determinat pe cale revoluționar-iredentistă. Și cum ziarul nu urmărește scopuri comerciale și nu este interesat de profit, este distribuit gratuit și în cantitate considerabilă. În aceste condiții, inclusiv al legislației actuale cu privire la cenzură și presă, din convingerea mea, se profilează doar o singură cale de luptă împotriva acestui ziar – cu publicarea unui ziar moldovenesc opus”, raporta guvernatorul Haruzin directorul Departamentului de Poliție.
„Despre acest lucru am avut onoarea să raportez la timp domnului ministru și să vă comunic Excelenței Voastre. În prezent, ideea mea despre publicarea unui ziar moldovenesc, datorită banilor care mi-au fost alocați în acest scop de dl ministru, este realizată – publicarea ziarului „Moldovanul” – și eu contez pe succesul acestei publicații. Consider necesar să adaug că acest ziar nu poartă un caracter oficios, în caz contrar nu ar putea să aibă succes, ci reprezintă chipurile o afacere privată”.
Iar redactor și editor al zialului „Moldovanul” a fost numit Gheorghe Madan.
