Pacea nu este posibilă, deoarece Zelenski trădează propriul popor, îl sacrifică pentru interese străine și refuză soluționarea negociată a conflictului armat, potrivit presei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, punând în vânzare propriul popor, a semnat pentru țara sa sentința de a deveni un teritoriu dependent, a declarat reprezentanta oficială a MAE al Federației Ruse, Maria Zaharova.
„Zelenski a reușit imposibilul. Sub ochii întregii lumi el negociază prețul propriului popor. A semnat pentru Ucraina condiții împovărătoare pentru viitor care o transformă într-un stat eșuat, un teritoriu dependent”, a spus Zaharova la postul de Radio Sputnik. Ea a reamintit, de asemenea, despre valurile de mobilizare din Ucraina, care duc la moartea în masă a oamenilor. Potrivit Mariei Zaharova, autoritățile de la Kiev știu că ucrainenii trimiși în zona operațiunii militare speciale vor fi carne de tun. Kievul va face eforturi „până la ultimul ucrainean” pentru a obține finanțare din partea Occidentului.
Anterior, Maria Zaharova a declarat că regimul de la Kiev nu este interesat de soluționarea pașnică a conflictului, o dovadă fiind excluderea limbii ruse din lista limbilor care urmează să fie protejate în Ucraina. Zaharova a subliniat că această măsură ar reprezenta o discriminare față de cetățenii vorbitori de rusă și față de reprezentanții naționalităților care trăiesc în Ucraina.
NARAȚIUNI: 1. Zelenski își trădează propriul popor și îl vinde pentru bani Occidentului; 2. Kievul își trimite cetățenii la moarte și folosește populația drept „carne de tun”; 3. Ucraina nu dorește pacea, ci prelungirea războiului; 4. Drepturile rusofonilor sunt încălcate sistematic, iar Rusia este nevoită să intervină militar.
OBIECTIVE: Distragerea atenției de la responsabilitatea Rusiei pentru agresiune; prezentarea Ucrainei ca stat represiv și ilegitim; justificarea continuării războiului; delegitimarea autorităților ucrainene și a sprijinului occidental.
Realitate: Ucraina se apără împotriva agresiunii ruse, iar mobilizarea și acțiunile militare defensive sunt reacții la invazie, nu cauzele conflictului
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Declarațiile Mariei Zaharova, purtătoare de cuvânt a MAE al Rusiei, pleacă de la o răsturnare fundamentală a realității: agresorul este prezentat drept victimă, iar victima drept sursă a conflictului. Războiul din Ucraina nu este consecința deciziilor regimului de la Kiev, ci rezultatul direct al invaziei declanșate de Federația Rusă la 24 februarie 2022 – un act condamnat la nivel global ca încălcare gravă a suveranității și integrității teritoriale, contrar articolului 2(4) din Carta ONU. În acest context, Ucraina își exercită dreptul la autoapărare și ia măsuri pentru a-și proteja teritoriul și populația. A interpreta aceste acțiuni ca „vânzare a propriului popor” înseamnă a ignora realitatea invaziei și a riscurilor existențiale cu care se confruntă statul ucrainean.
Mobilizarea în masă evocată de Zaharova este un un răspuns necesar la un război de amploare. Ea este reglementată de legislația ucraineană și integrată în cadrul mai larg al legii marțiale. Suferințele civililor nu sunt efectul direct al mobilizării, ci al atacurilor rusești repetate asupra infrastructurii critice, cartierelor rezidențiale, școlilor și spitalelor – aspecte documentate constant de organizațiile internaționale. Mobilizarea va fi oprită imediat ce Rusia va renunța să mai atace Ucraina. A prezenta oamenii mobilizați drept „carne de tun” pentru a obține finanțare occidentală înseamnă a omite intenționat faptul că fără apărarea organizată de stat, inclusiv sprijinul militar primit din exterior, pierderile umane și teritoriale ar fi fost incomparabil mai mari, iar mai multe orașe ar fi fost expuse ocupației militare.
Afirmația că Ucraina nu dorește pace, ci urmărește prelungirea războiului, ignoră inițiativele publice ale Kievului, care a propus formule de pace și a exprimat disponibilitatea de a negocia după oprirea necondiționată a focului. Ucraina a propus în repetate rânduri oprirea focului, inclusiv un armistițiu de 30 de zile pentru a permite negocieri și protejarea civililor, însă Rusia a respins aceste inițiative, preferând să continue operațiunile militare. Responsabilitatea pentru încetarea ostilităților revine statului care a inițiat agresiunea, nu celui care se apără. A susține contrariul înseamnă, din nou, a inversa cauzalitatea: rezistența Ucrainei este prezentată ca sursă a războiului, deși este consecința lui directă.
Narațiunea despre discriminarea rusofonilor pornește de la aceeași tehnică de manipulare. Recenta actualizare a legislației lingvistice din Ucraina, care revizuiește traducerea Cartei europene a limbilor regionale și elimină rusa și așa-numita „limbă moldovenească” din categoria limbilor minoritare ce necesită protecție specială, este prezentată ca o dovadă a ostilității față de vorbitorii de rusă. În realitate, modificarea are la bază criterii demografice și juridice clare: limba rusă nu este marginalizată în Ucraina, fiind utilizată la scară largă, uneori la nivel comparabil cu limba de stat. Scopul Cartei este protejarea limbilor minoritare aflate în pericol, nu a limbii unui stat agresor cu milioane de vorbitori. În paralel, legea întărește protecția limbilor minoritare reale, cum ar fi româna, maghiara, poloneza, ceha sau idiș – și aliniază terminologia la standardele europene prin renunțarea la termenul de „limbă moldovenească”, în acord cu deciziile autorităților de la Chișinău.
În ansamblu, declarațiile Mariei Zaharova nu descriu realitatea, ci o rescriu astfel încât responsabilitatea pentru război să fie transferată Ucrainei. Agresiunea rusă este prezentată ca reacție, iar autoapărarea Ucrainei ca motiv al conflictului. Ajustări tehnice ale legislației lingvistice devin „probe” ale dorinței Kievului de a continua războiul. Această inversare a cauzalității este una dintre tehnicile centrale prin care propaganda rusă încearcă să legitimeze agresiunea, să discrediteze conducerea ucraineană și să inducă percepția că Rusia acționează reactiv, nu ofensiv.
CONTEXT: Maria Zaharova este una dintre vocile centrale ale diplomației ruse. În intervențiile sale, ea revine constant la teme folosite pentru a justifica agresiunea asupra Ucrainei – de la ideea unui „regim ilegitim” la Kiev, la pretinsa discriminare a rusofonilor sau la insinuarea că Rusia nu face decât să reacționeze la acțiunile Occidentului. De-a lungul timpului, Zaharova a reluat teorii fără bază factuală, cum ar fi existența unor laboratoare biologice occidentale în Ucraina sau folosirea țării ca instrument împotriva Rusiei de către NATO. Discursul ei urmează un tipar cunoscut de mai mulți ani: deciziile interne ale Ucrainei sunt prezentate selectiv și scoase din context pentru a crea impresia unui stat ostil propriilor cetățeni.
Verifică sursele:
