Scandalul provocat de interdicția de intrare în România, aplicată lui Ion Ceban, primar general al Chișinăului, a avut efectul gazului turnat peste un foc mare, când flăcările ajung la apogeu și orice combustie suplimentară se consumă în van. Oricât de bogată ar fi imaginația noastră, percepția are totuși limitele ei.
Trei ipoteze
Atât jubilația unora din „tabăra proeuropeană” că Ceban a fost în sfârșit „demascat” și nu îi va mai înșela de acum înainte pe alegătorii „naivi” , cât și revolta energică, sârguincioasă a opozanților care, spre deosebire de restul lumii, „nu se tem” să spună „adevărul” au fost marcate excesiv de emoție militantă, „revoluționară” și resentimente reciproce profunde. Comparativ cu primii, ultimii au venit în general cu mesaje mai elaborate, repetând în același timp și idei mai vechi despre „monstruozitatea” regimului instaurat de Maia Sandu, sorosiști și progresiști în general.
Trei ipoteze, în diferite variații, au fost prezentate ca adevăruri incontestabile în acest caz: 1) că „năstrușnica măsură” (după cum s-a exprimat un „suveranist” local), ar fi fost luată de președintele Nicușor Dan „la sugestia și cererea Maiei Sandu” (observați nimereala: „sugestia și cererea”); 2) că Ion Ceban ar fi fost „demascat” sau, în funcție de tabără, pedepsit pe nedrept, după ce și-ar fi demonstrat cu prisosință „românismul”, „europenismul” dar și potențialul electoral; 3) că PAS și celelalte partide europene vor avea de câștigat sau de pierdut alegători în urma acestei interdicții.
Logica nu înlocuiește probele
Cazul Ceban arată diferit, dacă punctele de vedere de mai sus le privim ca ceea ce sunt, fără nicio preconcepție, echidistant. Cu toate că ipoteza implicării Maiei Sandu în luarea deciziei respective la București nu poate fi exclusă (ne amintim cu acest prilej că ea a pledat de la tribune internaționale pentru pedepsirea fugarilor vinovați de furtul miliardul), informația de care dispunem până acum nu e suficientă pentru a afirma că „nu există nicio îndoială” în acest sens. „Logica” nu poate înlocui probele, oricât de antipatică le-ar părea președinta Republicii Moldova Sandu lui Putin, Șor, Dodon sau Munteanu, mai cu seamă că ea neagă că ar fi știut despre intențiile Bucureștiului.
„Din motive ce țin de considerente de siguranță națională, România a dispus măsura nepermiterii intrării pe teritoriul național pentru domnul Ion Ceban și pentru încă doi cetățeni ai Republicii Moldova. Decizia este de resortul instituțiilor competente din România, în conformitate cu reglementările în vigoare în materie”, se precizează într-un comunicat al MAE de la București.
Este o decizie regretabilă, firește. Dar nu putem presupune că instituțiile statului român sunt mai informate decât noi? Iarăși am avea nevoie de informație suplimentară.
Sinceritatea lui Ceban
Deși vizat de statul român, despre Ion Ceban s-a vorbit în aceste zile mai puțin decât despre Maia Sandu. Faptul că el s-a schimbat radical în ultimii ani - a declarat într-un moment că vorbește limba română, că susține integrarea europeană a Republicii Moldova, a semnat acorduri de înfrățire cu diferite localități din România, „a oferit sprijin refugiaților ucraineni, a condamnat războiul din Ucraina și a suspendat orice dialog cu autoritățile din Federația Rusă”, - alimentează șocul nostru. A surprins și gestul său din alegerile prezidențiale, când s-a întâlnit și s-a fotografiat cu Maia Sandu. (Să fie ea atât de cinică, nerecunoscătoare?)
Dar, oricum, faptele de azi nu le anulează pe cele de ieri și nu îl face infailibil, întrebarea când era el sincer cu adevărat este cât se poate de firească. Aceasta conta mai puțin la îndeplinirea unei funcții „manageriale”, dar odată cu intrarea în lupta politică chestiunea adevăratei sale fețe ar fi apărut inevitabil, mai devreme sau mai târziu. Nu se poate uita, bunăoară, că el a pus totuși umărul la referendumul organizat de FSB în autonomia găgăuză înainte de anexarea Crimeii. Ceea ce nu e o chestiune deloc ordinară. S-a reținut și furia cu care el protesta împotriva integrării europene. Sigur, putea greși omul, acum i-a venit mintea la cap, dar, iarăși, alierea cu Stoianoglo, Chicu, Tkaciuk care nu s-au remarcat prin entuziasm proeuropean (Chicu a acceptat un împrumut dubios, contrar intereselor Republicii Moldova, de la Putin), ridică alte semne de întrebare în privința intențiilor sale. Cine stă în spatele acestei alianțe? Același Gudilin, „fost agent FSB”, menționat de „instituțiile competente” americane, sau… Plahotniuc? De ce MAN nu a făcut bloc electoral cu PSDE, după cum se vorbea în târg, partid al cărui europenism nu se pune la îndoială?
Ce cred americanii?
Mișcarea Alternativa Națională, formațiunea întemeiată de Ceban, a fost menționată acum trei ani într-un document al Departamentului de Stat al SUA privind acțiunile serviciilor speciale ruse „de subminare a democrației în Republica Moldova”. La 26 octombrie 2022, Biroul pentru Controlul Activelor Străine al Departamentului Trezoreriei SUA (OFAC) a anunțat, printre sancțiunile aplicate persoanelor și entităților economice „care au fost implicate în acte majore de corupție (Vlad Plahotniuc) și în acțiuni de subminare a democrației în Republica Moldova”, că „deși eforturile sale de influențare a alegerilor din 2020 și 2021 din Republica Moldova au eșuat, Kremlinul își continuă eforturile pentru a readuce la putere un guvern prorus. Recunoscând pierderea sprijinului popular pentru vechea elită politică pro-rusă din Moldova, echipa lui Gudilin („Yuriy Igorevich Gudilin, specialist în tehnologii politice și fost ofițer al Serviciului Federal Rus de Securitate (FSB), a coordonat în 2020 și 2021 eforturi de influențare a rezultatului alegerilor din Republica Moldova” – n.n.) a oferit sprijin unui grup politic de opoziție, Mișcarea Alternativa Națională (MAN). Aceste eforturi de influențare sunt strâns coordonate cu utilizarea de către Moscova a resurselor energetice ca armă politică împotriva Guvernului Republicii Moldova”.
Au acționat și serviciile americane la „sugestia și cererea” Maiei Sandu, fără a verifica informația? Nu iese fum până nu faci focul, spune un proverb românesc. Este exclus ca Ceban să se închine în secret la portretul lui Putin, ținându-l pe perete pe cel al Ursulei von der Leyen? Nu ar putea plămânii primarului nostru să fie colorați la fel ca ai lui Iurie Roșca? Că FSB se vede nevoit să pună o parte din „ouă” în coșul proeuropean nu ar trebui să-i mire pe cei care o urăsc pe Maia Sandu.
La război ca la război
Sigur interdicțiile nu fac bine imaginii unui stat democratic, dar la război te comporți ca la război, inclusiv războiul hibrid, care nu l-a început Maia Sandu sau Nicușor Dan. Când ea este declarată expeditiv, fără niciun fel de dubii, principalul vinovat în acest caz, avem o problemă de partizanat, de ură irațională. S-a găsit imediat și o bază „teoretică”: exagerarea pericolului rusesc cu scopul de a rămâne la putere. Un ideolog AUR, care băga, acum câțiva ani mâna în foc că Putin nu va invada Ucraina, fiindcă nu îl interesează, acum ne spune cu același aplomb că „pe ruși îi interesează în realitate Ucraina. Dacă o controlează, Republica Moldova e inutilă pentru ei, iar dacă nu controlează Ucraina, tot nu le folosește Republica Moldova”. Chiar așa? Pentru cine dar s-ar zbate Șor? Pentru Israel? Acolo unde a călcat piciorul soldatului rus e al nostru, a spus Putin fără ocolișuri, pe înțelesul tuturor „teoreticienilor”. Declarația Moscovei că Maia Sandu ar transforma Republica Moldova într-o „trambulină” pentru NATO care va ataca Rusia să fie un semnal de dezinteres al rușilor față de teritoriul moldav?
Dovada că Republica Moldova, ca și Ucraina, devine un „pericol” pentru „Rusia fără margini” știți care e? Planul de modernizare a căii ferate Chișinău-Iași!
Fiindcă veni vorba, unii proeuropeni de la noi au încetat a se referi la acțiunile hibride ale Rusiei, la valul de miciuni pe care ea îl rostogolește spre Republica Moldova, preocupați mai mult de „admirația oarbă” a unor analiști de peste Prut față de actuala președintă. Încercarea de a-i lumina pe colegii de dincolo nu le mai lasă timp unor politicieni proeuropeni de la Chișinău pentru diversiunile FSB. Acuzele cele mai deșănțate la adresa Maiei Sandu, care vin de la Moscova și de dincolo de Prut, mai cu seamă dinspre AUR nu deranjează pe nimeni. Furia și atacul auriștilor asupra Maiei Sandu legat de modul în care ea a votat în alegerile prezidențiale din România nu par bizare, venind din partea unei formațiuni ce scria pe pereți „Basarabia e România” și promitea unirea tuturor românilor? Dacă Maia Sandu îl vota pe George Simion nu se întâmpla nimic, fiți siguri.
Cine pierde și cine are de câștigat?
Ca și iluziile electorale ale celora care s-au bucurat de „demascarea” lui Ceban, consecințele electorale „dezastruoase” pe care le anunță avocații săi sunt niște supoziții discutabile. Paradoxal, interdicția de intrare în România nu pare întru totul defavorabilă lui Ceban, aceasta îl face „interesant” pentru alegătorii ezitanți, dezamăgiți, care, oricum, nu ar fi votat lista propusă de PAS, dar nici listele lui Șor sau Dodon. Din păcate, s-ar putea să nu aflăm niciodată ce a fost în realitate: un abuz administrativ, o procedură de inginerie electorală sau o manevră de război hibrid sau toate împreună. Cu siguranță, dacă Rusia nu invada Ucraina, mai funcționau încă regulile pe care le dorim azi.
Nu există nicio dovadă că Maia Sandu ar fi pus la cale această mișcare cinică, sofisticată, compromițătoare, după cum nu avem nici motive să presupunem că Ceban a fost la curent cu interdicția, ca să nu i se pună eticheta „proromân”. Adevărul adevărat e că nu putem exclude nici una, nici alta.
