Reținerea lui Plahotniuc în Grecia este una din surprizele mari ale acestei campanii electorale. Pe unii i-a bucurat, pe alții i-a întristat, considerând-o prevestitoare de rău, însă toată lumea e intrigată: ce va urma?
„Nu vă las eu de capul vostru”
Din informațiile difuzate în spațiul public, el nu a stat ascuns undeva, tremurând, ci a circulat destul de liber, dispunând de cetățenia și documente identitare ale mai multor state - România, Bulgaria, Rusia - de ce abia acum a fost prins? Să fie o simplă coincidență faptul că unul din cei mai bogați oameni de afaceri din RM, miliardar, proprietar al unui imperiu mediatic, fugit de justiție, oligarh despre care se spune, nu fără temei, că a controlat ilegal, prin corupție și șantaj, toate instituțiile statului moldav, inclusiv procuratura și sistemul judecătoresc, reapare într-un moment decisiv, când destinul RM poate fi schimbat definitiv, tăindu-se în sfârșit lanțul cu care era legată de Rusia?
Prinderea lui Plahotniuc a fost precedată de anunțul său că revine în politica de pe Bâc, și ce ar însemna aceasta, dacă nu implicare în campania electorală și lupta pentru putere? În folosul cui, în ce direcție geopolitică? - se pune întrebarea. Spre Europa? Sau din nou, spre Rusia? Sau spre nicăieri?
E adevărat nu e prima dată când el avertizează actuala guvernare că revine. Un anunț similar a făcut și înainte de campania prezidențială, în octombrie 2022: „Nu vă las eu de capul vostru…. Vă ajunge. Nu vă faceți în zadar planuri mari. Parada voastră politică este pe sfârșite. V-am lăsat trei ani de zile să vă faceți de cap” – se grozăvea el atunci.
În aparență, fără succes - Maia Sandu a câștigat cu peste 55 la sută. Dar dacă Alexandru Stoianoglo, fost deputat și fost vicepreședinte al Parlamentului din partea PD, e candidatul său, și nu este exclus să fie, atunci influența miliardarului fugar nu e de neglijat. Contracandidatul Maiei Sandu a fost susținut în secret și de unii lideri politici locali, scorul său a fost surprinzător de mare și, probabil, l-a excitat și mai mult pe fostul „coordonator executiv” al primei guvernări proeuropene.
Mesajul de astăzi
Mesajul pe care îl transmite Plahotniuc de data aceasta e că vrea să revină acasă, „mai întâi de toate”, pentru a-și demonstra nevinovăția în fața organelor de drept din Republica Moldova (sau ce a mai rămas din ele după așa-zisa „reformare” din ultimii ani): „Am să dovedesc tuturor că acele dosare, intentate împotriva mea, sunt falsuri ordinare, care nu au la bază probe și se limitează doar la speculații lipsite de fundament real, în locul probelor făcându-se exces de multă denigrare, ură și calomnii”.
El pretinde, ridicol, că „organele de drept” erau mai obiective pe vremea „statului capturat”, că autoritățile din RM s-ar teme de revenirea lui și le-ar cere autorităților grecești să nu-l extrădeze prea repede, până la alegerile parlamentare, temându-se că oligarhul eliberat îi va influența pe alegători în defavoarea PAS.
Cum și de ce ar transmite Chișinăul o astfel de solicitare către Atena e greu de imaginat, dar faptul că Plahotniuc pune în circulație o asemenea idee este grăitor: el nu s-a eliberat din prizonieratul unor impresii false despre propria persoană, impresii alimentate, probabil de lingușitori și profitori. Plahotniuc a ajuns nu se știe pe ce căi să creadă că „multor oamnei le este dor acum” de vremurile când „la butoane” în RM era persoana sa - „ De asemenea, le este poate teamă (autorităților – n.n.) că prezența mea le va aminti cetățenilor că, înainte de așa-numitele „vremuri bune” și galbene din prezent, au existat totuși vremuri normale, cu ordine, bunăstare și demnitate de țară, de care multor oameni le este dor acum.”
Capo di tutti capi a fost liberal?
Cu alte cuvinte, Plahotniuc, susține, pe de o parte, că nu ar avea nicio legătură cu furtul miliardului, iar, pe de altă parte, - că atunci când controla el puterea și s-a produs megafrauda din sistemul bancar, erau „vremuri normale, cu ordine, bunăstare și demnitate de țară, de care multor oameni le este dor acum”. Această „normalitate”, trebuie să spunem, arăta cam monstruos. Iar „nevinovăția” lui Plahotniuc nu e tocmai convingătoare în condițiile în care el însuși pretinde că a instaurat „ordine”. Ar reieși, de exemplu, că decizia de acordare a garanțiilor de stat pentru ca BNM să acopere gaura financiară din cele trei bănci devalizate de Șor - Banca de Economii, Banca Socială și Unibank, a fost luată fără știrea „coordonatorului”? Și de ce procuratura nu a reacționat? Nu fiindcă i s-a poruncit să stea locului și să tacă?
Că Plahotniuc nu și-a pus semnătura pe documentele fraudei bancare, că procurorii nu-i vor putea incrimina participarea sa la schema de sifonare a miliardului din BNM, poate îl va salva de închisoare, dar nu îi certifică inocența. Nici justiția americană nu a putut demonstra vinovăția lui Al Capone, l-a condamnat pentru evaziune fiscală, însă istoria nu îl absolvă capo de tutti capi de crimele care au fost comise de familia sa. Nici Plahotniuc nu se poate pretinde curat ca lacrima, doar fiindcă i-a silit pe alții să semneze pentru fărădelegile și abuzurile concepute de el.
Victimă a infatuării, nu a Maiei Sandu
Plahotniuc se dă victimă a Maiei Sandu, când de fapt e victima infatuării, a pierderii simțului realității, a supraaprecierii propriilor calități strategice. Vorbind în limbaj popular, puterea i s-a ridicat la cap și s-a crezut jucător de nivel continental. El și-a semnat propriul verdict atunci când a anulat, fără niciun motiv rațional, rezultatele alegerilor primarului de Chișinău, punând Washingtonul și Bucureștiul într-o situație jenantă. Pentru a-l trezi la realitate, Berlinul a recurs la serviciile Moscovei, care îl controla pe Dodon și care era înfuriată din alte motive, decât cele legate de democrație (cum ar fi, de exemplu, rezoluția ONU de retragere necondiționată a trupelor străine de pe teritoriul RM, adoptată cu contribuția guvernului Pavel Filip, rezoluție pe care Kremlinul a considerat-o „act dușmănos; expulzările spionilor ruși cu acoperire diplomatică; umilirea vicepremierului rus Dmitri Rogozin, căruia i s-a închis ușa în nas și a fost nevoit să se întoarcă acasă...)
E adevărat, dacă Maia Sandu nu forma alianță cu Dodon, conspirația germano-rusă eșua. A fost un episod de care nu cred că ea se mândrește sau își amintește cu plăcere. Idila ACUM-PSRM nu a durat mult, fiindcă Maia Sandu și acumiștii și-au dat repede seama că deveniseră ostatici ai intereselor rusești.
De dorul oligarhului
Cât despre „demnitatea de țară” a unui stat în care procurorii, SIS, CNA, Guvernul, Parlamentul, Președinția nu observau că din sistemul bancar s-a furat o sumă egală cu o optime din PIB, ce să mai vorbim? RM a devenit cel mai citat exemplu de stat eșuat, capturat de mafie în presa internațională. Râdea lumea întreagă de moldoveni. Acum chiar crede Plahotniuc că moldovenilor le e dor de acea perioadă, că tânjesc după dânsul? Cine să-l fi vrăjit în asemenea hal?
Imaginea RM a câștigat enorm odată cu accederea Maiei Sandu în funcția de președinte, Cea de doua reuniune a Comunității Politice Europene, la care au participat 47 de șefi de stat și de guvern, precum și liderii UE nu este singura dovadă în acest sens. Și dacă Plahotniuc ar ajunge din nou „coordonatorul” RM, este imposibil să-ți imaginezi că și atunci, de Ziua Independenței, ne-ar vizita Macron, Merz, Tusk, Dan. Doar în fanteziile sale scăpate de sub control Plahotniuc se poate compara cu Maia Sandu și poate crede că „mulți oameni” nu mai pot de dorul său.
Pe cine trage de sfori Plahotniuc?
În spatele căror forțe politice stă Plahotniuc acum? S-ar putea să fie cea în care se află același Stoianoglo, adică blocul „Alternativa”, cu Ceban, Chicu și Tkaciuk. E imposibil? Nu, o relație de colaborare cu oligarhul fugar se poate întrezări și în cariera lui Ceban (plecarea lui din PCRM s-a făcut pentru deblocarea alegerii președintelui RM, în 2012; și anularea rezultatului alegerilor pentru funcția de primar al Chișinăului nu ar fi fost posibilă fără contestația sa, pe care el, inițial, nu avuse de gând să o depună), ca să nu mai vorbim de Chicu, care a participat la rușinoasa „procedură” de aruncare a curcanilor peste gardul președinției.
În fața lui Plahotniuc e vulnerabil și Dodon, implicat și el în anularea mandatului lui Andrei Năstase, ales primar al Chișinăului, în 2018. Și dosarul „kuliok”, în care oligarhul abia urmează să depună mărturie atârnă ca o sabie a lui Damocles deasupra liderului PSRM. De facto, împreună cu Moscova, Plahotniuc poate mobiliza împotriva PAS toată „opoziția” de stânga și de centru. Iar „armata” sa de analiști, comentatori, „influenseri”, jurnaliști etc lucrează demult, la unison cu Ilan Șor, cu FSB, pentru a o demoniza pe Maia Sandu și a discredita PAS.
În serviciul Moscovei, alături de Șor
„Demnitatea de țară” pe care o deplânge Plahotniuc e în mod evident din repertoriul Mariei Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MID. În tema războiului ruso-ucrainean, Plahotniuc, îi recomanda Maiei Sandu, în octombrie 2022, „să facă mai puțină geopolitică declarativă și inutilă”. Ce ar însemna asta? Să nu se pronunțe în sprijinul Ucrainei și să nu numească Rusia stat agresor? Da, așa i-ar plăcea Moscovei să se comporte Chișinăul. „Demnitatea” lui Plahotniuc e de fapt trădare și lașitate. Dar aceasta nu ar feri Republica Moldova de invazia rusă, dacă armata ucraineană nu ar opune rezistență.
Că dorința de răzbunare îl copleșește și îl orbește pe Plahotniuc nu ne miră. Dacă s-ar uita în oglindă, el ar vedea că e victima propriei prostii și e pe cale să comită alta și mai mare. Există riscul ca de potențialul său răzbunător să profite Moscova, dornică și ea de răzbunare împotriva Maiei Sandu. The Insider scrie că miliardarul nostru a vizitat Rusia de mai multe ori, începând cu iunie 2024, unde s-a întâlnit și a purtat discuții cu Dmitrii Kozak despre colaborarea întru înlăturarea actualei guvernări. Posibil, aceasta o fi grăbit reținerea sa (ipoteza ex-premierului Ion Sturza).
În bârlogul ursului
Conform înregistrărilor publicate de The Insider, Dmitri Kozak l-ar fi admonestat pe infatuatul oligarh moldav că e vina lui „în totul ce se întâmplă acum în RM” - „V-a aparținut toată puterea, dar Dvs v-ați jucat...”. „Am avut timp să mă gândesc, ar fi răspuns Plahotniuc. „Am lucrat asupra erorilor. ... Singur nu am să reușesc. Am nevoie de aliați, ca Dvs...”
A mers Plahotniuc benevol în bârlogul ursului, pe care l-a supărat de atâtea ori? A cui a fost inițiativa întâlnirii? Presupun că a rușilor, care încearcă să-l folosească pe miliardarul moldav (așa îl numește The Insider), căci Șor nu reușește să se ridice la înălțimea așteptărilor Kremlinului. Dar oferta lui Putin îi poate fi fatală.
Da, și Maia Sandu și Berlinul din spatele ei au cooperat cu Moscova pentru a-l răsturna pe Plahotniuc. Dar există o diferență între Putin până la 24 februarie 2022 și Putin cel de azi, criminal de război, urmărit de Curtea Penală Internațională de la Haga, acuzat de genocid. Dacă se confirmă că a conspirat împotriva propriului stat, angajându-se în acțiuni diversioniste la comanda unui stat-agresor expansionist, pornit să refacă URSS, revenirea în politica locală, pe care o visează Plahotniuc, nu va dura, se va încheia înainte ca el să fie extrădat în Republica Moldova.
