Cetățenii Republicii Moldova au pecetluit, prin votul lor de duminică, direcția clară pe care trebuie să o ia Republica Moldova. Fără echivoc, ei au decis prin vot democratic că Republica Moldova trebuie trebuie să devină membră a Uniunii Europene. Alegerea făcută la scrutinul parlamentar este o continuare firească și o betonare a votului de la referendumul de anul trecut din 20 octombrie privind înscrierea drumului european al Republicii Moldova în Constituția țării.
Complementaritatea acestor două demersuri este evidentă și semnalizează clar azimutul pe care următorii membri ai Parlamentului de la Chișinău trebuie să meargă pentru a îndeplini voința majorității. Cei care nu vor face acest lucru nu vor fi decât niște exponenți ai unor interese străine față de cetățenii Republicii Moldova. Și atât.
Moldovenii au spus nu, în marea lor majoritate, proiectului politico-militar modelat de Kremlin privind refacerea Imperiul Sovietic, în forma visată de Vladimir Putin, pentru a repara, așa cum numea el destrămarea Uniunii Sovietice, „cea mai mare catastrofă a secolului XX”. Pentru moldoveni, așa cum le-a cântat recent trupa Scorpions, la Chișinău, a venit “vântul schimbării” în direcția Bruxellesului.
Niciun pas în lateral sau înapoi. Cele aproape 60 de procente luată de toate partidele proeuropene care se suprapun pe referendumul validat, în ciuda ingerinței masive a Rusiei pentru a-i schimba rezultatul, arată drumul de netăgăduit pe care trebuie să meargă Republica Moldova în următorii ani.
Setea cu care obiectivele sunt fixate chiar mai devreme pentru aderarea la UE, și anume 2028, coincid evident nu numai cu mandatul prezidențial al Maiei Sandu, dar și cu actualul mandat al echipei de conducere a UE.
Din societatea civilă se profilează o nouă forță motrice a acestei mișcări europene în ceea ce se cristalizează prin oamenii din spatele hashtag-ului #generația2028 sau #Europa2028. Guvernanții, oricât de multă voință politică ar avea, trebuie ajutați de societatea civilă prin expertiza deținută de specialiștii din acest sector, dar și de presă care să vegheze la orice tentativă provenită din partea unor actori ce desfășoară acțiuni specifice războiului hibrid. O astfel de triadă poate fi formula câștigătoare care să protejeze rezultatele votului din 28 septembrie 2025, dar și cel din 20 octombrie 2024. Fie că va fi 2028 în scenariul cel mai optimist, sau va fi 2030, cel mai important este trecerea completă a majorității dinspre mentalitatea estică, spre cea occidentală, acolo unde drepturile omului stau în capul mesei, la fel ca și domnia legii.
Dezvoltare economică pentru susținerea obiectivelor politice
Concomitent, este imperios necesar ca PAS să ofere în mandatul legislativ viitor un grad palpabil de creștere a nivelul de trai pentru toți cetățenii indiferent de etnie sau limbă vorbită. În ciuda faptului că UE a debursat deja prima tranșă de circa 270 de milioane de euro din cele 1,9 miliarde de euro promise pentru următorii trei ani, nu există încă un master plan care să ne ofere imagine bine structurată a zonelor economice spre care vor merge aceste fonduri de dezvoltare.
Impresia în acest moment este că Guvernul nu ar avea un astfel de plan și că orientarea alocării acestor bani se va face cumva din mers și pompieristic.
Totodată, Republica Moldova are nevoie de setarea unor viziuni mai largi. Nu este necesară doar o viziune internă și îngustă. Chișinăul are nevoie cel puțin de o perspectivă mai regională, în acest sens este nevoie de mai multe proiecte transfrontaliere cu vecinii săi, România și Ucraina.
Astfel, este necesară o interconectare mai bună a infrastructurii celor trei state din regiune. Este nevoie de construcția de poduri, infrastructură rutieră - inclusiv a unei autostrăzi, reabilitarea căilor ferate și o interconectare portuară mai bună.
Toate aceste elemente vor crea automat premisele unei dezvoltări economice interconectate la nivel regional. Dar pentru acest lucru este nevoie și de mai multă voință politică în format tripartit și de construirea încrederii într-un mod accelerat, dar și veritabil.
Nu în ultimul rând, semnalul dat și de SUA prin acordarea unui grant de 130 de milioane de dolari pentru construirea unei noi linii electrice de înaltă tensiune, Strășeni-Gutinaș, care va conecta direct Moldova la rețeaua europeană, va da o nouă gură de oxigen Chișinăul în ceea ce înseamnă sporirea rezilienței energetice.
La fel și viitoarea linie de înaltă tensiune Bălți-Suceava, care urmează a fi realizată în următorii ani. La toate acestea se adaugă, evident, la finalul acestui an și linia Isaccea-Vulcănești-Chișinău care va face imposibilă orice tentativă a Rusiei de a șantaja energetic Moldova via regiunea transnistreană.
Acestea sunt doar o parte din provocările pe care noua majoritate pro-europeană le va avea de înfruntat în viitorul mandat, care ar putea fi gândit nu doar la nivel intern, ci mai ales regional, astfel încât influența Rusiei să fie combătută natural prin interconectarea Moldovei la vecinii săi și implicit la Uniunea Europeană pe frontiera sa vestică.
Nevoie imperativă de reconciliere
Una dintre cele mai devastatoare consecințe ale războiului hibrid rusesc este polarizarea societăților țintite de serviciile speciale subordonate Kremlinului. Moldova nu face excepție de la această regulă. La fel ca și altele, această campanie electorală s-a bazat în mare parte pe emoție și defăimare sub toate aspectele ei, fapt ce s-a răsfrânt în divizarea fără precedent a societății.
Chiar dacă Rusia și-a coalizat toate forțele pe zona de centru și stânga și a obținut majoritatea în Republica Moldova, diaspora a fost din nou factorul de echilibru, dar la o limită foarte mică. Tocmai de aceea, pe interior, este nevoie de inițierea unui proces atent de reconciliere națională și de disipare a urii semănate de propaganda rusă cu scopul de a-i controla pe cetățeni. Bătălia pentru “inima și mintea” oamenilor trebuie să continue pe coordonate de reînchegare a relațiilor interumane, astfel ca toată societatea să tragă într-o singură direcție a unui obiectiv de țară.
Moscova și-a arătat deja limitele în această campanie. A dovedit că nu poate nici ea gestiona mai multe fronturi în Moldova. Dovadă stă harta electorală din raioanele Moldovei, mult mai “galbenă; decât altă dată și “înroșită” doar în regiunile periferice. Spargerea monopolul informațional și corupțional de la Orhei, de peste un deceniu fieful oligarhului fugar Ilan Șor, arată că schemele puse la cale de Rusia nu sunt infailibile și pot dura maxim doar cât se toarnă bani negri.
Tocmai de aceea este nevoie ca partida pro-europeană să pătrundă și să facă muncă de convingere de la temelie în UTA găgăuză. Totodată, atunci când oferă bani pentru proiecte, guvernarea de la Chișinău trebuie să le explice oamenilor de acolo de unde vin aceste fonduri și care este scopul. Totodată, este nevoie de o limitare a mijloacelor de informare rusești tocmai pentru a scoate regiunea găgăuză din bula cvasitotală informațională a propagandei ruse.
Paradoxal, până și cetățenii din regiunea separatistă transnistreană au votat la parlamentare în proporție istorică de circa 30% pentru partidele pro-europene, în timp ce în regiunea găgăuză doar circa 3%. Acest lucru s-a produs în principal prin atractivitatea locurilor de muncă de la Chișinău, și nu numai, de care beneficiază nediscriminatoriu cei din stânga Nistrului, dar și prin pătrunderea în spațiul informațional din Transnistria, e adevărat timid, a unor media de pe malul drept.
Așadar, în concluzie, Chișinăul trebuie să acționeze în paralel pentru reintegrarea juridică și mentală a tuturor cetățenilor săi, indiferent de etnie, și de capacitatea lor la un proiect comun de bunăstare și pace.
