După înfrângerea, rușinoasă, năucitoare, în alegerile parlamentare din Republica Moldova, Moscova caută justificări pe măsură. Prima e, firește, că alegerile au fost „șarlatanești”, că autoritățile „au manipulat deschis cu voturile alegătorilor”, că transnistrenilor doritori să voteze li s-au pus piedici etc. Însă cu toate astea, spune ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, „opoziția patriotică a obținut practic același număr de voturi... mai bine zis a adunat în interiorul Moldaviei mai multe voturi decât partidul Maiei Sandu”, și doar în procesul votării peste hotare „s-a reușit să se obțină procentul sau jumătatea de procent necesară” Partidului Acțiune și Solidaritate.
Dezvoltarea unei minciuni
Lavrov preia și dezvoltă o minciună spusă de Dodon. Diferența e că Dodon s-a referit la „toată opoziția”, iar Lavrov – doar la cea „patriotică” alias blocul electoral al socialiștilor, comuniștilor și membrilor mini-partidului condus de fostul premier Vasile Tarlev. În realitate, nu e adevărat nici ce spune Dodon și, cu atât mai mult, nici ceea ce afirmă Lavrov. Conform rezultatelor publicate de CEC, la secțiile din interiorul Republicii Moldova, pentru PAS au votat 44.13% din alegători (574 054 voturi), iar pentru BEP - 28.29% (368 005 voturi).
Da, procentul celora care au votat PAS în interiorul Republicii Moldova e sub 50 la sută, dar cu ce drept Dodon plasează sub steagul roșu, alături de PSRM și PCRM, formațiunile care le-au promis alegătorilor să urmeze cursul european sau să lupte pentru includerea Republicii Moldova în zona Schengen? Au anunțat liderii acestor formațiuni că se vor alia cu socialiștii și comuniștii și în niciun caz cu PAS?
Faptul că după patru ani de guvernare, majoritatea alegătorilor au ales PAS e remarcabil în sine. E o diferență simțitoare între 44% ale PAS și 28% ale BEP, nu-i așa? Și dacă cifrele respective s-ar fi obținut prin „manipulări”, după cum spune Lavrov, de ce alegătorii din Bălți, Ocnița, Briceni, din Autonomia Găgăuză, Taraclia nu s-au lăsat „manipulați” ca cei din Chișinău, Ialoveni, Strășeni, Nisporeni și alte multe raioane din centru?
Nucleul pro-rus s-a micșorat simțitor
Pentru prima dată partidele care își afișează simpatiile prorusești, care îl admiră în continuare pe criminalul de război Putin și speră să obțină de la el gaze mai ieftine, amestecate cu sânge ucrainean, au obținut, toate împreună, doar 24.20% din voturi (381 984). De ce Lavrov consideră că „opoziția patriotică a adunat în interiorul Republicii Moldova mai multe voturi decât partidul Maiei Sandu” e greu de spus. Să existe o problemă de comunicare, e efectul „telefonului stricat”? Mai curând e o șarlatanie elementară, o încercare ridicolă de a nu recunoaște dezastrul electoral al taberei pro-ruse în Republica Moldova, faptul că nucleul dur al putiniștilor de la noi s-a redus simțitor.
În mod evident alegătorii au răspuns „Niet” la apelurile pro-rusești ale lui Dodon, Voronin, Tarlev și ale celorlalți politicieni ai zilei de ieri, expirați, care ne chemau să fim „împreună cu Rusia”. Și acest „Niet” a fost atât de categoric, rostit cu voce atât de tare, încât s-a auzit în întreaga Europă.
Ce-i mai rămâne lui Lavrov să spună după ce, în ultimii câțiva ani, a tot încercat să convingă lumea că Maia Sandu ar duce Republica Moldova spre Europa împotriva voinței majorității cetățenilor. Că procesul electoral din Republica Moldova nu corespunde standardelor rusești? Totuși, tupeul, cinismul cu care el, prins cu minciuna, inventează altă minciună, nu poate să treacă neobservat, așa cum observăm orice lucru nenormal.
Carențele politicii de recrutare în FSB
Războiul hibrid al Rusiei împotriva guvernării PAS a eșuat lamentabil. Fiindcă veni vorba, și politica de recrutare a FSB e cu carențe vizibile, dacă a fost nevoie de „reciclarea” lui Tarlev, Dodon și alții ca ei, dar, pe de altă parte, rebutul și anumite limitări sunt inevitabile atunci când lucrezi cu „materialul clientului”. Convertirea, sinceră sau simulată, a foștilor comuniști Ceban, Tkaciuk și a altor politicieni de pe Bâc la europenism e un alt semnal că Rusia pierde teren în Republica Moldova, că ea nu-i mai atrage, ci, dimpotrivă, îi sperie pe majoritatea cetățenilor noștri.
Scorul obținut de PAS a dat peste cap planurile postelectorale ale Rusiei, planuri în care a fost implicată și opoziția „patriotică”. Până la 28 septembrie, Dodon anunța proteste, „indiferent de rezultate”. El o amenința pe Maia Sandu că i se va încheia mandatul înainte de termen, iar pe polițiști – că vor plăti pentru că ar executa comenzi politice. Dar cu un rezultat de doar 24 la sută, față de peste 50 la sută ale PAS-ului asemenea acțiuni și-au pierdut sensul, ca să numai vorbim de temeiul moral. E nevoie de un motiv serios ca să te urci pe baricade și să chemi cetățenii să urce și ei. Apoi, reputația lui Dodon nu le va permite nici liderilor celorlalte partide să i se alăture. Nici Plahotniuc nu îi va putea obliga, s-ar compromite iremediabil. Așa că „protestele” organizate de PSRM vor urma calea celor inițiate de Șor, dacă, între timp, FSB nu le vor anula din propria inițiativă.
Statul moldav poate riposta
Căci, surprinzător, statul moldav a învățat niște lecții și poate riposta. Destul de dur, uneori. Concluzia care se poate trage acum e că instituțiile statului și-au făcut bine datoria, că au reușit să contracareze interferența FSB în procesul electoral din Republica Moldova. Sumele enorme alocate de Moscova pentru a o înlătura de la guvernare pe Maia Sandu și PAS, ca să poată controla din nou Republica Moldova, să o transforme într-un cap de pot anti-ucrainean și anti-occidental, au fost cheltuite în zadar.
Sigur, în ajutorul statului nostru a venit toată Europa, inclusiv România și Ucraina, Marea Britanie, dar și SUA. Fără implicarea partenerilor Republicii Moldova, ar fi fost greu sau chiar imposibil de respins atacurile cibernetice și alte acțiuni diversioniste ale Rusiei (mai cu seamă cele asupra sistemului electoral automatizat), însă existența unor instituții publice funcționale este primordială din acest punct de vedere. Ele (poliția, SIS, procuratura, CNA etc.) merită aprecierea societății.
„Suveraniștii” nemulțumiți ca Lavrov
Și pe dreapta, în special printre „suveraniști” se aud voci care încearcă să minimalizeze, să desconsidere mesajul geopolitic, proeuropean al alegătorilor noștri. Pseudo-suveraniștii nu pronunță cuvintele „manipulare”, „fraudă”, dar, ca și Lavrov, afirmă că rezultatele alegerilor au fost stabilite înainte de deschiderea secțiilor de votare, că electoratul nu și-a exprimat propriile preferințe politice, ci a conferit legitimitate unor decizii luate în afara Republicii Moldova. E ca și cum ai spune că în Ucraina armata rusă luptă cu NATO, nu cu armata ucraineană. Uluiți de rezultat, falșii suveraniști, nu sunt capabili să recunoască faptul că alegătorii i-au surprins prin comportamentul lor rațional, rezonabil, demonstrând că au învățat să nu se lase amăgiți sau copleșiți de emoții și nostalgii.
Alți perdanți încearcă să-și îndulcească pilula înfrângerii afirmând că alegătorii nu ar fi votat PAS, ci pe Maia Sandu sau UE, că au fost speriați cu Rusia în loc să li se vorbească despre problemele concrete ale Republicii Moldova. Dacă lor nu le e frică de sângerosul Putin, dacă nu-i sperie ce face Rusia agresivă în Ucraina, înseamnă că sunt inconștienți sau iresponsabili. S-a votat, fără îndoială, geopolitic, iar faptul că, la această etapă, PAS reprezintă mai bine decât alte partide direcția strategică europeană nu poate fi negat și nu este întâmplător. Aceasta a contat pentru majoritatea alegătorilor mai mult decât motivele invocate de perdanți pentru propria consolare. La învățămintele pe care trebuie să le tragă PAS ne vom referi data viitoare.
