Liderii a patru partide – Igor Dodon (PSRM), Vladimir Voronin (PCRM), Irina Vlah (Partidul „Inima Moldovei”) și Vasile Tarlev (Partidul „Viitorul Moldovei”) au anunțat, pe 22 iulie a.c., formarea unui bloc electoral, care se definește drept suveranist-patriotic, în perspectiva participării la scrutinul din 28 septembrie. Deși în aparență o decizie politică ordinară, crearea acestui bloc pare a fi, mai degrabă, o mișcare a Kremlinului pentru a decide ulterioare aranjamente post-electorale în Republica Moldova favorabile Moscovei.
Moscova consolidează forțele pro-ruse din Republica Moldova
Lansarea blocului celor patru partide era așteptată deja de ceva vreme, deoarece crearea lui a fost decisă din timp. La începutul lunii iunie, jurnaliștii Dmitri Ciubașenco și Ludmila Belcencova, împreună cu fostul ministru al Apărării Victor Gaiciuc, au anunțat lansarea platformei pretins independente „Pentru Moldova”. Scopul declarat al acestei platforme consta din două obiective. Primul - unirea opoziției pro-ruse în perspectiva alegerilor parlamentare din 28 septembrie. Al doilea, mobilizarea electoratului de stânga, pro-rus și eurosceptic, la scrutinul parlamentar din toamnă.
Deși s-a declarat a fi o inițiativă civică, este clar că în spatele ei stau strategi ruși. În caz contrar nu ar fost mediatizată intens de către agențiile de știri ruse. Încă de la bun început platforma „Pentru Moldova” a fost gândită ca un spațiu de coabitare politică, impus de către Moscova a lui Ilan Șor și Igor Dodon în vederea participării împreună a acestora la alegerile parlamentare. Înșiși inițiatorii platformei „Pentru Moldova”, pe lângă faptul că sunt persoane cu viziuni pro-ruse și anti-europene, sunt și afiliați celor doi politicieni. Ludmila Belcencova este angajată la trustul mediatic din al „rețelei Șor”, iar Victor Gaiciuc este în relații de rudenie cu membri ai familiei Dodon (Igor Dodon este nașul de cununie a unui din copiii lui Victor Gaiciuc).
Blocul, de facto, a fost plăsmuit în Rusia, la Sankt Petersburg, în timpul așa-numitului Forum Economic Internațional de la mijlocul lunii iunie. „Delegații” moldoveni la forumul de la Sankt Petersburg s-au grupat în două tabere care, în timpul evenimentului, nu s-au intersectat la reuniunile publice. Din primul grup au făcut parte politicienii din Blocul „Victorie-Pobeda”. În cel de-al doilea grup s-au reunit membrii ai PSRM, PCRM, Partidul „Inima Moldovei” și Partidul „Viitorul Moldovei”, care la toate întâlnirile cu diferiți oficiali ruși mergeau împreună.
Liderii celor patru partide – Dodon, Vlah, Tarlev și Voronin – au oficializat construcția politică gândită de Kremlin la 22 iulie, când au declarat public că vor merge într-un bloc comun, „suveranist patriotic”, la alegerile parlamentare din 28 septembrie a.c. Peste o săptămână, liderii a trei din cele patru partide (Dodon, Vlah și Tarlev) au depus la Comisia Electorală Centrală documentele necesare pentru înregistrarea așa-numitului bloc electoral „patriotic” în vederea participării la alegerile parlamentare din toamnă. La scurt timp, și PCRM a anunțat că va merge la alegeri în cadrul acestui bloc.
PSRM, un aspirator electoral
Blocul PSRM-PCRM-„Inima Moldovei”-„Viitorul Moldovei” este, în esență, unul al foștilor comuniști, deoarece Dodon-Vlah-Tarlev, în diferite perioade, au făcut parte din PCRM, condus de „eternul” Vladimir Voronin. De fapt, actualul bloc este versiunea extinsă a Blocului electoral al comuniștilor și socialiștilor de la alegerile parlamentare din 11 iulie 2021. Relațiile dintre socialiști și comuniști, ca și relația dintre Dodon și Voronin, în cei patru ani de mandat legislativ comun a fost plină de controverse, în niciun caz una idilică. Deși de-a lungul timpului a existat o distanțare a PCRM de PSRM și o apropierea comuniștilor de „grupul Șor”, totuși blocul celor două partide de stângă pro-ruse a rezistat pe întreg mandatul actualului Legislativ.
Proiectele politice „Inima Moldovei” și „Viitorul Moldovei” au fost create în jurul fostului bașcan (guvernator – n.a.) al regiunii găgăuze, Irina Vlah, și a fostului premier, Vasile Tarlev, ambii participând și la alegerile prezidențiale din toamna anului trecut. În spatele candidaturilor celor doi a stat, nimeni altul decât, Ilan Șor, principalul instrument al Rusiei în încercarea Rusiei de a destabiliza situația politică din Republica Moldova. Vlah și Tarlev, ajutați de „rețeaua Șor”, au acumulat un rezultat bun în primul tur al scrutinului prezidențial din 20 octombrie 2024, pentru fostul bașcan au votat 5,38% din alegători, iar pentru fostul premier – 3,19%.
Pentru rezultatul bun de la alegerile prezidențiale, Vlah a fost „răsplătită” cu un partid politic, ea devenind președintele Partidului „Inima Moldovei” (ca și Victoria Furtună, al treilea candidat din „paleta Șor” la scrutinul prezidențial, care a devenit președintele Partidului „Moldova Mare”). Tarlev a candidat la președinție fiind deja lider de partid. El, la începutul anului 2024, a devenit președintele Partidului „Viitorul Moldovei”.
Indiscutabil, decizia de-ai delega pe Vlah și Tarlev, dar și pe Voronin, în tabăra lui Dodon aparține Moscovei. Liderul socialiștilor, pe departe, nu este încântat de acest mariaj electoral pus la cale cu ajutorl lui Șor, dar nu are de ales pentru că trebuie să se reabiliteze în fața Kremlinului după eșecurile electorale din 2020-2021. Intențiile strategilor ruși sunt la suprafață – consolidarea electoratului de stânga pro-rus, ambalat într-un pachet „suveranist patriotic”.
Calculul electoral al Moscovei în cazul acestui bloc este unul simplu – cei patru să meargă împreună pentru a nu pierde voturile de pe stânga eșichierului politic. Sondajele arată că nici PCRM, nici „Inima Moldovei” sau „Viitorul Moldovei” nu ar obține singuri cele 5% din voturi necesare pentru a accede în Parlament. De aceea, Kremlinul a decis să le direcționeze către o formațiune care, cu certitudine, va trece în viitorul parlament – PSRM – ca să nu se piardă niciun vot. Astfel, Moscova încearcă să consolideze electoratul de stânga, folosind PSRM în calitate de aspirator al voturilor pentru PCRM, „Inima Moldovei” și „Viitorul Moldovei”.
Concluzii
Rusia se pregătește intens de alegerile parlamentare din 28 septembrie a.c. Pentru a aduna maximum de voturi posibile, strategii ruși grupează actorii politici pe care îi controlează în câteva coșuri. Primul coș îl reprezintă partidele din Blocul „Victorie-Pobeda”, afiliate direct la „rețeaua Șor”. Acestea promovează deschis narațiuni pro-ruse, însă reieșind din faptul că nu vor fi admise la alegeri, potențialii alegători ai acestor partide vor fi redirecționați spre alți candidați.
Al doilea coș îl reprezintă partidele „suveranist-patriotice”, cum s-au autointitulat recent formațiunile care s-au grupat în jurul socialiștilor.
Din al treilea coș fac parte așa-zisele partide „suveranist- europene”, adică cele din Blocul „Alternativa”, liderii căruia sunt primarul de Chișinău Ion Ceban, fostul procuroir general Aleksandr Stoianoglo, ex-premierul, Ion Chicu, și fostul consilier al președintelui Voronin, Mark Tkaciuk.
Mai nou, se profilează și cel de-al patrulea coș, creat la fel de către Moscova din care fac parte partide și politicieni care se declară unioniști, dar al căror scop final pare să fie dispersarea voturilor pe segmentul proeuropean al electoratului, ducând la slăbirea lui.
Formula pe care mizează Moscova este consolidarea voturilor de pe eșichierul de stânga și cel de centru și fragmentarea electoratului de dreapta. Așa-numitul bloc „suveranist-patriotic”, format din PSRM-PCRM-Partidul „Inima Moldovei”-Partidul „Viitorul Moldovei”, care în esență este o alianță între Dodon și Șor impusă de către Moscova, joacă un rol fundamental în calculele post-electorale ale Kremlinului. Această construcție politică, în opinia lor, trebuie să adune, inclusiv cu participarea „rețelei Șor”, într-un tot întreg electoratul pro-rus și moldovenist („suveran-patriotic”) din Republica Moldova.
Adică, Moscova își dorește ca la 28 septembrie „suveraniștii-patrioți”, împreună cu așa-zisa „alternativa europeană”, să acumuleze mai multe voturi decât PAS și să preia puterea în Parlamentul de la Chișinău. Un scenariu care, în cel mai bun caz, ar duce la blocarea procesului de integrare europeană a Chișinăului și ar trece pe linie moartă toate proiectele de dezvoltare economică, energetică și socială a Republicii Moldova, sprijinite de UE.
