În pofida vârstei tinere, acordeonistul Radu Rățoi poate fi considerat un artist emblematic. A câștigat două Cupe Mondiale la acordeon și asta-i dă greutate. Anul trecut a câștigat finala prestigiosului concurs „Young Concert Artists” din New York. Victoria respectivă îi oferă un loc pe cele mai importante scene ale lumii. Toate acestea unui copil care a pornit de la Școala de Arte „Alexei Stârcea” din Chișinău, urmând apoi Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”. Licența și masteratul le-a luat la Conservatorul Regal Danez de Muzică din Copenhaga. 2024 a fost un an al extremelor și oportunităților, al victoriilor incredibile, spune Radu Rățoi într-un interviu pentru Veridica.
Sunt acordeonist, deci știam că din start sunt dezavantajat
VERIDICA: Ai mai reușit să alegi locul căruia să-i spui acasă?
Radu Rățoi: Deocamdată nu. Încă mai sunt în căutarea unui loc în care să-mi stabilesc viza de reședință. Va fi în Europa. Dar, într-un fel anume, nici nu se mai pune problema în mod categoric. Sunt mai tot timpul pe drumuri și un loc pe care sa-l numesc acasă, în perioada asta, îl consider acolo unde am prieteni și starea de bine.
VERIDICA: Anul trecut ai creat clasă de acordeon clasic la Brașov. Anul acesta urma să deschizi una la Cluj. Ești sigur că ai nevoie de asta, mai ales acum?
Radu Rățoi: Eu nu știu cum să înfrâng această chemare interioară pe care o am alimentată de prima mea învățătoare de acordeon. Mă simt cumva obligat moral să-i învăț pe cei tineri. Am avut acum câțiva ani invitație de la o universitate din China: condiții foarte bune, salariu motivant, dar am refuzat fără să mă gândesc. Eu prefer să mă aflu cât mai mult în Europa. Ea pentru mine e acasă. La Brașov am avut parte de o atitudine foarte buna. Nici nu am apucat să-mi dau pe deplin acordul, că toți s-au și aprins și lucrurile au fost puse pe roate. Și dacă la Chișinău în privința scolii de acordeon lucrurile stau destul de bine, în România e abia în dezvoltare. Având câțiva studenți pentru început, nu-mi pun pe butuci cariera. Dacă aș urma o carieră de profesor la Berlin, de exemplu, lucrurile ar deveni foarte complicate pentru cariera mea de solist, pentru că aș avea program solicitant la facultate. Dar în România am libertatea de a-mi construi programul astfel încât să le împac pe toate. Am avut experiența lecțiilor particulare cu elevi din mai toată lumea și deocamdată a funcționat. Acum diferența e că experiența devine oficială. Ea e interesantă și prin faptul că mă dezvolt și eu de rând cu studenții mei. Și mai contează mult faptul că investesc în viitor. Prin egoism nu poți dezvolta lucrurile, nu poți să le faci mai bune, iar alături ei, le pot mișca mai frumos înainte.
VERIDICA: Anul trecut ai obținut victoria la „Young Concert Artists” din New York. Tu ai în palmares nenumărate victorii la concursuri mari. Ai și o carieră deja. Te-ai înscris la „Young Concert Artists” pentru oportunitățile pe care le oferă finaliștilor sau nu-ti ajungea adrenalină și voiai să intri în competiție cu cei 180 de concurenți?
Radu Rățoi: E un concurs țintit de fiecare muzician care-și dorește să ajungă pe cele mai impunătoare scene. Sigur, calea spre ele o poți asigura și prin alte concursuri, dar acesta are o mare greutate. E la a 64-a ediție, o istorie remarcabilă. Au și o selecție extrem de riguroasă. Sunt acordeonist, deci din start știam că sunt dezavantajat, dar eram hotărât să-mi încerc norocul și sarcina mea era să ajung în finala constituită doar din 11 muzicieni care mai rămâneau din cei 180 de la linia de start. Acolo nimeni nu era întâmplător. Dacă nu ai o foarte bună pregătire, nu te avânți, mai ales că participarea costă mult. Toți erau atât de buni, încât, cel puțin 150 dintre noi puteau accede în finală. Iar după deliberări, am aflat că doar în privința mea și a pianistului austriac Kiron Tellian juriul a căzut de acord și astfel am ieșit medaliații acestei curse. De asta am și ales un repertoriu aproape pe extreme, de la muzica barocă, până la contemporani. Miza mea era să arăt posibilitățile aproape infinite ale acordeonului. Varietatea, virtuozitatea și prezența scenică presupun că m-au detașat.
VERIDICA: Ce nu ai fi obținut fără acest concurs?
Radu Rățoi: Recunoașterea, mai întâi de toate. Competiția e inegală. Un acordeonist, teoretic, nu are șansa la podiumul deținut de violoniști, pianiști, sau violonceliști. Eu am concurat cu toți: soliști, inclusiv cu ansambluri de muzica de cameră, cvintete, cvartete, toate combinațiile posibile. A fost o nebunie și sunt doar al doilea acordeonist câștigător în istoria concursului. Dacă e să revin la oportunități, asta înseamnă debutul meu pe scena americană. Mai întâi la Merkin Hall din New York, apoi la Washington la Kennedy Center. Voi reveni la Carnegie Hall din New York și tot așa de pe o scena incredibilă pe alta. În plus, voi cânta acompaniat de orchestre foarte mari. Piața SUA e una greu de cucerit pentru muzicienii de muzică clasică. Ei, având muzicieni foarte buni din țara lor, mai rar manifestă deschidere pentru muzicieni din alte părți ale lumii. Deci, e un concurs spre care eu am mers niște ani. M-am pregătit nu doar pentru a-l câștiga, dar și pentru a rezista. Am adunat un imens bagaj, pentru că, odată poarta deschisă, trebuie să ai toată puterea și priceperea să parcurgi drumul ăsta care va dura 3-4 ani. Ani complicați, cu mare presiune, cu orar dement uneori. Și tu trebuie sa fii capabil să funcționezi ideal - coborând din avion, să cânți de fiecare dată cu alta orchestră, alt program, apoi iar să zbori pentru a ateriza în altă parte, avansând imediat în muzică.
Nu vreau să cred și nu pot admite că celebrul American Dreams poate fi spulberat
VERIDICA: Câștigând Young Concert Artists din New York devii client fidel al curselor peste ocean. Te face asta mai atent la politica americană dusă de noua administrație?
Radu Rățoi: De cele mai multe ori citesc știrile printre rânduri. Uneori am senzația că multe din cele auzite funcționează mai curând ca tehnici de șantaj, cu procent redus de a deveni un realitate. Așa sper, cel puțin. Pentru că amploarea unor evenimente depășesc rațiunea și atunci refuzi să crezi că s-ar putea adeveri. Mizez în continuare pe un drept la muncă echitabil pentru toți europenii. America e o democrație cu tradiție, a fost un spațiu deschis pentru talente. Nu vreau să cred și nu pot admite că celebrul American Dreams poate fi spulberat.
VERIDICA: Vorbim acum de un anumit statut pe care îl ai și care-ți impune și anumite obligații...
Radu Rățoi: Da, mai întâi mă obligă să fiu serios. Am semnat deja cu o agenție de impresariat din SUA care mă vor reprezenta la nivel internațional. De aici, doar ei hotărăsc concertele mele. Eu nu mai pot discuta direct cu organizatorii. Voi avea și echipă de PR care va avea grijă de felul cum arată site-ul meu de artist, profilul de pe rețele sociale.
VERIDICA: Virtuozitatea ta e imposibil de contestat. Nu-mi amintesc un concert de-al tău în care să fi avut impresia că ai rămas printre oameni. Îmi pari mereu detașat de lumea asta. Cum funcționezi, de fapt, în scenă?
Radu Rățoi: Da, când încep să cânt, într-adevăr contactul cu realitatea dispare. Primesc energia din sală, dar asta fără să știu neapărat ce se întâmplă în public. Îmi amintesc clar concertul din Chișinău când am prezentat cele douăsprezece Studii Transcendentale ale lui Liszt. Când am început să cânt al doisprezecelea studiu m-am speriat: a fost un moment de rațiune în care conștientizam că ajung la final de concert, dar senzația mea era ca am cântat prea puțin și aveam frica să nu-mi fi scăpat vreun studiu. Dar repede mi-am dat seama că totul e în ordine, că am trecut prin toate stările care le oferă acea muzică. Nu vreau să controlez lucrurile. E bine că pot avansa în alte dimensiuni. Doar așa pot transmite enormitatea de nuanțe, dimensiuni, emoții, mesaje pe care le oferă muzica.
VERIDICA: Liszt a fost un compozitor care a impus anumite niveluri în muzică pe alocuri greu de atins, complicând situația unor muzicieni. Care e relația ta cu acest compozitor, mai ales după munca la aceste Studii Transcendentale?
Radu Rățoi: Mereu am crezut ca Liszt a fost subapreciat. El sigur își merită locul în top zece compozitori mondiali din toate timpurile. Liszt nu e despre virtuozitate, așa cum greșit îl percep mulți. Liszt e mai întâi de toate despre profunzimea muzicală, iar virtuozitatea, care vine la pachet, de multe ori complică recepția ideii și a culorii, pentru că virtuozitatea impresionează instant și nu mai lasă loc pentru a pătrunde sensul până la capăt. Eu cred mult în el și de asta insist să-l cânt cât pot de des. Iar aceste studii sunt o cunună a operei sale. Adaptarea lor pentru acordeon a fost o enormă provocare pentru mine. A fost mult mai complicată munca de transcriere decât interpretarea în sine. Chiar și când aveam lucrarea gata și înregistram studiile la vechea Sală Radio de la Copenhaga, oferită Conservatorului, mereu aveam tentația de a introduce modificări, așa cum găseam nuanțe care puteau fi rezolvate și în altă manieră. Am lucrat la acest proiect aproape doi ani, dar am sentimentul că nu-i voi pune punct niciodată. Intenționez să fac și o carte cu Studiile Transcendentale ale lui Franz Liszt orchestrate pentru acordeon, însoțite și de explicații. Ar fi un omagiu, pentru că el este compozitorul care a scris atât de complex, încât uneori pare imposibil de interpretat. Iar eu când aud cuvântul „imposibil” legat de acordeon, mereu am reacția asta – VĂ ROG! Eu primul mă apuc de tot ce pare imposibil. E o motivație grozavă!
Nu există un al doilea instrument în lume ca acordeonul meu
VERIDICA: Liszt a scris pentru pian. Acordeonul tău are clape mai puține, chiar dacă e personalizat.
Radu Rățoi: Da, după toate modificările pe care le-am făcut, nu există un al doilea instrument în lume ca acordeonul meu. E unic. Și e al meu. Nu poate fi comandat, nu poate fi cumpărat decât de la mine și nu-l vând, apropo... Eu am muncit mult pentru a avea acest instrument. Mai tot ce am câștigat, am investit în el. Am fost mulți ani în căutarea unui instrument care să răspundă perfect intențiilor mele. Să-mi ofere sunetul pe care-l râvnesc prin diferite procedee și intenții. Acordeonul e extensia corpului meu. În funcție de punctul în care privesc: sus, jos, într-o parte, sunetul își schimba nuanța. Fiecare mișcare, oricât de mică, schimbă sunetul emis de acordeonul meu. Doar respirând pui atâta energie în instrument, încât el îți poate răspunde diferit. Ca să înțelegi mai bine relația corp instrument, să știi că pot obține un crescendo doar din contul respirației... Ridicând puțin piciorul sau ridicând o sprânceană, deschizând buzele, schimbi culoarea sunetului. Buzele au o energie care vine de la gât în sus. Și dacă țin buzele lipite, blochez aerul. Eu încerc să respir cât mai deschis, pentru un aer care să circule fluid. Iar dacă ai blocat energia, ai blocat și muzica. Și mi-a luat ceva timp până am ajuns să conștientizez aceste detalii. Ele sunt o sumă a studiilor mele, a experiențelor trăite, a profesioniștilor cu care am interacționat. De asta îi sunt recunoscător parcursului avut.
VERIDICA: Care sunt reperele pentru 2025?
Radu Rățoi: Pentru moment, agenda mea indică peste 50 de concerte. New York, Washington, în aprilie voi fi pe scena Filarmonicii din Berlin, prezentând în premieră un concert pentru acordeon și orchestră. Tot la Berlin voi avea un triplu concert pentru vioară, acordeon și violoncel cu orchestră de cameră. Mă așteaptă un turneu în China, voi reveni apoi în America. Neapărat ajung și la Chișinău cu o altă premieră: un dublu concert pentru acordeon, flaut și orchestră de cameră. Voi fi însoțit de prietenul meu flautist Ștefan Diaconu pe 20 martie la Sala cu Orgă din Chișinău. Tot la Chișinău urmează să prezentăm în premieră orchestrația pentru Rapsodia numărul unu de Enescu pentru flaut, acordeon și orchestră de cameră. Deci, voi prinde țări mari și mici de pe mai multe continente.
