Recenta reforma electorală care vizează regiunea autonomă găgăuză este doar un prim pas, mic, în revizuirea la care ar trebui să fie supusă Legea privind statutul juridic special al UTA Gagauz-Yeri, adoptată în 1994, ce conține prevederi vagi și ambigue, pe care autoritățile regionale le folosesc deseori în detrimentul statului nostru. De respectivele lacune a profitat întotdeauna Rusia, în timp ce toate guvernările de la Chișinău din ultimii 35 de ani, din varii și neînțelese motive, nu s-au arătat interesate să schimbe această stare de lucruri. Sunt opiniile lui Mihail Sirkeli, fondator al portalului de știri independent nokta.md de la Comrat și președinte al Asociației Presei Independente din Republica Moldova, formulate într-un interviu pentru Veridica.md.
VERIDICA: Dle Sirkeli, dvs., fiind născut într-un sat din regiunea găgăuză, când și de ce ați învățat limba română?
MIHAIL SIRKELI: Am învățat-o mai întâi la școală, unde a fost un obiect obligatoriu, dar cred că rezultatul pe care l-am obținut a fost determinat de faptul că am lucrat într-un spațiu românolingv și am avut multe contacte cu oameni care vorbesc această limbă. Am participat și la multe evenimente unde prioritară era româna și acest lucru m-a ajutat foarte mult să o însușesc mai bine. O vorbesc de mai mult de zece ani și ea a devenit limba mea de lucru.
„Prea mult s-a mers pe ideea descentralizării în chestiuni legate de administrare și de proprietate”
VERIDICA: Deseori apare întrebarea de ce, în ultimii deja 35 de ani, de când Republica Moldova este independentă, autoritățile centrale au făcut prea puțin pentru ca găgăuzii să învețe limba română. Primarul de Comrat, Serghei Anastasov, consideră că acest lucru se întâmplă din cauza că Chișinăul nu a implementat în regiune programe de studii în română. Dar, pe de altă parte, cum puteau fi forțați găgăuzii la început să învețe româna, dacă interesul lor în acest sens s-a făcut simțit abia nu demult?
MIHAIL SIRKELI: Cred că statul trebuia să fie mai insistent și poate mai dur în abordările sale. Nu știu cât de important ar fi faptul ca limba română să fie obligatorie în școlile alolingve, dacă în Găgăuzia nu s-a creat un spațiu în care să se vorbească această limbă. Iar acest spațiu putea fi creat doar în instituțiile primare de învățământ. Astfel, două lucruri de bază, strict necesare, nu au fost făcute până acum: deschiderea grădinițelor și a școlilor cu predare în limba română. Nu mă refer la școli mixte sau în care româna să fie predată obligatoriu pentru alolingvi ca limbă de stat, ci la școli și grădinițe unde româna să fie limbă de comunicare și de învățământ. Astăzi, avem doar două școli de acest fel, una la Comrat și alta la Vulcănești, care au fost deschise cândva pentru comunitatea moldovenilor de acolo. Pentru că în jurul celor două orașe avem mai multe sate moldovenești, oamenii care s-au mutat cu traiul la Comrat sau Vulcănești voiau ca copiii lor să continue educația în limba română. Pe parcurs, aici au venit să învețe și copiii de etnie găgăuză, dar ei au o lacună foarte serioasă în educația primară, căci vin nepregătiți. O încep de la zero și tocmai prin clasa a cincea încep să vorbească cât de cât bine româna. Dar până în prezent nu avem nicio grădiniță în limba română. Și asta cred că este o foarte mare problemă.
VERIDICA: De ce credeți că s-a ajuns la această situație?
MIHAIL SIRKELI: Consider că prea mult s-a mers pe ideea descentralizării în chestiuni legate de administrare și de proprietate. De exemplu, colegiul moldo-turc din Comrat nu este deschis nici până în prezent din cauza unei probleme de proprietate. Pentru că pământul și clădirea construită aparțin autorităților publice locale sau regionale, acestea utilizează faptul respectiv ca pe un instrument de a împiedica statul Republica Moldova să-și promoveze politicile în domeniul educației și, mai ales, în domeniul lingvistic. Și ei recunosc că nu vor preda această clădire Ministerului Educației, pentru a fi deschisă o instituție cu predare în limbile română și turcă, pentru că nu este inclusă și limba rusa ca limbă de predare. Aici este foarte binevenită reforma „Restart în educație”, promovată de ministrul Dan Perciun, prin care administrarea școlilor va trece din subordinea autorităților locale în cea a ministerului. Noi, din păcate, în anumite domenii ale sistemului educațional, mergem prea departe cu descentralizarea sistemului. Iar reforma în cauză nu este implementată în Găgăuzia, pentru că există statutul special juridic al autonomiei și, evident, autoritățile publice locale nu vor deschide școli și grădinițe cu predare în limba română, deoarece nu este popular din punct de vedere politic. Deși de la ei nu se cer cheltuieli în această privință, ci trebuie doar să inițieze procesul, nu am văzut nicio autoritate publică locală din UTA Găgăuzia care să vină cu ideea de a deschide astfel de școli.
„În acest spațiu informațional de limbă rusă din Republica Moldova domină Rusia”
VERIDICA: Una dintre noile prevederi ale Codului electoral, prin care candidații la funcția de bașcan sunt obligați să cunoască limba română, a fost atacată la Curtea Constituțională de către Igor Dodon. Ce ar putea schimba această condiție, dacă admitem că va rămâne în vigoare, în cazul în care noul bașcan oricum va vorbi în autonomie în limba rusă, pentru a se face înțeles?
MIHAIL SIRKELI: Igor Dodon lucrează pentru ruși și, evident, promovează interesele rușilor. De aceea, orice ar face Chișinăul, el este împotrivă. Dacă această prevedere va rămâne în vigoare, cred că va fi un lucru simbolic, dar important și corect din punct de vedere legal. Oricum, această cerință trebuia să fie inclusă în legislație. Având în vedere că până acum alegerile bașcanului și alegerile în Adunarea Populară a Găgăuziei (APG) nu au fost administrate de Chișinău, Comratul n-ar fi inclus de sine stătător această cerință în legea locală.
VERIDICA: Dacă populația din regiunea autonomă găgăuză comunică în cea mai mare parte în limba rusă, putem presupune că se informează preponderent din surse propagandistice rusești. În ce măsură influențează știrile false felul de a gândi al acestor oameni și cum poate fi combătută dezinformarea în acest caz?
MIHAIL SIRKELI: În Găgăuzia, niciodată nu a fost altfel. Oamenii de aici consumă doar content media în limba rusă. Peste 30 de ani, ei au fost expuși propagandei ruse, care le-a format anumite preferințe în ceea ce privește modul în care se informează. Evident, în acest spațiu informațional de limbă rusă din Republica Moldova, domină Rusia. Mass-media locală independentă a apărut în regiune recent și abia începem să recâștigăm ceva spațiu informațional. Să am iertare, dar aici, în afară de nokta.md, nu avem alte mass-media independente, devotate intereselor Republicii Moldova, care să aibă o poziție fermă în promovarea subiectelor pe care le abordează.
„Nu cred că e vorba despre cedări sau interese, ci despre implementarea unor politici”
VERIDICA: Dle Sirkeli, actuala reformă electorală în regiunea autonomă găgăuză, a început la inițiativa dvs., în urma petiției pe care ați adresat-o conducerii statului la 5 martie a.c.?
MIHAIL SIRKELI: Aș fi vrut să cred că e așa, dar petiția mea a rămas fără un răspuns clar. Pe 24 aprilie, președinta Maia Sandu a încercat să inițieze un dialog cu deputații din APG, în cadrul unei întâlniri la Președinție. Dar acolo s-a convenit că lucrurile rămân pe vechi, adică Comratul administrează procesele în continuare, iar Chișinăul doar observă dintr-o parte, ceea ce a fost absolut contrar cerințelor mele din petiție. În cele din urmă, decizia Parlamentului cu privire la modificările aduse Codului electoral a fost adoptată în urma hotărârii Curții Constituționale din iulie a.c. Acest lucru, din punctul meu de vedere, a fost triggerul care a obligat autoritățile naționale să acționeze, deși pot spune că absolut toate cerințele incluse în petiția mea au fost cumva reflectate și în decizia Curții.
VERIDICA: În opinia dvs., de ce Chișinăului i-a convenit timp de atâția ani haosul electoral care persista în regiunea găgăuză până la această reformă electorală? Unii ar putea spune că este vorba despre cedările anterioare ale guvernărilor noastre, în special prin adoptarea, în 1994, a Legii privind statutul juridic special al autonomiei și, ulterior, prin nemodificarea acestei legi.
MIHAIL SIRKELI: Nu cred că e vorba despre cedări sau interese, ci mai întâi de toate despre implementarea unor politici. Părerea mea este că Republica Moldova este obligată să rezolve această problemă. De altfel, ar arăta foarte prost în procesul de aderare la UE, nefiind în stare să îndeplinească cerințele Clusterului I – „Valori fundamentale”, unde se spune clar că statul candidat trebuie să demonstreze funcționalitatea instituțiilor juridice. Dar cum poți să arăți acest lucru, când ai o regiune întreagă care nu se supune regulilor de bază ale statului? Acesta cred că a fost motivul principal al acestor schimbări.
Totuși, problema la care ne referim nu cred că a fost creată intenționat. Ea provine din 1994, când am avut alt context politic și juridic și a existat absolut altă înțelegere a spațiului nostru geopolitic și a dreptului constituțional. Evident că acum nu putem ghici ale cui au fost interesele, însă Rusia s-a folosit de lacunele din legislația noastră și de inacțiunea politică a tuturor guvernelor Republicii Moldova. Dar nu cred că trebuie să ne aprofundăm în istorie. Însuși faptul că problema a început să fie rezolvată este un pas foarte important.
„Toți cred că Găgăuzia este o autonomie culturală, dar nu una teritorială”
VERIDICA: Aș zice să le luăm pe rând. Cine, bunăoară, a avut de câștigat din sistemul de vot uninominal, stipulat în legea regiunii, în timp ce peste tot în țară funcționează sistemul proporțional?
MIHAIL SIRKELI: Nu trebuie să vorbim în astfel de termeni. Pur și simplu, problema separatismului din sudul Republicii Moldova a fost rezolvată la acea vreme prin legea din 1994. Ca să vedem dacă a fost bine sau rău, trebuie să înțelegem de ce Partidul Democrat Agrar a luat această decizie. Găgăuzia întotdeauna a fost privită ca o regiune, în care nu ne prea băgăm, că ei au treburile lor interne. Asta a fost poziția tuturor guvernelor Republicii Moldova. Chișinăul nici nu s-a implicat în administrarea alegerilor din regiune. Absolut deloc nu s-a implicat! Amintiți-vă de anul 2023, când au avut loc alegerile pentru funcția de bașcan și CEC-ul de la Chișinău observa că acolo sunt cumpărate voturi. Voia să acționeze, dar nu avea pârghii. Putea doar să informeze CEC-ul local, care venea cu răspunsul: „Căutați-vă de treabă, lăsați-ne în pace”. Asta a fost realitatea.
„Legea regiunii trebuie neapărat revizuită”
VERIDICA: Adică nu e vorba de indiferență din partea Chișinăului, ci de faptul că nu a avut pârghii de control? În orice caz, am avut nu numai guvernări pro-ruse, dar și declarate proeuropene. Acestea de ce nu au reacționat, cum credeți?
MIHAIL SIRKELI: În opinia mea, a fost o abordare greșită a tuturor guvernelor de la Chișinău în ceea ce privește administrarea unei regiuni autonome. Unii au fost bine intenționați, alții - mai rău. La noi, în general, în Republica Moldova, se face simțită o înțelegere foarte redusă despre ceea ce înseamnă autonomia teritorială. Toți cred că Găgăuzia are o autonomie culturală, dar nu una teritorială. Însă, în Legea privind statutul special juridic al regiunii, care oricum nu poate fi abrogată totalmente, se arată că nu e vorba doar despre limbă și cultură, dar și despre politică, economie și alte competențe. Acestea sunt atât de vag și ambiguu formulate, încât ai impresia că Găgăuzia are dreptul să reglementeze de sine stătător aproape toate domeniile. Iată de ce, până la PAS, nimeni nu a vrut să atingă serios această lege. Nici PAS-ul nu a atins-o încă serios, pentru că în ea trebuie de făcut ordine. Reforma electorală este doar un început, un pas micuț din tot ce trebuie de revizuit. Dar aceeași lege permite Comratului să adopte legi în mai multe domenii, în special în cel educațional. Adică, APG poate refuza o reformă în educație și să adopte o altă lege, care contravine totalmente reformei în cauză. Ce va face Chișinăul atunci? Asta înseamnă că tot Codul Educației al Republicii Moldova poate fi schimbat și adoptat într-o altă versiune de Adunarea Populară, ceea ce s-a și întâmplat în 2016.
VERIDICA: Într-adevăr, în aprilie 2016, APG a încercat să adopte cu de la sine putere o lege a învățământului, în care stabilea reguli proprii pentru școlile din regiune, însă decizia lor a fost ulterior anulată de către instanța de judecată. În orice caz, din ceea ce relatați dvs., reiese că legea privind autonomia regiunii găgăuze ar trebui schimbată radical...
MIHAIL SIRKELI: Exact, ea trebuie neapărat revizuită și acesta este un lucru firesc nu doar pentru Chișinău, dar și pentru Găgăuzia. Dacă vă uitați la alte regiuni autonome din Europa, statutele lor sunt revizuire o dată la 30 de ani, cum ar fi, de exemplu, cazul Tirolului de Sud din Italia.
VERIDICA: Din cauza erorilor în legislația electorală, în regiune s-a practicat din ce în ce mai intens coruperea alegătorilor, până s-a ajuns la alegerea în funcția de bașcan, în 2023, a unei persoane absolut necunoscute în spațiul public – Evghenia Guțul, - iar alegerile pentru APG au fost tergiversate la nesfârșit nu doar acum, dar și în 2016, și în 2021. Cum s-a ajuns la așa ceva?
MIHAIL SIRKELI: S-a ajuns, pentru că Chișinăul nu s-a implicat, iar autoritățile locale, controlate de Federația Rusă, au făcut ce au vrut. Actuala reformă electorală trebuia să fie implementată acum 30 de ani.
„Nu cred că situația în regiune se poate destabiliza”
VERIDICA: Cu toate acestea, actuala administrație de la Comrat se opune reformei electorale, motivând că ea afectează statutului său special, iar consultările publice care s-au purtat la acest subiect între Comrat și Chișinău nu au adus la niciun rezultat. La ce ar putea conduce această nemulțumire?
MIHAIL SIRKELI: Nu poate conduce la nimic. Anumiți politicieni nu au fost de acord, dar n-am văzut nemulțumiri în masă sau proteste. Nu cred că, din această cauză, situația în regiune se poate destabiliza.
