În septembrie, Belarus și Rusia vor organiza o nouă rundă de exerciții militare. Într-un interviu acordat de analistul politic Alexander Friedman, evaluăm obiectivele declarate ale exercițiului și scopul său real, scenariile pe care Moscova le-ar putea testa folosind teritoriul Belarusului, instrumentele de presiune la îndemâna Kremlinului și implicațiile pentru strategiile NATO și UE - de la incidente la frontieră și atacuri cu drone până la migrație și presiune cibernetică.
VERIDICA: Cum evaluați situația politică actuală, în perspectiva viitoarelor exerciții militare?
Alexander Friedman: Evaluez situația drept una grea, explozivă, tensionată și destul de instabilă. Desfășurarea exercițiilor va depinde în mare măsură de factori externi: dinamica războiului din Ucraina, existența unor aranjamente între Rusia, Ucraina și Occident și în ce măsură SUA și Europa vor ajuta Ucraina. Organizatorii, în primul rând Rusia și Belarus, au pregătit mai multe scenarii pentru acest exercițiu și pentru o eventuală escaladare.
VERIDICA: Care sunt obiectivele declarate la nivel oficial și care este scopul real al exercițiilor pentru Moscova și Minsk?
Alexander Friedman: La nivel declarativ, exercițiul este unul complet defensiv – antrenamentele vor fi modeste. În realitate, cele două țări vor să-și etaleze forța militară. Rusia vrea să arate că este pregătită și că se poate servi din nou de teritoriul Belarusului. Este o etapă importantă în procesul de integrare a forțelor armate. Principalul mesaj către țările europene este: suntem gata să mergem până la capăt... Dacă veți continua să sprijiniți Ucraina, s-ar putea termina prost pentru voi.
VERIDICA: Care sunt principalele diferențe între „Zapad 2025”, „Zapad 2021” și „Union Resolve 2022” cu privire la obiectivele, amploarea, geografia și durata exercițiilor?
Alexander Friedman: Exercițiile din 2022 au fost un preambul la războiul împotriva Ucrainei. Acum, Moscova și Minsk subliniază caracterul defensiv al exercițiului: nu are loc chiar la graniță și este de scurtă durată. Dar cred că există mai multe planuri și scenarii în joc: exercițiul va începe probabil în interiorul țării, ceea ce nu exclude ieșirile și atacurile spre graniță - chiar și ca război psihologic, doar pentru a pune Europa pe jar.
VERIDICA: Ce tipuri de provocări sunt cel mai probabile la graniță?
Alexander Friedman: Unități mai mici care trec granița și se retrag rapid; încălcări ale spațiului aerian; drone; intensificarea crizei migrației; concentrări de trupe în apropierea granițelor cu Statele Baltice, Polonia sau chiar Ucraina. Este posibil ca, chiar și după aceste exerciții, unele trupe rusești să rămână în apropierea granițelor. Nivelul provocărilor este unul scăzut, dar sunt luate în considerare și scenarii mai severe – chiar și posibilitatea unei operațiuni pe teritoriul Poloniei sau al Lituaniei, nu atât pentru a cucerii teritorii, cât pentru a impune voința Rusiei în Europa. Deocamdată, scenariul rămâne unul teoretic și nu foarte corelat cu realitatea din teren.
VERIDICA: Poate Putin să-l manipuleze pe Lukașenko și să-l atragă în războiul împotriva Ucrainei?
Alexander Friedman: Nu cred că este nevoie de manipulare subtilă acolo. Dacă Moscova are nevoie de participarea Belarusului, de utilizarea teritoriului sau de trupele belaruse, lui Lukașenko i se va spune direct. El va rezista și va obiecta, dar dacă obiectivul este de a folosi Belarusul, o vor face, așa cum au făcut-o deja.
VERIDICA: Lăsând la o parte retorica, ce pârghii concrete are Putin asupra lui Lukașenko astăzi - bani, petrol/gaze, împrumuturi, acces la piață, securitatea regimului? Care dintre acestea funcționează cel mai eficient?
Alexander Friedman: Gradul de control este total - atât în economie, cât și în securitate. Începând cu 2020, Rusia și-a extins în mod deliberat influența asupra aparatului de securitate și a forțelor armate din Belarus. Pârghiile pe care le deține sunt importante și diverse: îl pot afecta rapid și destul de grav pe Lukașenko. Ar fi suficient ca Moscova să transmită un singur semnal pentru ca serviciile de securitate și armata să pivoteze brusc.
VERIDICA: Care este „linia roșie” personală a lui Lukașenko? Ce va refuza liderul de la Minsk să facă pentru Kremlin, chiar și sub amenințarea sancțiunilor / împrumuturilor?
Alexander Friedman: Pentru Lukașenko nu există linii roșii. Va rezista, va argumenta la Moscova că acest lucru nu este necesar, că este impracticabil, va încerca să evite acest lucru, dar dacă scopul este de a atrage Belarusul în război, Moscova o va face. În 2020, Lukașenko a demonstrat că este dispus că calce orice linie roșie.
VERIDICA: Lukașenko este cunoscut pentru fluctuațiile sale în materie de politică externă. Cum se poziționează acum?
Alexander Friedman: Lukașenko încă susține Rusia. Și-ar dori să se reorienteze către China, dar China este precaută, vede Belarusul ca pe o zonă de influență a Rusiei și acționează în consecință. Relația cu Occidentul rămâne incomodă. A adoptat deja o poziție față de SUA, dar în principal rămâne loial Rusiei, o poziție la care nu va renunța în absența unei alternative reale.
VERIDICA: Se pare că, în schimbul unei revigorări a relației cu SUA, și chiar cu președintele american, Lukașenko este dispus să elibereze prizonierii politici. Înseamna asta că Lukașenko va fi dispus să-i reziste lui Putin?
Alexander Friedman: Întreaga relație Belarus-SUA ar trebui privită în contextul apropierii dintre Rusia și SUA. Nu este o mișcare împotriva lui Putin, din contră, este un gest de sprijin. Americanii îl văd pe Lukașenko ca pe un apropiat al lui Putin. Lukașenko își dorește ridicarea sancțiunilor, recunoașterea statutului său, o vizită în SUA, un rol în negocierile de pace dintre Ucraina, toate acestea fiind posibile doar dacă relațiile Rusia-SUA se dezvoltă pozitiv. Dacă acestea stagnează, luna de miere se va termina rapid. Nu îi va rezita lui Putin și nu o poate face. Luați, spre exemplu, evenimentele din 2020: influența Rusiei este mult mai mare.
Citiți interviul integral pe Veridica.ro.
