Transnistria este o problemă despre care s-a spus că poate complica integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Pozițiile publice ale oficialilor sunt încurajatoare, pornind de la ideea că există un precedent de primire a unei țări cu probleme de acest tip în UE, al Ciprului. Există, totuși, și îngrijorări neoficiale.
Din punctul de vedere al Moldovei, foarte încurajator e faptul că doi înalți reprezentanți ai UE pentru politica externă și de securitate, Josep Borrell și Kaja Kallas, și-au exprimat poziții favorabile față de intrarea în UE a Moldovei în ciuda problemei transnistrene. După summitul Comunității Politice Europene de la Chișinău, din iunie 2023, șeful politicii externe al UE de la vremea respectivă a afirmat: „Calea [spre aderare] a Moldovei nu depinde de ceea ce se întâmplă în Transnistria. Ciprul a devenit membră a UE în ciuda unei dispute teritoriale. Moldova poate face același lucru”. Succesoarea lui și titulara curentă a funcției, Kaja Kallas, s-a situat pe o poziție foarte apropiată în 2025, spunând: „Conflictul din Transnistria nu împiedică intrarea Moldovei în Uniunea Europeană”.
Totuși, ce anume au simțit nevoia să dezmintă sau să nege cei doi oficiali europeni? Pare că e vorba de un impediment politic, cu alte cuvinte Uniunea Europeană nu ar dori să importe un conflict teritorial între granițele proprii. La o privire mai atentă, însă, nu e vorba (numai) de asta. Scepticismul față de includerea unui stat cu o problemă de acest fel pornește din însăși construcția juridică a Uniunii Europene, care este o entitate omogenă de state cu o frontieră comună, state ai căror cetățeni beneficiază de un tratament și drepturi egale. Un stat ca Moldova sau Ciprul nu respectă aceste condiții; cu alte cuvinte, și în problema Transnistriei, există un conflict de fond între imperativele juridice sau birocratice ale Uniunii și cele politice.
Pozițiile lui Borrell și Kaja Kallas sunt de natură politică, iar faptul că Moldova este tratată cu multă deschidere din acest punct de vedere este esențial. Și nu e vorba de egoismul sau interesele proprii ale UE: Moldovei i se transmite că merită calitatea de țară UE, după opțiunile exprimate prin ultimele tururi de scrutin, referendum și pașii administrativi parcurși către integrare. Totuși, problema Transnistriei va apărea, vrând-nevrând, la unele din subpunctele complicatelor capitole și clustere ale aderării, iar pentru ea va fi nevoie de soluții juridice, dacă excludem ipoteza optimistă că la vremea respectivă va fi rezolvată. Vor putea locuitorii Transnistriei circula liber prin Uniunea Europeană pentru simplul motiv că Transnistria e, de drept, a Moldovei, de exemplu? Cum va fi asigurată securitatea la frontiere și care anume, cele care includ și Transnistria, sau doar la Nistru?
Dincolo de entuziasmul politic: problemele juridice și cele practice
Desigur, astfel de lucruri nu sunt obstacole de netrecut în vederea aderării, dar fac mai dificilă concretizarea opțiunilor politice. Toate acestea au făcut-o pe Marta Kos, comisara pentru extindere din actuala formulă a Comisiei Europene, să afirme, în toamna lui 2025, că integritatea teritorială a Republicii Moldova este respectată de Comisie, care va continua să colaboreze cu Chișinăul pentru „depășirea provocării” Transnistriei. Luată separat, formularea este vagă, optimistă și neangajantă, dar dacă o luăm în considerare împreună cu pozițiile lui Josep Borrell și Kaja Kallas, se dovedește a fi mai puțin entuziastă.
Dar, dincolo de chestiunile de principiu, Uniunea Europeană are și reticențe mai practice. În primul rând, problema frontierei transnistrene devine foarte actuală într-un moment foarte prost, în care UE este preocupată de problematica migrației și, implicit, a granițelor proprii. Lucru asumat chiar declarativ de Partidul Popular European, locomotiva actualei Comisii Europene, încă de la Congresul de la București din 2024. Criza de la frontiera Belarus-Polonia, în care cea de-a doua țară a acuzat-o pe prima de „atac hibrid” din cauza miilor de cetățeni ai Belarusului trimiși peste graniță, nu e de natură să liniștească acest gen de îngrijorări, ci dimpotrivă.
Dincolo de asta, Ciprul, amintit ca precedent pozitiv în discuțiile despre Moldova, poate fi, uneori, o sursă de îngrijorare neoficială. În Bruxelles, se vorbește despre situații în care Ciprul a avut, în Consiliul European (al liderilor de state), poziții divergente față de alte state, dictate de problema pe care o are cu Turcia, în privința Ciprului de Nord. Cum discuțiile nu sunt publice, aceste poziții nu au ieșit la iveală, dar tocmai existența unor rumori evidențiază o posibilă problemă.
Diferențele dintre Cipru și Moldova: granițele și tipul de litigiu
În cazul Ciprului, e vorba de unul dintre cele mai vechi conflicte înghețate din lume, declanșat de invazia Turciei din 1974, care s-a soldat cu apariția nerecunoscutei Republici Turce a Ciprului de Nord. Statu quo-ul Ciprului în Uniunea Europeană, după aderarea acestei țări în 2004, include suspendarea aquis-ului (a legislației) european în regiunile pe care Ciprul nu le controlează, adică același Cipru de Nord. Relația acestuia cu Ciprul propriu-zis este însă, de mulți ani, una caracterizată prin toleranță. Granița poate fi trecută ușor, chiar și de către locuitori ai nordului care posedă doar documente din nerecunoscuta Republică Turcă, în anumite condiții. Turiștii pot circula liber, fără probleme, trecând pe la puncte de control. Unul dintre cele mai pregnante vestigii ale conflictului din 1974, stațiunea-fantomă Varosha din nord, a început să fie redeschisă începând din 2020, în etape, pentru vizitatorii curioși. Nordul și restul insulei sunt despărțite de o așa-numită „linie verde”, zonă-tampon creată cu ajutorul ONU, la care persoanele fizice își arată documentele, iar mărfurile urmează un regim strict. Toate aceste măsuri nu pot fi aplicate ad litteram în Transnistria.
Diferențele dintre Ciprul de Nord și Transnistria: granițele și cetățenia locuitorilor
Între Transnistria și Ciprul de nord există două diferențe esențiale, referitoare la graniță și cetățenia locuitorilor. Nici una nu acționează în favoarea Moldovei. Frontiera cu Transnistria este mai puțin controlată și posedă mai puține garanții internaționale decât cea dintre Cipru și republica turcă nerecunoscută din nordul lui. Situația neclară creează riscuri legate, de pildă, de contrabandă sau fitosanitare. În privința cetățeniei, problema e faptul că marea majoritate a locuitorilor Transnistriei au dobândit automat cetățenia moldovenească și acte ale Republici Moldova, în timp ce numai o mică parte din locuitorii Ciprului de nord posedă cetățenie cipriotă, deci statut de cetățean UE. Deși estimările referitoare la numărul posesorilor de cetățenie cipriotă și, deci, europeană diferă de la caz la caz, ele variază în general între 15 și 30/% din totalul locuitorilor din nordul insulei. Cei care nu au acest statut nu și-l doresc în mod special și nu intenționează să părăsească zona în care locuiesc. În schimb, în cazul Transnistriei, o statistică a guvernului Moldovei consemnează luarea în evidență a 364.885 de locuitori ai spațiului din stânga Nistrului, din care 356.833 sunt cetățeni moldoveni – adică 98%. Chiar dacă populația Transnistriei e în realitate mai mare (o sursă din 2021 menționează un total, în scădere, de 465.000 de locuitori), vorbim de sute de mii de locuitori ai regiunii care ar câștiga acces în Europa în ipoteza intrării Moldovei în UE (peste 337.000 de posesori de pașapoarte, conform sursei guvernamentale de la Chișinău). Prin contrast, marea majoritate a locuitorilor Ciprului de nord nu au cum trece de „linia verde”, în lipsa actelor. În 2025, de exemplu, pentru alegerile europarlamentare s-au înregistrat puțin peste 103.000 locuitori ai nordului posesori de cetățenie cipriotă, în timp ce la alegerile interne ale Republicii Turce a Ciprului de Nord s-au înregistrat peste 215.000 de participanți.
Cu toată relativitatea cifrelor, o Moldovă cu Transnistria așa cum e ea acum în Uniunea Europeană ar reprezenta pentru aceasta din urmă o problemă de cel puțin trei ori mai mare decât Ciprul, numai la capitolul cetățeni.
O veste bună pentru Republica Moldova: lucrurile vor evolua vrând-nevrând
Totuși, statutul neclar al Transnistriei poate fi interpretat și ca veste bună. Dacă în cazul Ciprului există puține premise pentru modificarea actuală a statu quo-ului, cu excepția unor ameliorări paleative, în Transnistria lucrurile nu pot rămâne așa cum sunt. Cu toată lipsa soluțiilor de negociere și ineficiența formatelor de discuție actuale, Transnistria nu are nici stabilitatea economică pe termen lung, și nici relația directă și asumată cu un alt stat (Rusia) pe care o are Republica Turcă a Ciprului de Nord cu Turcia. Deși durează de peste patru ani, războiul Rusia-Ucraina e foarte puțin probabil să se prelungească timp de peste 50, cât s-a scurs de la invazia Turciei în Cipru, iar deznodământul conflictului va influența în mod clar situația Transnistriei, în bine sau în rău. Faptul că vorbim de un teritoriu volatil economic, despre care se spune că se depopulează, este și el un factor modificator al problemei geopolitice.
Singurul lucru care se poate spune cu certitudine e că și în ipoteza, improbabilă, că Moldova ar putea fi primită în Europa cu Transnistria așa cum e, problema acestei regiuni va reveni, în timp, iarăși și iarăși, până va fi rezolvată. Pentru a o face, Chișinăul trebuie să înțeleagă cursul istoriei și să se situeze în el, așa cum a dovedit că face de câțiva ani.
