Deși s-a extins fulgerător, ca un foc de paie, afectând carierele unor înalți funcționari și deputați, aparentul deznodământ în scandalul de la MoldATSA - demisia prim-ministrului Alexandru Munteanu – a luat prin surprindere pe toată lumea.
Reacția disproporționată
Nu, nu de aceea că MoldATSA (Moldavian Air Traffic Services Authority) nu s-ar afla în câmpul său de responsabilitate – se află, el a și anticipat un posibil reproș, destituindu-i pe inspectorii corpului de control al prim-ministrului.
A șocat reacția disproporționată, faptul în sine al sacrificării guvernului din cauza unui prejudiciu de gravitate mai mult simbolică, de imagine, pentru PAS, într-un context geopolitic de maximă intensitate și importanță, când instabilitatea poate frâna unele reforme importante și procesul de negociere cu UE. Riscurile unei crize politice sunt mult mai mari decât posibilele consecințe ale „boroboațelor” de la MoldATSA – angajarea fără concurs, cu implicarea unui politician, a directorului care a prezentat date false despre experiența sa în domeniu, plata unor sporuri salariale deocheate, dubioase, achiziții publice fără licitații... Restabilirea legalității în această și alte instituții publice se putea face și fără reînnoirea guvernului. Oricum, steagul superiorității morale cu care a defilat până acum PAS s-a pătat așa de tare, încât va fi aproape imposibil de spălat cu toate apele Prutului și Nistrului.
S-a crezut inițial că PAS aplică astfel strategia abaterii atenției de la cazul MoldATSA, provocând un scandal și mai mare, conform principiului „cui pe cui se scoate”. În realitate anunțul lui Alexandru Munteanu că pleacă nu are nicio legătură, decât cronologică, cu ceea ce s-a întâmplat la Întreprinderea de Stat pentru Utilizarea Spațiului Aerian și Deservirea Traficului Aerian. Decizia sa e de fapt consecința unui conflict din cadrul guvernului, izbucnit după ce ministrul Finanțelor a făcut public proiectul politicii fiscale pentru anul 2027, și a divergențelor conceptuale apărute între el și Maia Sandu legate de reforma fiscală.
După 8 luni
„În momentul în care am înțeles că nu-mi mai pot exercita mandatul în acord cu principiile și convingerile pe care le am, aleg să plec”, a postat, vineri, 3 iulie a.c., premierul Alexandru Munteanu pe rețeaua socială, fără să dea alte explicații. Ce anume l-a supărat? De ce i-a luat tocmai 8 luni procesul de conștientizare a diferențelor de „principii și convingeri”? Nu s-a putut clarifica mai repede? Sau poate a fost îndemnat să plece?
„A avut mână liberă să conducă Guvernul așa cum a considerat corect. El a ales să plece,”- a afirmat Maia Sandu, sugerând că a existat totuși un punct de despărțire. Care ar fi acesta? Solicitată de jurnaliști, ea a precizat că e vorba de „relația interpersonală” a premierului cu unul dintre miniștri, și anume cel al Educației și Cercetării – Dan Perciun.
La rândul său, Dan Perciun a confirmat, vineri, 3 iulie, într-un live pe Facebook, că, într-adevăr, a avut o discuție cu premierul referitor la proiectul de politică fiscală pentru anul viitor, în particular „pe modul în care anumite lucruri care n-au fost pe deplin discutate în Guvern s-au regăsit în acea politică și au trezit nemulțumiri foarte aprinse în societatea noastră”. E posibil ca opinia unui ministru să-l determine pe un prim-ministru să-și părăsească funcția? Nu ar trebui să fie invers?
Ar trebui. Numai că Perciun nu e singurul ministru care și-a exprimat dezacordul față de noul proiect de politică fiscală. Înainte de el a făcut-o, în public, și Emil Ceban, ministrul Sănătății, nedumerit că nu a fost consultat până a se publica proiectul ce prevede creșterea TVA la medicamente, declarând alarmat că aceasta va distruge sistemul medical. A reacționat și Maia Sandu, îndemnând Guvernul „să nu se grăbească”. „Sunt elemente importante și reforma fiscală trebuie făcută, dar cred că Guvernul nu trebuie să se grăbească. Trebuie să ia o pauză, să analizeze foarte bine comentariile”, a declarat Maia Sandu pentru Moldpres. Din punctul ei de vedere, atâta timp cât guvernul nu dispune de un mecanism prin care să compenseze populației eventualele majorări de preț, „nu are rost să crești TVA-ul la medicamente”, a afirmat șefa statului. Au protestat și agricultorii împotriva majorării TVA și au obținut promisiunea (din partea președintelui Parlamentului și liderului PAS, Igor Grosu) că se va ține cont de poziția lor.
Doar 8 zile
E grăitor faptul că Munteanu s-a abținut de la comentarii, nu a reacționat la declarațiile lui Emil Ceban (susținut de Ala Nemerenco, fosta ministră a Sănătății), la protestele agricultorilor, la semnalele de alarmă din Horeca etc. Fără acordul premierului, ministrul Finanțelor nu putea să publice „pentru consultări publice” proiectul politicii fiscale, care ar urma să fie pusă în aplicare, pe unele direcții (produse alimentare, alimentație publică, eComerț), începând cu octombrie 2026.
Proiectul de politici fiscale pentru anul 2027 a fost publicat la 11 iunie, iar consultările publice trebuiau să dureze „până la data de 19 iunie 2026”. Doar 8 zile de consultări pentru o reformă atât de importantă, complexă? De ce se grăbește, de ce este importantă această lege a uniformizării TVA pentru Alexandru Munteanu?
Venit la cârma guvernului pentru a pune în mișcare economia ce dădea semne de viață la finele anului trecut, mizând pe investiții capitale, pe care le-a mărit cu 55% (peste 3 miliarde de lei) în bugetul anului 2026, el e nevoit să constate că e pe cale de a-și rata scopul. Ritmul creșterii economice, în loc să se intensifice, încetinește, iar aceasta se reflectă asupra veniturilor, în condițiile unui deficit bugetar exorbitant de 20 miliarde de lei, punând în pericol nu numai proiectele investiționale, ci și cele sociale prevăzute pentru 2026. Ca să nu mai vorbim de faptul că escaladarea războiul din Ucraina îi ține în continuare la distanță pe investitorii străini. Cu noua politică fiscală, prin neimpozitarea profitului reinvestit, uniformizarea TVA și eliminarea facilităților nejustificate, premierul Alexandru Munteanu spera să stimuleze investițiile, să reducă evaziunea fiscală și deficitul bugetar cu circa 6 miliarde de lei în 2027.
Costurile politice
Firește, aceste sume suplimentare vor veni cu costuri politice deloc neglijabile, pe care va trebui să le plătească guvernarea PAS. Există riscul instabilității și al altor consecințe imprevizibile, cu efecte negative asupra negocierilor de aderare la UE. Aici, putem presupune, e adevărata sămânță a conflictului și motivul plecării prim-ministrului din funcție. Liderii PAS nu vor să accepte niște politici fiscale ce pot provoca proteste masive ale cetățenilor. Munteanu, la rândul său, ca „tehnocrat”, consideră că reforma nu mai poate fi amânată, că merită unele sacrificii, atât din partea cetățenilor, cât și a politicienilor.
Premierul celui de-al doilea stat românesc pare decis să meargă pe urmele omologului său de la București, Ilie Bolojan, - ori reformă, ori nimic. Să sperăm și există premise ca la Chișinău criza politică să dureze mai puțin, căci e mult mai riscantă decât la București. Forțele pro-ruse, finanțatorii și mentorii lor imperiali de la Moscova s-au și înviorat, strigă „alegeri anticipate” și visează, ca vrăbiile mălai, demiterea Maiei Sandu.
În societate se discută ce fel de premier ar fi potrivit în condițiile noastre. Unii zic că un Bolojan sau un Milei de Argentina, sau un Lee Kuan Yew de Singapore. Alții zic că funcția de prim-ministru i s-ar fi cuvenit de la bun început președintelui PAS, Igor Grosu, dar el a preferat să coordoneze activitatea Legislativului, chiar dacă, într-o republică parlamentară, premierul, nu președintele Parlamentului, este figura-cheie în adoptarea deciziilor strategice. Lipsindu-i practica economică și experiența administrativă necesară, dl Grosu s-a ferit, probabil, să-și asume responsabilitatea corespunzătoare. Acum ar fi târziu să-și schimbe profilul; între timp, câțiva miniștri din PAS au acumulat calitățile și capacitățile care i se cer unui șef de echipă guvernamentală.
Bunele intenții
De altfel, scandalul de la MoldATSA relevă, în afară de imixtiunea ilegală, abuzivă a unor politicieni, și o disfuncție în exercitarea controlului parlamentar asupra puterii executive (art.66 din Constituția Republicii Moldova), așa că dl Grosu ar trebui să-și presare nițică cenușă pe cap și în legătură cu acest caz, care încă nu este încheiat, iar demisia lui Munteanu și schimbarea guvernului nu pare să stingă interesul față de matrapazlâcurile de acolo. E și prilejul unui studiu de caz, pentru a-l folosi la asanarea (curățarea) tuturor întreprinderilor publice. Lui Grosu i s-ar mai putea imputa că nu a anticipat și nu a pus în aplicare toate filtrele posibile pentru a preîntâmpina fireasca migrațiune a căpușelor parazite de pe corpul PD, PLDM etc. spre corpul PAS.
Este evidentă dorința lui Alexandru Munteanu de a se menține în cadrul unor relații civilizate cu foștii colegi de guvernare, de a nu pleca cu scandal, evitând speculațiile care ar dăuna imaginii PAS. „Conștiința mea este foarte liniștită. Am făcut ceea ce a trebuit să fac și acum îmi continui datoria, precum am și scris în mesajul meu, asigur o tranziție ușoară, profesionistă. Suntem în proces de integrare europeană. Nu putem să ne permitem să deviem sau să creăm niște situații de controversă. Continuăm să lucrăm. Asta-i tot. E un proces democratic”, a declarat premierul demisionar, citat de Radio Europa Liberă.
Posibil, într-adevăr, ca ex-premierul Munteanu să fi înțeles că și-a pus pe umeri o sarcină peste puteri. Mai bine mai târziu decât niciodată. Și chiar dacă nu ne-a convins că în disputa pe marginea politicii fiscale dreptatea e de partea sa, el și-a demonstrat totuși bunele intenții cu care, se spune, sunt pavate multe drumuri inutile, primejdioase, riscante, care duc spre nicăieri.
