Problema debitului râului Nistru a redevenit subiect de dispută politică pe fondul secetei care afectează regiunea și al scăderii nivelului apei din fluviu. În timp ce mai mulți politicieni din opoziția pro-rusă acuză Ucraina că ar fi responsabilă pentru situație, autoritățile și experții în domeniu din Republica Moldova susțin că fenomenul este determinat în principal de schimbările climatice, lipsa precipitațiilor și modul de exploatare a Complexului Hidroenergetic Nistrean. Ce spun datele și cât adevăr există în acuzațiile lansate în spațiul public, vom explica în sinteza Veridica din această săptămână.
Dispute politice și un risc amplificat de secetă
Problema debitului fluviului Nistru devine tot mai acută, iar specialiștii avertizează că perioada cea mai dificilă nu este în mijlocul verii, ci în lunile septembrie și octombrie, când efectele secetei se resimt cel mai puternic asupra nivelului apei. În paralel, subiectul a devenit și unul politic, mai mulți reprezentanți ai opoziției pro-ruse atribuind situația acțiunilor Ucrainei.
Liderul Partidului Socialiștilor, Igor Dodon, susține că problemele sunt generate de ceea ce face Ucraina în amonte de Republica Moldova. Deputatul neafiliat Vasile Tarlev afirmă că ipoteza unei provocări din partea Kievului trebuie verificată, iar deputatul Alexandru Verșinin, din partea Partidului „Democrația Acasă”, condus de Vasile Costiuc, acuză Ucraina că ar provoca atât scăderea nivelului apei, cât și probleme ecologice pe Nistru.
La rândul său, primarul Chișinăului, Ion Ceban, a invocat existența unui presupus acord secret prin care Republica Moldova ar fi cedat Ucrainei competențe privind administrarea unei părți a bazinului Nistrului. El nu a prezentat însă dovezi care să susțină aceste afirmații.
Ministerul Mediului a respins existența unui asemenea document și susține că reducerea debitului este determinată de condițiile hidrologice și de seceta care afectează regiunea. Președintele Parlamentului, Igor Grosu, a calificat acuzațiile lansate de opoziție drept mesaje inspirate de Kremlin, explicând că nivelul scăzut al apei este cauzat de lipsa precipitațiilor în Munții Carpați și de diminuarea rezervelor din lacurile de acumulare.
Ce spun experții?
Ecologiștii afirmă însă că situația este mai complexă și are la bază o combinație de factori climatici și hidrotehnici. Pe lângă seceta accentuată și schimbările climatice, un rol important îl are modul în care este exploatat Complexul Hidroenergetic Nistrean, amplasat pe teritoriul Ucrainei, în amonte de satul Naslavcea.
Complexul, operat de compania de stat ucraineană Ukrhydroenergo, include două hidrocentrale, o centrală hidroelectrică de acumulare prin pompare și trei lacuri de acumulare. Hidrocentrala Nr. 1 este amplasată la Novodnistrovsk, iar Hidrocentrala Nr. 2 funcționează pe fostul baraj de la Naslavcea, în apropierea frontierei moldo-ucrainene. Lacul de acumulare Nistrean are o capacitate de aproximativ trei miliarde de metri cubi de apă, în timp ce rezervorul tampon dintre cele două hidrocentrale poate stoca aproximativ 40 de milioane de metri cubi. Bazinul superior, amplasat pe un platou deasupra satului Vasilivka, ocupă circa 250 de hectare și conține aproximativ 35 de milioane de metri cubi de apă, aproximativ cât lacul Ghidighici.
Toate aceste instalații sunt concentrate la doar 20–30 de kilometri de granița cu Republica Moldova și produc anual aproximativ patru miliarde de kilowați-oră, echivalentul consumului anual de energie electrică al Republicii Moldova, fără regiunea transnistreană.
Pentru Kiev, Centrala Hidroelectrică de Acumulare prin Pompare Nistreană, dotată în 2021 cu patru turbine, reprezintă un obiectiv strategic al sistemului energetic național. Instalația contribuie la echilibrarea rețelei electrice, asigurând funcționarea stabilă a centralelor nucleare ucrainene. Noaptea, aceasta utilizează surplusul de energie pentru a pompa apa în bazinul superior din satul Vasilivka în orele de consum maxim produce energie electrică prin eliberarea apei către turbine. Autoritățile ucrainene au anunțat în repetate rânduri că energia produsă ar putea fi exportată inclusiv în Republica Moldova și România.
Ce a cedat Republica Moldova Ucrainei?
Subiectul cooperării moldo-ucrainene privind barajul de la Naslavcea rămâne unul controversat. În 2010, Guvernul condus de Vlad Filat a semnat un protocol cu Ucraina prin care Republica Moldova a renunțat la controlul asupra barajului de la Naslavcea, iar în schimb a obținut dreptul de proprietate asupra a două cariere de piatră situate la frontieră. Ulterior, în 2021, pentru publicația BalkanInsight, Vlad Filat a calificat această tranzacție drept „o afacere penibilă” pentru Republica Moldova. Anterior, în anii 1990 și la începutul anilor 2000, Ucraina instalase deja trei generatoare pe partea sa a barajului, formând astfel Hidrocentrala Nr. 2 din cadrul Complexului Hidroenergetic Nistrean.
În 2017, Ucraina a solicitat Republicii Moldova să arendeze încă 19 hectare de teren necesare funcționării complexului. Chișinăul nu a dat curs solicitării, invocând preocupări privind impactul asupra mediului și asupra regimului hidrologic al Nistrului. Fostul premier Vlad Filat declara în 2021 că aceste 19 hectare reprezintă una dintre puținele pârghii de negociere ale Republicii Moldova în discuțiile privind exploatarea complexului hidroenergetic. Ulterior însă, compania Ukrhydroenergo a precizat că terenul nu mai este necesar pentru finalizarea centralei, ci doar pentru lucrări de consolidare a malurilor și prevenirea eroziunii.
Potrivit Convenției de la Espoo, ratificată de ambele state, Ucraina este obligată să evalueze impactul asupra mediului al proiectelor care pot produce efecte transfrontaliere și să consulte statele vecine înaintea realizării unor astfel de investiții.
Un studiu publicat în 2021 de patru cercetători din Republica Moldova și Ucraina în revista Springer Nature arată că funcționarea Complexului Hidroenergetic Nistrean a modificat regimul natural al fluviului, în special prin reducerea viiturilor de primăvară, apa fiind reținută în lacurile de acumulare pentru producerea energiei electrice. Potrivit cercetării, debitul anual al Nistrului a scăzut de la 10,22 kilometri cubi în 1991 la 9,15 kilometri cubi în 2015. Specialiștii subliniază însă că această evoluție este influențată și de schimbările climatice, care reduc cantitatea de precipitații și diminuează rezervele de apă din bazinul superior al fluviului.
În ultimii trei ani, autoritățile moldovene au anunțat că viitura ecologică de primăvară, esențială pentru refacerea ecosistemelor Nistrului, nu a mai putut fi realizată din cauza precipitațiilor reduse din Munții Carpați.
Un risc în creștere
Construcția Complexului Hidroenergetic Nistrean nu este încă finalizată. În 2021, erau puse în funcțiune patru din cele șapte unități hidraulice proiectate. După finalizare, centrala va avea o capacitate instalată de 2.268 MW și ar urma să devină cea mai mare centrală hidroelectrică de acumulare prin pompare din Europa și una dintre cele mai mari din lume.
Ecologiștii avertizează că efectele schimbărilor climatice, combinate cu exploatarea sistemului hidroenergetic din amonte, modifică regimul natural al fluviului, afectând biodiversitatea, calitatea apei și alimentarea cu apă potabilă. În aceste condiții, Nistrul – principala sursă de apă pentru Republica Moldova și pentru regiunea Odesa – devine tot mai vulnerabil la perioadele prelungite de secetă.
