Ministerul Sănătății a organizat, săptămâna trecută, un eveniment dedicat reformei asistentei medicale primare. „Medicina de familie este cartea de vizită a sistemului de Sănătate, iar calitatea acestui nivel determină calitatea întregului sistem”, a spus ministrul Emil Ceban. În fața a peste 400 de specialiști ai medicinii de familie, Colegiul Ministerului Sănătății a luat decizia ca medicina primară să fie mai puternică. Adică ... mai centralizată. Banii se vor concentra în mai puține mâini, aceasta fiind deja a doua mare reformă din sănătate, după spitale, în care teritoriile pierd putere decizională și influență asupra modului în care funcționează sistemul.
Ce înseamnă, de fapt, reorganizarea rețelei de asistență medicală primară?
În lumina reflectoarelor, într-un eveniment aproape electoral s-a organizat Colegiul Ministerului Sănătății. Scopul - de a determina direcțiile de reformă a asistenței medicale primare. Ministrul Sănătății, Emil Ceban, a spus că își dorește un sector al medicinii primare mai puternic, care să asigure servicii de calitate.
Potrivit Ministerului Sănătății, acum sistemul de asistență medicală primară este extins, dar disfuncțional și dezechilibrat. Motive ar fi mai multe - deficitul de resurse umane, managementul defectuos, dar și birocrația: un medic de familie consumă aproximativ 40% din timp pe hârtii și raportări. Ministerul Sănătății se declară optimist și consideră că implementarea dosarului electronic de sănătate va fi posibil până în anul 2027, iar acest lucru va soluționa o parte din problemele actuale.
În continuare, ministrul Sănătății i-a asigurat pe medici că va reforma sistemul de asistență medicală primară. Acesta va deveni echitabil, funcțional, sustenabil și centrat pe pacient. Printre măsurile menționate se numeră: reorganizarea rețelei de asistență medicală primară; instituirea unui mecanism de coordonare la nivel teritorial; îmbunătățirea managementului și guvernanței; asigurarea accesului sporit la servicii în mediul rural și modernizarea infrastructurii și dotărilor instituțiilor medicale.
Lista de acțiuni enumerate de Ministerul Sănătății sună inteligent și sofisticat. În amalgamul de termeni elaborați a lipsit însă explicația - cum anume va deveni sistemul mai „echitabil, funcțional și sustenabil”. Ce înseamnă, de fapt, reorganizarea rețelei de asistență medicală primară? Dacă reducem toate aceste obiective la termeni simpli, decizia luată în cadrul Colegiului Ministerului Sănătății a fost, de fapt, centralizarea asistenței medicale primare.
La modul practic, decizia s-a axat pe rezultatele unei comisii instituite de Ministerul Sănătății, care a analizat sectorul de asistență medicală primară și a venit cu propuneri similare ordinului elaborat de ex-ministra Sănătății, Ala Nemerenco. Ordinul nr. 925 emis de aceasta la data de 15 octombrie 2025 prevedea ca, de la 1 ianuarie 2026, instituțiile care nu au pe liste cel puțin 7.500 de persoane și cel puțin 4 medici de familie nu mai pot fi autonome și urmează să fie absorbite de centrele de familie mai mari. Acest lucru înseamnă că instituțiile respective își pierd autonomia decizională și financiară.
În cadrul Colegiului Ministerului Sănătății de săptămâna trecută, ministerul a dat dovadă de ceva mai multă „bunăvoință” – instituțiile care adună pe listele lor cel puțin 6.000 de persoane și au cel puțin 3 medici de familie își pot păstra autonomia. Restul vor fi alipite la centrele mai mari, raionale, și vor depinde de deciziile de acolo.
Milioane de euro pentru descentralizarea asistenței medicale primare
Ministerului Sănătății i-au trebuit aproape 20 de ani pentru a propune un concept de reformă a medicinei primare. Decizia autorităților, întârziată de altfel, merge însă exact în direcția opusă celei pentru care Republica Moldova își asumase angajamentele și urma să primească resurse consistente din partea Uniunii Europene - descentralizarea și autonomia asistenței medicale primare.
Începând cu 2009, Republica Moldova a beneficiat de un program de suport bugetar din partea Uniunii Europene, în valoare de peste 52 de milioane de euro, pentru reformarea sistemului de sănătate. În 2009 a fost semnat Acordul de finanțare dintre Guvernul Republicii Moldova și Comisia Europeană, în cadrul Programului de Suport al Politicii Sectoriale de Sănătate. Documentul, aprobat prin dispoziția prim-ministrului de atunci, Zinaida Greceanîi, conținea o matrice de politici cu acțiuni care urmau să fie implementate în următorii trei ani de la semnarea documentului. Și, de asemenea, a fost aprobat un comitet de supraveghere a implementării programului. Scopul a fost de a sprijini implementarea Strategiei naționale de sănătate 2008-2017, cu accent pe îmbunătățirea accesului la servicii medicale, creșterea calității serviciilor, dar și îmbunătățirea și dezvoltarea modelelor de finanțare.
Viziunea era complet diferită de ceea ce propun autoritățile acum: un sistem mai accesibil care începe nu de la minister, nu de la centru, ci de la nivelul cel mai apropiat de pacient. Conform activităților prevăzute atunci, centrele de sănătate urmau să fie încurajate să funcționeze autonom. De asemenea, contactarea directă cu CNAM era una din obiectivele centrale. Medicii de familie, în special cei care urmau să conducă aceste centre, trebuiau instruiți în management și audit financiar, adică exact în acele competențe care le permit să gestioneze bani și decizii. Și exact acele competente care, susține Ministerul Sănătății azi, le-ar lipsi managerilor din teritorii. În paralel, se analiza cum pot fi atrase investiții private în sistem. La modul practic, asta însemna centre de sănătate care să decidă singure cum se dezvoltă, care să-și asume responsabilitatea pentru finanțare direct și, respectiv, să răspundă pentru rezultate. În 2012, acordul a fost completat printr-un addendum, care nu a schimbat direcția reformei, ci a extins-o prin majorarea finanțării și prelungirea perioadei de implementare.
Autonomia în asistența medicală primară a început în 2007. Dar, în același timp, sectorul urma să fie consolidat printr-o finanțare mai bună și prin măsuri de motivare a medicilor de familie să activeze în mediul rural, inclusiv prin extinderea pachetului de beneficii. Conform ultimelor date statistice, în Republica Moldova mai activau 1 589 medici de familie, iar numărul lor este în scădere. Nu ajung cel puțin 240 de medici de familie, iar rolul autorităților era anume acela de a-i motiva pe acești specialiști să meargă în zonele neacoperite.
Autoritățile însă s-au împotmolit în promisiuni, iar o reformă care urma să consolideze descentralizarea a fost aprobată abia în 2018, de către ex-ministra Sănătății, Ruxanda Glavan. Legea ocrotirii sănătății a fost modificată, fiind introduse cabinetele individuale ale medicilor de familie. Acestea au început să funcționeze, dar timid, în condițiile numeroaselor piedici birocratice. Reforma propusă nu a avut însă forța de a schimba sectorul.
În cel de-al doilea mandat al Alei Nemerenco, Legea ocrotirii sănătății a fost din nou modificată, guvernul luând decizia de a renunța la activitatea cabinetelor individuale ale medicilor de familie. Iar peste încă doi ani, înainte de a pleca de la Ministerul Sănătății, Nemerenco a semnat ordinul care modifica criteriile pe care trebuie să le îndeplinească centrele de sănătate pentru a-și păstra autonomia financiară și decizională.
Acum, Ministerul Sănătății a consolidat această direcție – deciziile se vor lua mai departe de pacient, iar banii se vor concentra în instituțiile mari, raionale, de regulă, lăsând zonele rurale fără resurse pentru dezvoltare și fără vocea pe care o merită. Datele oficiale arată acum că există 240 de instituții medicale de familie în întreaga țară. Totodată, mai sunt funcționale 23 de cabinete individuale ale medicilor de familie.
