Noul episod de criză energetică provocată de Rusia în Republica Moldova se developează din ce în ce mai mult drept o partidă de șah în care adversarii mută strategic, pe rând, diverse piese pe tabla de joc.
Rusia s-a lovit de o Republică Moldova mai rezilientă
Pionii sunt sacrificați cu un cinism maxim de Rusia, lucru care totuși nu surprinde comparativ cu trimiterea trimiterea propriilor cetățeni pe post de carne de tun în prima linie în Ucraina. Dacă unii sunt trimiși în fața gloanțelor, alții sunt condamnați să înghețe în case pentru scopurile politice ale Kremlinului.
Pe acest fundal, Rusia a încercat o manevră interesantă, dar s-a lovit de o Republică Moldova mai rezilientă. Una pe care partenerii săi occidentali o ajută din nou comparativ cu trecutul relativ recent.
Rusia nu se mai poate juca cu Republica Moldova ca în anii trecuți, iar acest lucru se vede cu ochiul liber. Dar să le luăm pe rând și să despicăm firul în patru.
În primul rând, Rusia încearcă să creeze o criză pe malul drept al Nistrului prin scurtcircuitarea Republicii Moldova de la sursa sa de energie ieftină, respectiv Centrala termoelectrică Moldgres de la Cuciurgan.
Prin acest lucru, Moscova obligă Republica Moldova să cumpere de pe piețele libere această energie. Bineînțeles la un preț mult mai mare. Aici intervine prima linie de ajutor pe care Republica Moldova o are în România și care din nou s-a dovedit soluția salvatoare cu prețuri preferențiale pentru Chișinău.
Miza Rusiei în toată această poveste este creșterea facturilor la energie și a apoi a costurilor de producție și livrare pe tot lanțul logistic. În consecință, prețurile produselor vor crește și implicit puterea de cumpăre și nivelul de trai al cetățenilor vor scădea. Totul într-un an electoral cu alegeri parlamentare crucial pentru viitorul european al Republicii Moldova.
Într-un astfel de context, în care influența Rusiei este în scădere, Moscova a decis să apeleze la “soluția nucleară” și să folosească Transnistria și pe cetățenii care trăiesc acolo ca pârghie de presiune asupra malului drept și a guvernării pro-europene de la Chișinău.
Moscova a pierdut deja prima bătălie în care spera că autoritățile de la Chișinău vor plăti datoria inventată de Gazprom de 709 de milioane de dolari La fel și tentativa de a face din Republica Moldova lobbystul Kremlinului la Kiev pentru reluarea transporturilor de gazelor rusești pe teritoriul Ucrainei.
Stimularea “aripii dure” aservite total Kremlinului
Dar aceasta este doar fațeța “soft” a problemei. În paralel, Rusia încearcă în prezent să agite lucrurile și pe intern în regiunea transnistreană. Mai precis, încearcă și scăderea popularității actualului tandem de putere de la Tiraspol reprezentat de pretinsul lider Vadim Krasnoselski și grupul Sheriff condus de oligarhul discret Victor Gușan.
Această grupare este una tranzacțională care nu dorește schimbarea status quo-ului prin care Sheriff monopolizează și spoliază de ani de zile această regiune. Ei vor ca situația să decurgă în baza regulii “business as usual” (afacerile să se deruleze ca până acum).
Pe de cealaltă parte, avem o grupare mai dură reprezentată de “siloviki” și agenții activi ai Moscovei în frunte în partea politică cu Vitalie Ignatiev, pretinsul șef al diplomației de la Tiraspol, un “yesman” total al ordinelor Kremlinului, și Valeri Ghebos, șeful MGB-ul transnistrean care se subordonează diriguitorilor de la Lyubianka.
Pozițiile celor două grupări nu sunt tocmai aliniate din cauza puterii diferite de presiune pe care o are Moscova asupra celor două grupuri de putere.
De altfel, ar fi greșit să mergem pe varianta emoțională, care de altfel a stârnit multă furie și anume că Republica Moldova ar fi greșit că i-a permis lui Krasnoselski să zboare de la Chișinău la Moscova. Au fost exprimate multe nemulțimiri în spațiul public că acesta nu a fost arestat în aeroportul Chișinăul de către autoritățile constituționale.
Un astfel de scenariu nu ar fi condus decât la radicalizarea și plierea pe o astfel de situația a propagandei Rusiei din regiunea transnistreană că moldovenii și guvernul de la Chișinău sunt inamicii de moarte ai Tiraspolului.
Ar fi fost capcana perfectă, deoarece scopul Rusiei este crearea unei situații naturale de revoltă în condiții de frig pentru cetățenii transnistreni care ar fi putut escalada într-o criză de securitate.
De altfel, inlocuirea aripii politice cu care Chișinăul are un minim dialog cu una mai radicală, inclusiv una care ar fi putut ridica lideri separatiști militariști de tip “Motorola” din Donețk, ar fi de evitat. Așadar, pentru moment, acest scenariu a fost depășit.
Ceea ce însă Chișinăul a reușit recent a fost să nu permită regimului de la Tiraspol, respectiv Tiraspoltransgaz să încheie un alt acord prin care firma din Republica Moldova, Natural Gaz DC, a cetățeanului Arcadie Vicol, să livreze gaze în regiunea transnistreană.
Această companie privată ar fi trebui să se substituie Moldovagaz și să furnizeze ea de acum înainte “gazul umanitar” gratuit cu care Rusia ține în viață din punct de vedere economic și politic această entitate separatistă din stânga Nistrului.
Această mutare a Moscovei pe tabla de șah a fost anihilată inteligent și legal de către Chișinău care a invocat faptul că există un cadrul legal stabilit de contractul din octombrie 2021 prin care Rusia trebuie să livreze gaze Republicii Moldova până în 2026.
Comunitatea energetică internațională a confirmat la rândul ei că manevra Rusiei cu acest contract nou dintre Natural Gaz DC și Tiraspoltransgaz este unul caduc și ilegal, care nu respectă legile în vigoare.
De altfel, autoritățile betonaseră încă din 2023 cadrul legislativ existent cu o lege prin care Chișinăul nu putea fi decuplat din orice schemă de aprovizionare a gazelor. Iar Arcadie Vicol, un om cu experiență în domeniul gazifer știa acest lucru. Krasnoselski aflase la rândul său în cursul vizitei la Moscova că Vicol este cel indicat de ruși să continue livrările. Numai că autoritățile din Chișinău au blocat din nou pe tabla de șah această mutare.
De altfel, această criză poate fi transformată în oportunitate pentru Chișinău: în cazul reluării livrărilor de gaze în Transnistria, întreprinderile care vor folosi acest gaz să fie supuse taxelor și impozitelor aferente ale statului Republica Moldova.
Asta ar însemna de facto un pas important spre reintegrarea regiunii, după introducerea celor vamale în ianuarie 2024 pentru importurile și exporturile din Transnistria.
Ceea ce însă e de remarcat în toată această criză este dialogul foarte bun și coordonarea foarte bine calculată între pozițiile Chișinăului și Kievului.
Coordonarea în triunghi, scut împotriva atacurilor hibrid ale Moscovei
Ucraina urmărește cu atenție tot ce se întâmplă în Transnistria și se manifestă ca atare, inclusiv prin posibilitatea blocării gazului rusesc care ar putea ajunge prin gazoductul transbalcanic în Republica Moldova. Cele două capitale au un dialog permanent și își coordonează mișcările.
În această situație și România ar putea prelua ștafeta pentru a condiționa trecerea gazului de diverse cedări pe care Tiraspolul le va face în raport cu Chișinăul. Bucureștiul trebuie să devină mai vocal în jocul reglementării dosarului transnistrean și să nu aplice tactică de “ajutor tacit” pe care o uzitează în cazul Ucrainei, cu tot riscul ca forțele extremiste și populiste din România să facă din asta o temă de campanie.
Criza energetică pe care Rusia încearcă să o inducă în regiune pentru a angrena una umanitară sub toate aspecte poate fi jucată abil și concertat de către Republica Moldova, Ucraina și România, evident cu sprijinul UE și SUA.
Toți acești actori, care de altfel s-au întâlnit recent în formatul de întrevederi Quint Meeting, se pot întâlni din nou pentru găsirea unor soluții. Formatul în cauză a funcționat foarte bine anterior pentru depășirea crizei exporturilor de grâu ucrainean și acum recent în planurile de dezvoltare ale interconectivității regiunii prin noi puncte de infrastructură rutieră, maritimă și feroviară.
Ceea ce contează la sfârșitul zilei este ca Rusia trebuie să iasă din nou învinsă de pe tabla de joc și să piardă această nouă partidă. Este un moment prielnic pentru a dejuca planurile Moscovei care pierde tot mai mult teren în ultima vreme.
Este probabil ultima “carte soft” majoră la care poate apela Rusia în ceea ce privește Republica Moldova pe zona de șantaj energetic și tocmai de aceea trebuie acționat energic și inteligent pentru a dejuca planurile Kremlinului prin toate pârghiile de care dispune Chișinăul și aliații săi.
