Putin șochează din nou, recunoscând, în al cincilea an de război, că adevărata cauză a invaziei armatei ruse în Ucraina e alta, decât cea pe care a invocat-o de nenumărate ori până acum. „Demilitarizarea și denazificarea, apărarea rușilor din Donbas” a fost „frunza” de acoperit goliciunea animalică, ghearele și colții fioroși. La întâlnirea cu un grup de profesori, pe 29 august a.c., el a vorbit, nitam-nisam, despre orcile ucigașe care înfulecă urșii polari „ca pe niște peștișori” și necesitatea de a le povesti copiilor despre lanțul trofic (alimentar), „ca ei să înțeleagă în ce lume trăim și de ce Rusia desfășoară operațiunea militară specială”.
Legile naturii, nu carta ONU
Deși biologii nu cunosc cazuri când orcile ar fi mâncat urși polari, contează de data aceasta nu atât precizia celor spuse de Putin, cât modul său de a concepe relațiile dintre state și popoare, ca în lumea sălbatică. El afirmă, exprimându-se metaforic, că războiul declanșat de Rusia, este consecință a poftei ruse de a înghiți Ucraina ca pe „un peștișor mic”.
Nu Carta ONU, ci legile naturii, în care cel puternic îl mănâncă pe cel slab, îl inspiră și îl motivează pe președintele Rusiei. Grija față de rușii de peste hotare e doar un pretext formal, un mijloc de camuflaj a înclinațiilor agresive, prădătoare, a „foamei” de teritorii vecine. Dreptul forței prevalează asupra dreptului internațional, confirmă el prin cuvinte ceea ce demonstrează prin fapte concrete sălbatice – bombardarea tot mai intensă, tot mai masivă a localităților, centralelor electrice și termice, a centrelor comerciale, spitalelor, teatrelor, blocurilor, școlilor, grădinițelor etc., ca să-i „demoralizeze pe ucraineni în așa măsură încât să iasă cu lăbuțele ridicate în fața tancurilor rusești”.
L-am citat, în ultima frază pe deputatul și vicepreședintele Dumei de Stat a Federației Ruse, Piotr Tolstoi, care este un descendent direct (stră-strănepot) al renumitului scriitor rus Lev Tolstoi. Acest lucru ca să ne convingem de nivelul elevat al discursului public în Rusia. Pacifistul Tolstoi s-ar răsuci în mormânt dacă ar auzi ce îndrugă urmașii săi.
Putin se teme
„Frumusețea (morală și spirituală) va salva lumea” – a spus un alt scriitor rus. Însă Putin nu mai lasă lumii nicio speranță, dacă Rusia însăși, cea care „nu a atacat niciodată, pe nimeni” își construiește relațiile cu vecinii în corespundere cu legile junglei, bazându-se pe „lanțul trofic”, nu pe cele zece porunci creștine (pe care Putin pretinde că le apără) sau alte principii morale, umaniste. Ce să mai zicem de „rechinii imperialismului mondial”...
Nici măcar Patriarhul Gundeaev al Bisericii Ortodoxe Ruse nu l-a contrazis pe președinte bigot al rușilor. Căci o fi Gundeaev general KGB, dar Putin e generalisim. Iar informația obținută de The Economist din interiorul Kremlinului spune că el se teme că „îl vor spânzura”, dacă oprește războiul. Și trebuie să recunoaștem că are motive să se teamă, crimele comise în acești peste patru ani și jumătate de război sunt foarte multe, înspăimântătoare. Iar după perioadele de întunecare, de dezmăț prădător, de acaparări teritoriale și extindere a „spațiului vital”, vine momentul răsplății, ne învață istoria. Va veni și pentru Putin. Inevitabil.
Balonul „Măreției”
Acum însă, cu toate că balonul „măreției” ruse s-a cam dezumflat, cu toate că semnele descompunerii imperiului rus sunt evidente și i se potrivește calificativul de bolnavul Eurasiei, președintele rus este tratat cu maximă prudență, ca un individ irațional care poate declanșa în orice moment o apocalipsă. De aceea, probabil, generalii ruși îi prezintă generalisimului lor o hartă falsificată, cu orașe ucrainene ocupate de armata rusă, când de fapt ele sunt sub controlul armatei ucrainene, ca el să creadă că armata rusă avansează „lent, dar sigur”. Când după patru ani și jumătate de lupte neîntrerupte nu reușești să „eliberezi” nici măcar o regiune, un om rațional ar trage concluzia că e ceva în neregulă cu acest război. Pierzi sute de mii de oameni, pierzi o piață enormă, cea europeană, pui economia națională pe butuci – pentru ce?
De dragul umanității
Până și aliații săi încep să se îngrijoreze și-l îndeamnă să înceteze ostilitățile „fără sens”, să se așeze la masa negocierilor. „O soluție nu poate fi găsită pe câmpul de luptă”, îl povățuiește premierul indian Narendra Modi, care i-a ținut a doua oară, în public, lecții de umanism, chemându-l cu insistență să pună capăt vărsărilor de sânge „de dragul umanității”. Îi recomandă să accepte încetarea focului și Xi Jingping. Dar în condițiile în care nici India, nici China nu întrerup „de dragul umanității” finanțarea mașinii de război a Rusiei, cumpărând petrol și gaz rusesc, aceste îndemnuri, deși neplăcute, sunt totuși suportabile pentru Putin, el mulțumindu-le pentru sfat, dar decis să continue carnagiul ucrainenilor și rușilor. În „politica gangsterească a Rusiei” își are rădăcinile refuzul său de a face un pas înapoi, consideră revista The Economist.
Nu l-au clintit de pe poziția sa nici trimișii lui Trump, care a deplâns nu o singură dată numărul mare de tineri morți de ambele părți în acest război fără sens. „Noua propunere” despre care vorbea președintele american, aflat în vâltoarea bătăliei electorale importante pentru Congresul SUA, nu pare să fi avut efectul scontat la Moscova. Putin cere în continuare ca armata ucraineană să se retragă din Donbas. La Kiev, Zelenski a vorbit cu Steve Witkoff și Jared Kushner despre pregătirea pentru o nouă iarnă de război.
Teatru sau haos?
Ceva totuși se întâmplă cu Putin. El vorbește azi despre lanțul trofic, despre „rechinii imperialismului mondial”, iar a doua zi apreciază eforturile de pace ale lui Trump. Dimineața el ordonă intensificarea bombardamentelor pentru a distruge infrastructura civilă ucraineană, iar după amiază se referă la dreptul armenilor de a-și alege calea spre UE, și chiar se arată disponibil să retragă baza militară rusă din Armenia, dacă aceasta va fi voința armenilor.
De ce dar nu retrage trupele ruse de pe Nistru și depozitul de armament și muniții de la Cobasna, în pofida angajamentelor, în pofida nenumăratelor cereri din partea Chișinăului, în pofida rezoluției ONU din 2018? Exemple câte vrei că Putin minte precum respiră, și până, și după începutul războiului. Joacă teatru sau își pierde autocontrolul?
O formă de expulzare
„Nu vi se pare că Putin v-a păcălit în acest timp? Nu credeți că Putin, rușii și Rusia în general, înțeleg o singură limbă — limbajul forței? Și, în cele din urmă, nu vi se pare dezgustător să stați la aceeași masă cu un criminal de război internațional, călăul poporului ucrainean, care este personal responsabil pentru tragedia din Ucraina?” – l-a întrebat jurnalistul ucrainean Dmitro Gordon pe emisarul american Steve Witkoff, sosit la Kiev.
Răspunsul a fost că „relațiile sunt foarte importante pentru soluționarea unui conflict ca acesta” și că lipsa de comunicare cu una dintre părți ar reduce șansele de găsire a unei soluții de a opri războiul.
În mod similar se poate răspunde și celor care se pronunță pentru expulzarea ambasadorului rus de la Chișinău, Oleg Ozerov, după orice incursiune periculoasă a dronelor rusești pe teritoriul Republicii Moldova. Oricât de „dezgustător” ar fi, chiar dacă își bagă nasul de colonialist unde nu-i fierbe oala și face declarații vădit mincinoase, provocatoare, manipulatorii (cum ar fi cele dintr-un interviu prilejuit de Ziua Independenței noastre: că Republica Moldova s-ar afla într-un proces de militarizare accelerată, că Occidentul o pregătește, ca pe Ucraina, pentru război cu Rusia), el este puntea de legătură oficială cu Moscova. Așa se comportă reprezentantul unui imperiu bolnav, și Chișinăul, după exemplul celorlalte state ale lumii, trebuie să-l trateze în mod corespunzător. De altfel, neacreditarea ambasadorului este deja o formă de expulzare, pe care Kremlinul se preface că nu o observă.
Încă un simptom
Fiindcă veni vorba despre Republica Moldova, e un simptom patologic și insistența cu care MAE al Rusiei în persoana purtătoarei sale de cuvânt, Maria Zaharova dar și alți reprezentanți ai imperiului, îi învață pe moldoveni cum se numește limba lor. Fiți de acord, un stat civilizat, normal, nu ar face asta, fiindcă nu-l privește. Dar, repet, Rusia nu e normală, e imperiu în agonie, în stare de descompunere, în fierbințeala măreției ce se comprimă, agonie ce li se transmite și oamenilor săi la Chișinău. Luptând cu evidențele, răspândind narațiunile Moscovei, li se dezvoltă o atitudine schizofrenică față de realitate. De Ziua Limbii Române, ex-președintele Dodon a postat un mesaj de felicitare, în care recunoaște că „moldovenească sau română, e aceeași limbă”, dar el preferă să o numească „așa cum am obișnuit prin istorie și tradiție, din părinți, bunici și străbunici”. Oare?
Între Eminescu și Putin
Și atunci Cantemir, Alecsandri, Eminescu, Vieru, Druță (care a fixat în testamentul său că și-a scris cărțile în limba română) cine sunt? Nu merită considerați înaintași de-ai noștri? Dacă 25 de milioane de oameni spun că limba pe care o vorbesc este româna, nu e firesc ca și ceilalți, sub un milion, care vorbesc „aceeași limbă” să se conformeze majorității? Măcar de dragul solidarității umane.
Dacă „prin istorie și tradiție, din părinți, bunici și străbunici” se spune chișior, ghini, jin, jii etcetera, de ce Dodon nu scrie la fel, ci folosește (în măsura capacităților sale) ortografia și ortoepia limbii române, elaborate și aprobate de Academia Română și, consecutiv, de cea din Republica Moldova? Dodon folosește limba lui Eminescu, dar o numește cum vrea Maria Zaharova (Putin, de fapt) în interesul imperiului bolnav, care ne dezbină. Și se pretinde patriot?
