În autonomia găgăuză începe astăzi, 16 octombrie, campania electorală pentru alegerile care vor avea loc pe 15 noiembrie, când locuitorii regiunii urmează să-și aleagă atât bașcanul (guvernatorul), cât și cei 35 de deputați ai Adunării Populare (parlamentul regional). Cele două scrutinuri, organizate simultan pentru prima dată după 1999, aduc câteva elemente noi importante. Cel mai relevant este că, după o confruntare juridică și instituțională prelungită între Chișinău și Comrat, aceste alegeri se vor desfășura, în premieră, în baza unui cadru electoral național consolidat, care limitează posibilitatea elitelor politice locale de a stabili propriile reguli de joc. Acest lucru însă nu înseamnă în mod automat că se vor schimba și preferințele alegătorilor.
Cum a reușit Chișinăul să schimbe regulile jocului
Alegerile pentru Adunarea Populară ar fi trebuit să se desfășoare în 2025, la expirarea mandatului legislativului regional ales în 2021. Scrutinul a fost însă amânat pe fondul disputelor privind competențele electorale ale autorităților de la Comrat și raportul dintre legislația regională și cea națională. Două tentative ale Adunării Populare, cu capacități limitate deja, de a organiza alegerile în prima jumătate a acestui an au fost zădărnicite de justiție.
Un moment decisiv a fost hotărârea Curții Constituționale din 9 iulie 2026, care a examinat mai multe prevederi referitoare la competențele autorităților din regiunea găgăuză. Printre acestea s-au numărat dreptul Adunării Populare de a aproba componența autorității electorale regionale și prevederile care permiteau stabilirea particularităților organizării alegerilor prin acte normative locale. Instanța constituțională a delimitat competențele autonomiei de cele ale statului, reafirmând că exercitarea autonomiei trebuie să respecte cadrul constituțional și competențele autorităților naționale.
Hotărârea a fost urmată de modificări legislative prin care alegerile regionale au fost integrate mai clar în mecanismele electorale naționale. Astfel, Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova a primit competențe suplimentare în ceea ce privește organizarea scrutinurilor din autonomie, iar autoritatea electorală regională trebuie să activeze în limitele stabilite de Codul electoral național.
Aceasta este, de fapt, una dintre principalele noutăți ale alegerilor din noiembrie. Dacă până acum elitele politice de la Comrat dispuneau de o marjă considerabilă de manevră în stabilirea și interpretarea regulilor electorale, de această dată cadrul legal este determinat într-o măsură mult mai mare de legislația națională, nu de deciziile politice ale Adunării Populare. Autonomia își păstrează dreptul de a-și alege conducerea și reprezentanții, dar nu poate funcționa după reguli electorale paralele, care să contravină legislației Republicii Moldova.
De altfel, schimbarea nu s-a produs fără rezistență. Autoritățile de la Comrat, dar și politicieni de la Chișinău, au contestat intervenția Chișinăului în domeniul electoral, prezentând-o drept o limitare a competențelor autonomiei. În același timp, disputa a evidențiat și disensiunile din mediul politic din autonomie, care nu a putut ajunge la un compromis privind organizarea alegerilor.
Alegeri anticipate pentru funcția de bașcan
Dacă alegerile pentru Adunarea Populară au fost amânate, cele pentru funcția de bașcan au fost provocate de încetarea înainte de termen a mandatului Evgheniei Guțul, aleasă în 2023 cu susținerea partidului condus de oligarhul fugar Ilan Șor. La 5 august 2025, Evghenia Guțul a fost condamnată la șapte ani de închisoare într-un dosar privind finanțarea ilegală a fostului Partid Șor. Adunarea Populară a constatat, la 17 august 2026, vacanța funcției de bașcan, ceea ce a creat premise pentru organizarea alegerilor anticipate a guvernatorului regiunii. Legislativul regional nu a reușit însă să stabilească data scrutinului și, în aceste condiții, Comisia Electorală Centrală de la Chișinău a fixat data alegerilor pentru 15 noiembrie, aceeași zi în care urmează să fie aleasă și Adunarea Populară.
Pentru funcția de bașcan au fost înregistrați opt candidați, dintre care cinci independenți și trei desemnați de partide politice. Este un număr obișnuit de candidați pentru acest tip de alegeri. La precedentele, din 2023, au fost tot atâția. În 2015 - 10, iar la celelalte scrutinuri - între 3 și 6. Totuși, trebuie amintit că, în premieră, o condiție obligatorie pentru candidații la funcția de bașcan este cunoașterea limbii române, normă contestată la Curtea Constituțională, dar lăsată în vigoare de instanță.
Unul dintre cei mai cunoscuți candidați este Alexandr Stoianoglo, fost procuror general și contracandidatul Maiei Sandu la alegerile prezidențiale din 2024. Susținut atunci de Partidul Socialiștilor, Stoianoglo a obținut o vizibilitate politică națională importantă, care îi poate fi utilă și în actuala competiție. Totuși, presa din regiune a remarcat că în primul an de mandat de deputat, Stoianoglo nu a înregistrat niciun proiect de lege pentru autonomie. Acesta a mai candidat pentru funcția de bașcan în 2006 și 2015, când a acumulat 10,6 și, respectiv, 5% din voturi.
Un alt candidat cu o experiență politică îndelungată în regiune, dar și la nivel național, este Fiodor Găgăuz, fost șef al structurilor de forță în autonomie, deputat în Adunarea Populară, iar în prezent în Parlamentul Republicii Moldova. Experți locali spun că acesta nu se bucură de mare popularitate în regiune, dar atuul său îl poate servi susținerea din partea socialiștilor, dacă aceasta va veni cu adevărat. Socialiștii au o prezență importantă în autonomia găgăuză, unde discursul lor politic, inclusiv cel privind relațiile cu Rusia, a găsit de-a lungul anilor un teren favorabil.
Un candidat cu vizibilitate locală este Serghei Anastasov, primarul municipiului Comrat. Acesta se declară pro-european, inclusiv într-un interviu pentru Veridica, și este perceput în anumite cercuri drept un politician mai deschis dialogului cu autoritățile centrale. Această poziționare poate reprezenta atât un avantaj, cât și o vulnerabilitate electorală. Într-o autonomie în care PAS și conducerea de la Chișinău se confruntă cu un nivel ridicat de neîncredere, orice asociere cu actuala guvernare poate fi exploatată de adversarii săi politici.
Ceilalți cinci candidați provin din medii politice și administrative diferite și au avut, în diverse perioade, implicări în viața publică și/sau politică a autonomiei.
O întrebare care rămâne deschisă este „cine e candidatul Moscovei?”. Cel mai probabil e vorba nu de candidat, ci de candidați, care, pe de o parte reprezintă diferite turnuri ale Kremlinului, iar pe de alta, au fost aruncați în cursă pentru a testa opțiunile electoratului.
Adunarea Populară - 135 de candidați și perspectiva unui legislativ fragmentat
Pentru cele 35 de mandate din Adunarea Populară au fost înregistrați 135 de candidați, dintre care 93 independenți. Este un număr puțin mai mare decât la ultimele două scrutinuri, dar mai mic decât în alte cazuri, când au existat și peste 200 - la alegerile din 1999, de exemplu.
Numărul mare de independenți reflectă particularitățile vieții politice din Găgăuzia, unde relațiile personale, influența locală și apartenența la diferite grupuri de interes au avut deseori o importanță mai mare decât disciplina de partid. Totodată, acest număr sugerează că și viitoarea Adunare Populară ar putea fi una fragmentată, fără o majoritate politică stabilă și cu alianțe construite în funcție de interesele de moment.
O asemenea situație poate avea consecințe contradictorii pentru autoritățile centrale. Pe de o parte, lipsa unui bloc politic regional puternic și omogen ar putea reduce capacitatea elitelor locale de a se opune coordonat Chișinăului. Pe de altă parte, un legislativ fragmentat poate deveni imprevizibil și poate complica negocierile instituționale. Mai mult, independența formală a deputaților nu exclude constituirea unor grupuri de influență după alegeri, inclusiv în jurul noului bașcan sau al unor actori politici din afara autonomiei.
Scrutinul din noiembrie se va desfășura după sistemul majoritar, în 35 de circumscripții uninominale, păstrându-se delimitarea utilizată la alegerile din 2021. Aceasta este însă o soluție tranzitorie. Modificările aduse Codului electoral prevăd trecerea la sistemul proporțional, într-o singură circumscripție electorală, pentru următoarele alegeri ale Adunării Populare. Schimbarea ar putea duce la creșterea importanței partidelor și a listelor electorale, dar și la crearea unor partide regionale puternice.
O victorie instituțională a Chișinăului, dar nu neapărat și una politică
Dincolo de rezultatele celor două scrutinuri, schimbarea regulilor electorale reprezintă una dintre cele mai importante evoluții recente în relațiile dintre Chișinău și Comrat. Autoritățile centrale au demonstrat că pot duce până la capăt un proces juridic și instituțional dificil, chiar într-o regiune ostilă și asupra căreia, aparent nu dețineau controlul. După decenii în care elitele regionale au încercat să-și extindă competențele sau să interpreteze în propriul interes prevederile statutului special, Chișinăul a reușit să reafirme limitele constituționale ale autonomiei.
Această reușită comportă însă și riscuri. Într-o regiune în care neîncrederea față de autoritățile centrale este alimentată constant de lideri politici locali și de propaganda rusă și pro-rusă, schimbarea regulilor este prezentată drept un atac asupra autonomiei și asupra drepturilor populației găgăuze. Un asemenea discurs poate adânci distanța dintre Comrat și Chișinău, mai ales dacă autoritățile centrale nu vor reuși să explice că aplicarea legislației naționale nu înseamnă restrângerea drepturilor identitare, culturale și lingvistice ale găgăuzilor.
Pe de altă parte, autonomia nu poate însemna existența unor reguli politice paralele, stabilite și modificate în funcție de interesele conjuncturale ale elitelor locale, cel puțin parțial controlate de Moscova. Drepturile speciale ale Găgăuziei sunt garantate de Constituție și de legislația Republicii Moldova, iar respectarea lor presupune și respectarea cadrului constituțional comun. Din această perspectivă, deciziile din ultimele luni pot reprezenta începutul unei relații mai clare între puterea centrală și instituțiile autonomiei, în care competențele și responsabilitățile fiecărei părți să fie mai bine delimitate.
Alegerile din 15 noiembrie nu vor rezolva, de la sine, problemele acumulate în relația dintre Chișinău și Comrat. Ele pot marca însă începutul unei etape în care autonomia găgăuză să funcționeze după reguli mai clare și mai apropiate de cele aplicate în restul Republicii Moldova, iar, cu timpul, să apropie modul de gândire al localnicilor de cel al majorității populației.
