„Nu vreau în UE, deoarece în locul rândurilor vii la policlinică au început să se facă programări online” - așa spune o femeie, într-un pretins vox realizat de un canal de telegram din Transnistria, care încearcă să demonstreze că moldovenii sunt împotriva integrării europene. Lansarea negocierilor de aderare la 15 iunie a.c. a readus în spațiul public o serie de narațiuni false despre UE și tentative de a prezenta procesul de integrare drept lung, anevoios și fără final, iar aderarea în sine ca un rezultat fără beneficii.
Pentru a anihila importanța deschiderii negocierilor de aderare, propaganda a mers pe două direcții - pe de o parte a readus în spațiul public narațiunile false despre Uniunea Europeană, pornind de la așa-numita „agendă LGBT”, pierderea suveranității, război, etc, iar pe de altă parte a încercat să minimalizeze importanța evenimentului prin inocularea unor teze despre incertitudinea aderării și, mai ales, despre faptul că Republica Moldova nu va fi (dacă și va ajunge la acea etapă) membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.
Șor readuce „LGBT-ul” pentru a-l asocia cu UE
Chiar în ziua în care la Luxemburg urma să fie anunțată oficial deschiderea negocierilor cu Republica Moldova, afiliații oligarhului fugar Ilan Șor au lansat o campanie împotriva LGBT, preluată de siteuri și canale de Telegram din Rusia și Republica Moldova, în care asociază minoritățile sexuale cu UE și integrarea europeană. „Maia Sandu și partidul său promovează paradele gay sub drapelul UE”, a titrat agenția oficială rusă TASS, citând-o pe Marina Tauber, o apropiată a lui Ilan Șor.
Câteva zile mai târziu, o altă instituție media, afiliată grupului Șor afirma că Ungaria a fost penalizată de UE inclusiv pentru că a refuzat să creeze centre pentru refugiați, nu a oferit sprijin militar Ucrainei și a refuzat să adopte legi care să promoveze „valorile LGBT”. În acest context, instituția de presă sugera că Moldovei ar putea să i se ceară exact aceleași lucruri.
Trebuie precizat în context că o pretinsă „agendă LGBT” pe care i-ar impune-o Bruxelles-ul Republicii Moldova este printre cele mai răspândite narațiuni false legate de integrarea în Uniunea Europeană. Aceasta este o temă cu atât mai sensibilă în condițiile unei societăți conservatoare care are încredere mare în Biserică, dominată de Mitropolia Moldovei subordonată Patriarhiei Ruse. UE condiționează aderarea Republicii Moldova de legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex, UE va impune agenda LGBT sau că deja a devenit obligatorie în Republica Moldova, iar Occidentul îi impune Republicii Moldova ideologia anti-familie, sunt doar câteva dintre falsurile din această categorie demontate de Veridica.
Subiecte legate de comunitatea LGBT sunt folosite de ani de zile de propaganda rusă (sau de ultraconservatori influențați de ea sau cu idei similare) în încercările acesteia de a decredibiliza Uniunea Europeană. Astfel, UE este prezentată ca „Gayropa”, un spațiu în antiteză cu cel al valorilor tradiționale, creștinești, pe care Rusia le-ar reprezenta; se trasează o falsă echivalență între homosexualitate și pedofilie pentru a convinge publicul că se caută legalizarea pedofiliei; se induce ideea unei „agende LGBT” pe care UE ar încerca să o impună; în sfârșit, se încearcă identificarea drepturilor omului, care reprezintă o valoare fundamentală a comunității europene, cu promovarea și încurajarea relațiilor sexuale netradiționale.
De fapt, UE nu are o agendă pro-LGBT ci pro-respectarea drepturilor omului și a drepturilor minorităților, inclusiv minoritățile sexuale.
În ceea ce privește Ungaria, principalele motive pentru care UE a oprit sau suspendat fonduri către această țară, în valoare de zeci de miliarde de euro, a fost faptul că guvernul Orban de atunci nu respecta principiile statului de drept — inclusiv lupta reală împotriva corupției, transparența achizițiilor publice și independența justiției, — iar aceste deficiențe reprezentau un risc direct pentru gestionarea corectă a banilor din bugetul european. Recent, schimbările în conducerea Ungariei și planurile noi de implementare a reformelor au dus la posibilitatea de deblocare a unor fonduri.
Alte sperietori anti-UE
O altă sperietoare pentru moldoveni este că aderarea la UE înseamnă implicarea Republicii Moldova în război (și aderarea la NATO, potrivit unei narațiuni suplimentare). Această teză este readusă în mentalul colectiv de deputatul socialist Bogdan Țîrdea, care susține că în UE „se discută deschis” despre necesitatea de a se transforma în „bloc militaro-politic”. În aceeași intervenție Țârdea face referire și la decizia Consiliului UE care a anunțat sancțiuni în privința a șase persoane afiliate lui Ilan Șor, afirmând că astfel „procesul de integrare europeană lansează un mecanism de represiuni împotriva opoziției și a celor care critică UE”.
Asocierea UE și integrării europene cu războiul este una din temele predilecte ale propagandei din ultimii ani, timp în care Veridica a reușit să demonteze falsuri potrivit cărora „Moldova poate adera la UE doar dacă se implică în războiul din Ucraina” sau „pentru a adera la UE, Republica Moldova trebuie să trimită soldați în războiul din Ucraina”. Aceste narațiuni pornesc de la una mai veche, promovată intens și până la războiul din Ucraina și anume că pentru a adera la UE, Republica Moldova trebuie să adere mai întâi la NATO.
NATO este folosit ca o sperietoare colectivă în tot spațiul ex-sovietic. Aderarea la NATO nu este o condiție pentru a obține statutul de membru al UE. De altfel, din UE fac parte țări care la data aderării erau neutre – Cipru, Malta, Irlanda, Austria, Suedia, Finlanda; doar ultimele două au renunțat la neutralitate și au optat și pentru integrarea în NATO, după ce Rusia a atacat Ucraina, în februarie 2022. Pe de altă parte, există state membre ale NATO care nu sunt membre ale UE, inclusiv în Europa (evident că Statele Unite și Canada nu puteau fi membre UE). Turcia, de pildă, a depus de zeci de ani cerere de aderare la UE, dar nu a fost acceptată pentru că nu a îndeplinit criteriile; Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru și Norvegia nu sunt nici ele membre UE, iar Marea Britanie s-a retras din Uniune.
În ce privește pretinsa transformare a UE în bloc militar, aceasta este și una din narațiunile preferate ale șefului lui Bofdan Țîrdea pe linie de partid, Igor Dodon, narațiune pe care Veridica, de asemenea, a demontat-o. Narațiunea respectivă pornește cel mai probabil de la planul ReArm Europe, propus de președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen, care are ca scop consolidarea capacităților de apărare ale statelor membre ale UE în contextul amenințărilor din partea Rusiei și al unei distanțări a administrației Trump de asigurarea securității în cadrul NATO. Sporirea capacităților de apărare nu transformă însă UE într-un bloc militar.
Legat de includerea a șase persoane afiliate lui Șor în lista de sancțiuni europene, Consiliul UE și-a motivat decizia prin acțiunile acestora menite să destabilizeze procesele democratice și suveranitatea Republicii Moldova. Trebuie precizat că nu este prima decizie de acest fel, iar în ultimii trei ani UE a impus sancțiuni similare împotriva a 29 de persoane și 6 instituții, fiind vorba de politicieni, oameni de afaceri și companii afiliate lui Ilan Șor, sau conectate direct sau indirect la acțiunile Rusiei de destabilizare a Republicii Moldova. Respectiv, decizia Consiliului UE din 15 iunie a.c., chiar dacă a coincis ca zi cu lansarea negocierilor, nu are neapărat legătură cu aceasta.
O altă narațiune, devenită populară nu doar în Republica Moldova, dar în tot mai multe state ale continentului european este că integrarea în UE înseamnă pierderea suveranității. Narațiunea este promovată într-un vox realizat de un canal de telegram din stânga Nistrului. Este o altă afirmație falsă. Da, statele membre urmează să respecte anumite reguli comune, dar nimeni din interiorul UE nu atentează la independența și suveranitatea lor. Mai ales că nimeni nu obligă anumite state să adere la UE.
Sunt doar câteva domenii în care UE are competențe exclusive - cum ar fi uniunea vamală, stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne, politica comercială comună, iar la transpunerea directivelor UE pe alte domenii, statele membre dispun „de o anumită flexibilitate, care le permite să țină cont de specificul național”.
„Integrarea nu va fi și nici nu e cea promisă”
Așa cum am remarcat mai sus, o a doua direcție de atac în contextul lansării negocierilor de aderare a fost să minimalizeze importanța acestui eveniment. Pe de o parte prin inducerea ideii că procesul de integrare europeană va fi unul lung, complicat și nu se știe când și dacă va avea finalitate. Aici, tonul l-a dat liderul PSRM, Igor Dodon, într-un interviu pentru TASS publicat pe 15 iunie, cam în aceeași perioadă cu știrea despre acuzațiile Marinei Tauber și LGBT, și care a fost preluat de un număr mare de instituții media. A doua direcție a fost accentuarea probabilității ca integrarea europeană să se producă etapizat, iar la o primă fază noii membri să nu dispună de toate drepturile, cum ar fi cel la veto pe anumite subiecte, sau să poată fi penalizate, așa cum a declarat pentru Politico comisara pentru extindere Marta Kos.
Fostul premier și lider PLDM, Vlad Filat se întreabă dacă e vorba de „integrare graduală sau amânare graduală?”, sugerând că integrarea graduală ar putea deveni o alternativă a aderării la UE. În același timp, fostul ministru de Externe, Valeriu Ostalep, susține că acest lucru va însemna o supunere totală față de Bruxelles.
Aici trebuie precizat că acest concept de „integrare graduală” nu este nici nou și nici nu se referă exclusiv sau în mod special la Republica Moldova. Este o discuție de câțiva ani în contextul în care liderii Uniunii Europene vorbesc despre necesitatea unei noi extinderi, dar, în același timp sunt vizibile rezervele pe care le manifestă populația din mai multe state membre în privința acestui proces. Încă nu există un consens sau o decizie oficială care să ofere claritate cu privire la ce va însemna această așa-numită „integrare graduală”. Totuși, pentru a elimina speculațiile, este important de precizat că, cel puțin, la etapa actuală, acest termen nu ar însemna nici înlocuirea aderării cu o amânare continuă, nici supunerea totală a noilor state membre. În plus, elemente de „integrare graduală” au existat și până în prezent. Spre exemplu nu toate statele primesc din start statutul de membre ale zonei Schengen, sau parte a zonei Euro, urmând să obțină pe parcurs și aceste beneficii, după ce îndeplinesc anumite criterii. Respectiv, „integrarea graduală” este discutată ca un instrument complementar procesului de extindere, menit să ofere acces etapizat la anumite politici și beneficii europene, condiționat strict de îndeplinirea criteriilor, și nu ca o alternativă la calitatea deplină de stat membru.
În ansamblu, reacțiile apărute după lansarea negocierilor de aderare indică faptul că, atât la nivel politic, cât și la nivelul societății, nu există un consens clar privind integrarea europeană și ritmul acestui proces. Divergențele dintre actorii politici, mesajele contradictorii, deopotrivă cu lipsa unei poziții unitare sunt speculate constant de propaganda rusă și de canalele afiliate acesteia. Atât timp cât actori politici relevanți vor continua să folosească teme extrem de sensibile pentru publicul conservator — de la securitate și neutralitate, până la valori religioase — propaganda va fructifica la maximum aceste vulnerabilități. Miza pe termen lung a acestor atacuri informaționale nu este doar încetinirea parcursului european, ci menținerea unei stări permanente de dezbinare în societate, care să blocheze orice proiect major de modernizare a Republicii Moldova.
