De la vechile narațiuni despre gazul rusesc ieftin, la învinovățirea guvernării și, evident, a președintei Maia Sandu pentru costurile actuale ale energiei, până la afirmații de-a dreptul fulminante despre vina diasporei pentru tarifele mari sau despre faptul că cetățenii Republicii Moldova ar plăti gazul consumat de Ucraina - propaganda a lansat un arsenal întreg de falsuri, manipulări și teorii conspiraționiste pentru a critica declararea stării de urgență, a persifla guvernarea și a alimenta neîncrederea în autorități și în orientarea europeană a Republicii Moldova.
Dodon dă tonul
Ca de obicei, unul dintre primii care a dat tonul a fost liderul socialiștilor, Igor Dodon, cel care acum câțiva ani negocia cu Vladimir Putin federalizarea Republicii Moldova. În timpul unei plimbări prin pădure, îmbrăcat în haine de branduri occidentale, Dodon i-a cerut Maiei Sandu și PAS să reia „negocierile cu Rusia pentru furnizarea gazelor”, menționând că „Germania ia deja în calcul o asemenea posibilitate”. Apelul liderului PSRM a fost preluat de propaganda rusă și pro-rusă din Republica Moldova, iar TASS amintește în acest context că Dodon „a demonstrat în repetate rânduri” că Republica Moldova continuă să cumpere gaz rusesc, doar că prin intermediari și la prețuri mai mari. De asemenea, potrivit TASS, după ce Republica Moldova nu mai procură energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan, dar de pe piețele europene, „liniile de transport al energiei electrice nu fac față sarcinilor și se deconectează periodic”.
Narațiunile despre faptul că autoritățile de la Chișinău sunt de vină pentru întreruperea livrărilor de gaz de la Gazprom și că oricum Republica Moldova procură gaz rusesc, doar că la prețuri mai mari, sunt des promovate de propagandă pentru a arunca vina pe guvernare. Adevărul este este că Gazprom, de fapt, a redus în toamna anului 2022, unilateral volumele de gaz livrate Republicii Moldova, iar Chișinăul a redirecționat către regiunea transnistreană gazul pe care încă îl mai livra gigantul rus, inclusiv pentru a produce energie electrică, și a fost nevoit să achiziționeze necesarul de pe alte piețe. Respectiv, partea dreaptă a Nistrului a continuat să procure energie electrică de la Cuciurgan până la sfârșitul anului 2024. Din 2025, după ce Ucraina nu a mai prelungit acordul de tranzit cu gigantul rus pe teritoriul său, Chișinăul a încercat să convingă Moscova să continue livrarea aceluiași volum de gaz regiunii transnistrene, dar Moscova a refuzat. Gazprom a condiționat aceste livrări cu intoarcerea unei pretinse datorii de peste 700 de milioane de dolari de către Republica Moldova (partea dreaptă a Nistrului), pe care Chișinăul nu o recunoaște. În același timp, partea rusă a propus formule obscure de livrare a gazului. Trebuie amintit în context că la sfârșitul lunii noiembrie 2024, ministrul Energiei de atunci Victor Parlicov a mers la Sankt Petersburg unde s-a întâlnit cu președintele Gazprom, Alexei Miller, pentru a convinge gigantul rus să continue livrările de gaz pentru regiunea transnistreană, dar fără succes.
Legat de afirmațiile că Republica Moldova cumpără oricum gaz rusesc, Ministerul Energiei a explicat anterior că Energocom a început să cumpere gaze de pe burse și de la traderi internaționali, inclusiv să facă stocuri pentru iarnă. La burse, prețul este public și este stabilit transparent. „În al doilea rând, urmare a politicii agresive și imprevizibile a Gazprom, țările europene au renunțat să mai cumpere gaze rusești, iar cota Gazprom în UE a scăzut de la 45% în anul 2019, la doar 7% în 2023. Acest lucru înseamnă că pur și simplu nu există suficiente gaze rusești care să poată ajunge în Moldova din țările europene, iar aceste cifre contrazic manipulările partidelor pro-ruse din Moldova”, potrivit unui articol publicat de Ministerul Energiei în iulie 2025.
În 2024, spre exemplu, cele aproximativ 830 de milioane de metri cubi de gaze naturale au fost achiziționate de la opt companii din UE, plus de pe Bursa Română de Mărfuri. Peste ⅔ din volume au provenit de la entități din România: OMV Petrom, Romgaz, Engie Energy România și BRM.
AfD nu înseamnă Germania
În ceea ce privește afirmația că Germania ia în calcul revenirea la procurarea gazelor rusești, este o manipulare clară. Igor Dodon confundă în mod convenabil poziția Germaniei cu cea a AfD, partid de extremă dreaptă aflat în opoziție la nivel federal și care este monitorizat de Oficiul Federal pentru Protecția Constituției ca amenințare extremistă de dreapta. Este adevărat că AfD promovează în mod deschis reluarea relațiilor energetice cu Rusia, iar reprezentanții formațiunii au purtat inclusiv discuții cu oficiali și reprezentanți ai sectorului energetic rus despre revenirea la importurile de gaz rusesc. Însă faptul că AfD a obținut recent cele mai multe voturi în unele landuri din estul Germaniei, nu înseamnă că partidul guvernează Germania sau că poziția sa reprezintă politica guvernului federal. La nivel național, AfD rămâne în opoziție, iar guvernul cancelarului Friedrich Merz are o politică diferită față de Rusia și susține eliminarea treptată a importurilor de gaze rusești.
Comentariul TASS despre liniile electrice care nu rezistă, după ce Republica Moldova a început să procure curent de pe piețele europene este o altă manipulare. Autoritățile au atenționat în câteva rânduri, în ultimele luni, despre riscul de deconectări, dar era vorba de insuficiența de curent în contextul crizei energetice regionale. Iar cele câteva pene masive de curent din toamna anului 2022 și din 31 ianuarie anul curent au fost provocate de efectele războiului declanșat de Rusia, inclusiv în urma avarierii unei rețele electrice de către drone rusești.
Gazul contractat, nu înseamnă și plătit
Un alt „argument” împotriva declarării stării de urgență a fost invocat de către fosta deputată, afiliată lui Ilan Șor, fugara Marina Tauber, condamnată în Republica Moldova la 7 ani și 6 luni de închisoare. Aceasta face referire la faptul că Energocom a procurat deja volumele necesare de gaz pentru sezonul rece. Ea însă nu explică faptul că volumul respectiv de gaz a fost doar contractat, nu și plătit. Acesta va fi plătit la prețurile care vor exista pe piață în momentul achiziției. „Contractarea gazelor se face din timp, prin produse de tip forward, ceea ce permite asigurarea volumelor necesare pentru lunile de consum. Prețul final nu este stabilit la momentul semnării contractului, ci se calculează ulterior, în baza unei formule indexate la indicele TTF Front Month, publicat de Argus Media, pentru luna următoare de livrare. Astfel, prețul este determinat pe baza unui indice european de referință, public și verificabil, aflat în afara influenței părților contractuale”, a explicat Energocom. Adică, Energocom a rezervat cantitățile necesare de gaz pentru iarnă, ca să se asigure că nu ne vom pomeni fără volumele necesare. Acesta însă va fi plătit la prețurile de atunci, ceea ce nu reduce necesitatea declarării stării de urgență, având în vedere că anume prețurile mari la resursele energetice au constituit una din cauzele acesteia.
Guvernarea, învinuită de toate relele
O altă direcție de manipulare a urmărit discreditarea guvernării, care este acuzată de situația dificilă din domeniul energetic și de problemele hidrologice cu care se confruntă Republica Moldova. „Republica Moldova culege roadele activității Maiei Sandu în calitate de președintă, aleasă de diaspora din Europa. (...) Țara a ajuns în declin și într-o criză profundă, iar toate acestea se datorează activității intense a Maiei Sandu, președinta desemnată de Europa. Transformarea Moldovei, cândva prosperă, într-un ținut lipsit de viață – acesta este adevăratul ei bilanț”, potrivit deputatei ruse Aliona Arșinova, citată de TASS și alte instituții de presă din Rusia.
Aliona Arșinova este o deputată din Duma de Stat a Rusiei, cunoscută ca președintă a Fundației Evrazia, (creată de oligarhul fugar Ilan Șor în preajma alegerilor prezidențiale și referendumului constituțional din 2024, implicată în mai multe acțiuni de propagandă, inclusiv care au vizat copii).
Afirmațiile sale ignoră faptul că dificultățile din domeniul energetic și cele provocate de secetă nu sunt fenomene specifice Republicii Moldova. În 2026, practic toate statele europene s-au confruntat cu prețuri ridicate și volatile la energie. Banca Centrală Europeană a constatat că, în prima jumătate a anului, prețurile angro la gaze și electricitate au crescut în Europa, într-un nou șoc energetic, chiar dacă mai redus decât cel din 2021–2022. La rândul său, Agenția UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) arată că facturile energetice rămân peste nivelurile de dinaintea crizei, iar prețurile gazelor pentru consumatori sunt încă cu aproape 70% mai mari decât înaintea crizei energetice din 2021–2022.
În același timp, Europa s-a confruntat în 2026 cu o secetă extinsă și cu scăderea debitelor mai multor râuri. Observatorul European al Secetei al Comisiei Europene a raportat condiții de secetă în numeroase regiuni, inclusiv în bazinul Dunării, care au cuprins Ungaria, Cehia, Slovacia, Austria, Slovenia, Croația, Serbia, România și Bulgaria. Fenomenul a avut și consecințe asupra sectorului energetic: nivelurile scăzute ale râurilor au redus disponibilitatea apei pentru hidrocentrale și pentru răcirea unor centrale termoelectrice și nucleare.
Un exemplu relevant este chiar Dunărea. În vara lui 2026, nivelul extrem de scăzut al fluviului a afectat producția de energie în mai multe țări. În România, cele două reactoare de la centrala nucleară de la Cernavodă au fost oprite succesiv din cauza nivelului foarte scăzut al Dunării. În Serbia, producția hidrocentralei Porțile de Fier I a fost puternic afectată de scăderea debitului Dunării. Reuters a relatat că producția centralei a coborât la aproximativ 20% din capacitate în timpul episodului de secetă.
Prin urmare, în 2026, prețurile ridicate și volatilitatea de pe piața europeană a energiei, seceta și scăderea severă a debitelor râurilor au afectat numeroase state europene, inclusiv țări cu sisteme energetice mult mai dezvoltate decât cel al Republicii Moldova. De altfel, și în Rusia se așteaptă majorări record ale tarifelor la energia electrică, după ce în această vară s-au scumpit și carburanții.
Iar narațiunea despre „prosperitatea” anterioară a Moldovei, avându-se în vedere în perioada sovietică, este, de asemenea, des utilizată de propaganda rusă, iar Veridica a demontat astfel de falsuri, arătând inclusiv că Republica Sovietică Socialistă Moldovenească nu era nici pe departe cea mai prosperă regiune din cadrul fostei URSS, iar la sfârșitul acelei perioade, PIB-ul pe cap de locuitor în Republica Moldova era de 1064 de dolari, cu aproape 40% mai mic decât media pe URSS și de aproape 4 ori mai mic decât cel al Rusiei.
Alte narațiuni false, pe scurt
„Autoritățile din Moldova, sub pretextul necesității dezvoltării sistemului de apărare antiaeriană pentru protejarea împotriva unei presupuse amenințări rusești, anulează facilitățile pentru resursele energetice, ceea ce duce la scăderea nivelului de trai al populației. „Președinta Sandu leagă anularea cotelor reduse de TVA la resursele energetice de necesitatea acumulării de fonduri pentru dezvoltarea sistemului de apărare antiaeriană. Această decizie duce la creșterea costurilor resurselor energetice pentru populație, în condițiile în care Republica Moldova nu le produce singură, ci le importă din Uniunea Europeană la prețuri ridicate”, a declarat pentru TASS Dmitri Sorokin, șeful Centrului ruso-moldovenesc de prietenie și cooperare”.
De fapt, este citată inexact și manipulatoriu o declarație a Maiei Sandu, care, fiind întrebată despre majorarea TVA la unele resurse energetice a precizat că banii sunt necesari pentru bugetul statului. „Într-o lume ideală, ne-am dori să nu trebuiască să plătim impozite, în general. Dar dacă nu plătim impozite, nu are cine să ne construiască școlile, grădinițele, drumurile. Știm cum funcționează statul. Trebuie să plătim impozite și după aceea putem să cerem de la stat să facă inclusiv apărarea antiaeriană”, a declarat Sandu. Deci nu este vorba de o legătură directă și exclusivă între majorarea TVA și dezvoltarea apărării antiaeriene, așa cum susține Sorokin.
Diaspora-i de vină. Cel puțin așa sugerează Komsomolskaia Pravda, îndemnând cetățenii din diaspora, să vină să plătească facturile mari, deoarece ei au votat masiv în favoarea actualei guvernări. Mesajul, încearcă astfel să mute nemulțumirea provocată de facturile mari asupra diasporei, prezentată drept responsabilă pentru rezultatul alegerilor și, implicit, pentru politicile actualei guvernări. Narațiunea, una promovată intens, alimentează resentimentele față de diaspora, adâncește ruptura dintre cei plecați și cei rămași acasă și pune sub semnul întrebării legitimitatea participării lor la alegeri. Repetarea unor asemenea mesaje poate contribui inclusiv la descurajarea participării electorale a diasporei, prin inducerea ideii că votul acesteia este nu doar nedorit, ci și responsabil pentru dificultățile cu care se confruntă societatea. Veridica a arătat anterior că narațiunea face parte din arsenalul Kremlinului de a delegitima guvernarea de la Chișinău, iar divizarea voturilor din țară sau din diasporă nu are nicio bază juridică.
O altă narațiune, promovată atât de Marina Tauber, cât și de alți exponenți ai Moscovei, ține de faptul că starea de urgență a fost introdusă pentru a interzice acțiunile de protest. Nu este nouă, iar Veridica a mai demontat afirmații similare și a explicat că nici starea de alertă, nici cea de urgență nu prevăd mecanismul de adoptare a legilor ocolind Parlamentul. Este vorba de regimuri speciale, instituite temporar, care le permit autorităților să impună anumite restricții, dar nu să înlocuiască activitatea instituțiilor. Potrivit Guvernului, „starea de urgență va permite autorităților, atunci când situația o va impune, să adopte măsuri temporare și proporționale pentru menținerea stocurilor și a importurilor de energie și carburanți, protejarea consumatorilor casnici și a infrastructurii critice și asigurarea continuității alimentării cu apă și energie”.
Cea mai bizară
Cea mai bizară narațiune este cea lansată de canalul de telegram Smuglianka, potrivit căruia starea de urgență a fost instituită pentru ca Republica Moldova să cumpere gaz pentru Ucraina, costurile fiind puse pe umerii cetățenilor. „Cel mai probabil, funcționează o schemă de achiziționare a gazului și livrare a acestuia către Kiev. Iar costurile sunt transferate asupra cetățenilor, pentru a nu arăta transferurile directe de la buget, întrucât legislația moldovenească nu permite acest lucru, iar în societate există un spirit anti-război. Starea de urgență este necesară pentru ca nimeni să nu intervină în achiziții și să nu organizeze proteste. Smugleanca nu crede că tariful la gaz asigură cantitatea de gaz necesară exclusiv pentru nevoile Moldovei. Iar Președinția nu este deloc interesată dacă moldovenii vor să-i întrețină pe corupții ucraineni”.
Pe lângă faptul că o astfel de afirmație este un non sens din punct de vedere logistic, ar fi greu de imaginat cum consumatorii din Republica Moldova, care utilizează mai puțin de un miliard de metri cubi de gaz anual, ar putea prin diferențe de tarif să mai cumpere peste 20 de miliarde de metri cub pentru necesitățile Ucrainei. Toate datele arată că prețul gazului pe piețele din Europa a crescut începând cu luna martie în primul rând din cauza războiului din Golf. La fel a crescut prețul energiei electrice, în primul rând din cauza secetei care a afectat producerea de electricitate.
În spatele tuturor acestor narațiuni se află aparent aceeași schemă: probleme reale sunt scoase din context, iar responsabilitatea este pusă aproape exclusiv pe seama autorităților e de la Chișinău. Prețurile la energie, riscurile pentru aprovizionarea cu gaze și electricitate, seceta devin astfel argumente pentru a sugera că Republica Moldova ar fi ajuns în această situație din cauza orientării sale europene și a deciziilor guvernării. Sunt „scoși în fața clasei” câțiva vinovați incomozi pentru Moscova – guvernarea, diaspora, Ucraina sau chiar UE –, în timp ce cauzele regionale și internaționale ale crizelor sunt trecute în plan secund. Mesajele nu oferă soluții reale pentru problemele invocate, ci încearcă să transforme nemulțumirea firească a oamenilor în neîncredere față de instituții, să adâncească diviziunile din societate și să creeze impresia că revenirea la relațiile cu Rusia ar fi alternativa firească.
