Anul 2024 a fost unul fără precedent: mai mult de jumătate de glob și-a ales elitele politice. Care sunt lecțiile din alegerile prezidențiale și referendumul desfășurat în Republica Moldova? Ce avem de învățat din europarlamentarele, parlamentarele, localele și prezidențialele din România? Ce concluzii putem trage din alegerile pentru șeful de stat din SUA? Iată o listă (subiectivă) de idei care poate crește, pentru a fi mai pregătiți pentru alegerile parlamentare din Republica Moldova în 2025, precum și pentru scrutinul prezidențial în România.
Deciziile vitale pentru o țară nu se iau între doi-trei oameni, ci se consultă pe larg.
În 2024, ne-am trezit cu un referendum pro-UE pe care nu l-a solicitat nimeni și care nu ne garantează nimic în privința parcursului european al Republicii Moldova, după cum vedem în cazul Georgiei, care are și ea indicat parcursul european în Constituție. A fost o inițiativă riscantă, care a demonstrat cât de bine se poate mobiliza rețeaua de propagandă rusă, dar și cât de prost se pot organiza pro-europenii.
Consultările în privința acestui referendum au fost post-factum, nu pentru a testa ideea și a lua o decizie care să exprime un consens național, ci ca un soi de punere în fața faptului. Implicarea mai multor actori din societatea civilă și din sfera politică în timpul elaborării politicilor și a luării deciziilor poate asigura un suport mai mare politic, precum și decizii mai bune.
Oamenii vor să se implice în procesele politice, iar guvernarea trebuie să învețe să colaboreze cu societatea, nu să dicteze decizii luate între patru ochi unui întreg popor.
Unde justiție nu e, nimic nu e.
E de la sine înțeles de ce nu putem avea alegeri libere și sigure fără ca justiția să-și facă treaba. Așteptăm să vedem cum se încheie rapid și calitativ vettingul și cum se accelerează reforma… Așteptăm.
Alegătorii nu au considerat că “vremea oamenilor buni” înseamnă vremea membrilor de partid PAS, ci a meritocrației.
Moldovenii care și-au dat votul pentru Maia Sandu în 2020 și 2024 și PAS în 2021 nu au sperat că toate instituțiile vor fi umplute cu membri de partid, ci cu profesioniști capabili și integri. În remanierile care tot continuă și greșelile care se transformă în crize, dezamăgirile continuă pentru că e nevoie ca PAS să își reamintească că a fi membru de partid nu te face automat un om integru și un bun profesionist (sau manager) în orice domeniu. Dacă își dorește un scor mare la parlamentare, PAS trebuie să-și schimbe politica de cadre. Altfel, mulți dintre votanții din 2021 nu vor mai ieși încă o dată să își ofere încrederea acestui partid. Să nu existe iluzii. Am văzut cu ce s-a soldat politizarea excesivă a instituțiilor în România.
Nu se poate lucra intuitiv și heirupist, trebuie puse la punct procesele instituționale.
În cazul achiziției de gaze, a fost necesară reglementarea și verificarea asigurării cu căldură pe timp de iarnă la cele mai înalte niveluri. Până la urmă, dincolo de incompatibilități personale, aceasta e o problemă de securitate (energetică) națională. Aruncarea responsabilității de la o instituție la alta e neserioasă și lipsită de credibilitate.
În prea multe rânduri, oficiali sau instituții au invitat fără preaviz alți suspuși sau reprezentanți ai societății civile ori ai sectorului privat la consultări publice sau ședințe în care erau vizați, în aceeași zi sau chiar în direct, fără ca aceștia să aibă timp de pregătire. Astfel se iau decizii proaste. Consultările publice, la fel ca și echipele pe larg, la care participă reprezentanți ai diferitor instituții, au nevoie de organizare din timp.
Politicienii școliți-plictisiți din platourile tv și din culise trebuie să-și schimbe tonalitatea și atitudinea. Cetățeanul trebuie să se simtă respectat.
Într-un interviu recent, noul lider al Partidului Național Liberal din România, Ilie Bolojan, primar performant de Oradea, spunea că cetățenii vor, în primul rând, să se simtă respectați de către aleși. Acesta aducea exemplul primarilor realeși care au o ușă mereu deschisă pentru cetățeni, spre deosebire de cei mai închiși, aroganți sau plictisiți în fața membrilor comunității, care nu mai ajung din nou în fruntea instituțiilor. E o idee valabilă și la scară națională. Atunci când suspușii merg în studiourile tv, aceștia nu vorbesc cu un jurnalist, un expert și un reprezentant al opoziției, ci se adresează întregii țări.
Avem exemple pozitive de comunicare respectuoasă, responsabilă și la obiect, în persoanele lui Viorel Cernăuțeanu, șeful Inspectoratului General de Poliție; Mircea Eșanu, șeful Agenției de Servicii Publice; sau al purtătorului de cuvânt al Guvernului, Daniel Vodă, care mai aduce și o doză sănătoasă de optimism în discurs. Deci, e posbili și poate fi aplicat la toate nivelurile.
Comunicarea publică înainte, în timpul și după acțiuni importante trebuie să fie frecventă, accesibilă și la obiect, altfel se lasă loc speculațiilor.
În urma primului tur al alegerilor prezidențiale, am avut parte de actualizări zilnice din partea mai multor instituții de forță în privința investigațiilor și aresturilor efectuate pentru eradicarea coruperii voturilor. Drept urmare, societatea s-a simțit mai în siguranță, iar cei care credeau că primeau pur și simplu niște bani gratis și-au dat seama că încalcă legea, mulți dintre ei renunțând să mai participe în schemă, după cum au relatat jurnaliștii.
Singurătatea ne face mai vulnerabili în fața propagandei. E nevoie de inițiative care să creeze comunități, să mărească coeziunea socială.
O parte dintre oamenii care au participat în schemele de corupere a alegătorilor păreau să fie în căutare de activitate și nu (doar) de surse de venit adiționale. Nu e înțelept să lăsăm populația rurală la cheremul clericilor pro-Kremlin și a ecranului. Viața social-culturală a satelor și orășelelor mici trebuie resuscitată. Seniorii trebuie implicați în viața comunitară.
Lipsa de acțiune și determinare la timp are costuri de lungă durată.
Faptul că nu am avut curaj să reintegrăm țara în 2022 ne pune în fața crizei energetice de azi și s-ar putea să ne coste mai scump pe viitor.
Faptul că nu au fost pedepsite la timp ilegalitățile din scrutinul bașcanului în Găgăuzia a însemnat că schema de finanțare ilicită și de corupere a alegătorilor a fost repetată și în alegerile locale, și în cele prezidențiale.
Faptul că România nu a verificat, investigat și pedepsit la timp o campanie în care un candidat la prezidențiale declara în mod mincinos zero cheltuieli a ajuns să aducă țara pe marginea prăpastiei, riscând să piardă tot ce a câștigat timp de 35 de ani, de la revoluția din 1989. Decizia tardivă, în ultimă instanță, a Curții Constituționale, a avut un impact grav asupra încrederii populare în democrație.
E nevoie de o resetare a reglementării rețelelor de socializare pentru securizarea spațiului informațional.
Rețelele de socializare nu mai pot funcționa în regimul business as usual. Acestea trebuie să respecte atât legile naționale, cât și propriile regulamente declarate. Încălcarea amândurora în România, precum și în Republica Moldova, necesită investigații și solicitări mult mai dure în privința conținutului și activităților politice de pe platforme.
Acestea nu pun doar probleme socio-politice, ci și de sănătate. Adolescenți din România au ajuns cu oase rupte la doctori din cauza unor provocări de pe TikTok. Nu mai vorbim despre sănătatea noastră mentală, clar afectată de scrolling infinit, sau de capacitatea noastră de concentrare și, deci, de procesare a informației.
Dacă unele platforme nu se supun legislației în mod repetat sau dau dovadă de rea intenție, se iau pași mai duri, se amendează și eventual se poate recurge chiar la suspendarea dreptului lor de a activa aici.
Nu putem abandona nicio regiune
În referendum și în alegerile prezidențiale, strategia de campanie a mizat pe voturile din centru și din diaspora. Către Transnistria nu a existat decât mesajul portalului Zona de securitate. Nordul și sudul țării trebuie recâștigate de mesaje pro-europene prin dialog politic veritabil și reprezentare în mass-media.
Transmiterea de foi volante nu reprezintă comunicare autentică. Politicienii trebuie să asculte și să intre în dialoguri calitative cu cetățenii, inclusiv cu cei care nu sunt de acord cu ei.
În referendum, s-a mers pe o strategie greșită, promovând integrarea europeană în locul răspunsului „da” la întrebarea cam încâlcită „Susțineți modificarea Constituției în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană?” Întrebarea a speriat mulți votanți, chiar dacă aceștia susțineau integrarea în UE.
Dincolo de aspectele tehnice, doar o comunicare constantă, veritabilă poate ține piept cantităților de dezinformare aruncate în capurile cetățenilor.
Membrii de partid din organizațiile teritoriale, precum și parlamentarii, trebuie să înceapă a merge prin toată țara nu (doar) pentru a-și lăuda faptele, ci pentru a asculta ce cred și ce își doresc cetățenii și a încerca să intre în dialog autentic cu aceștia.
E nevoie de deschidere, informație și educație nu doar din partea aleșilor, dar și a mass mediei și societății civile, supra-concentrată pe și în Chișinău.
Oamenii pot să își ascundă adevăratele opțiuni în sondaje dacă se simt în nesiguranță, dacă aceștia cred că părerea lor nu e cea dominantă sau diferită de cea a interlocutorului lor.
Diferențele dintre sondaje și realități ar fi putut fi cauzate nu doar de cumpărarea voturilor, dar și de faptul că nu toți sunt deschiși în a-și exprima opțiunile politice și convingerile. Această rezervă ar putea veni din experiența autoritară din Uniunea Sovietică, din perioadele Voronin și Plahotniuc. Să nu ne îmbătăm cu apă rece.
Avem nevoie de o hârtie de turnesol pentru a verifica cine e cu adevărat pro-european.
Odată cu popularitatea visului european în Republica Moldova și în România, mulți dintre pionii Rusiei nu mai spun în mod deschis că se opun UE. Unii chiar se declară pro-europeni. Însă între declarații și acțiuni e o diferență mare. (Am văzut-o și în cazul lui Iurie Roșca.) E nevoie de atenție asupra faptelor. Dacă un partid s-a înregistrat la referendum pro-UE, însă nu a lucrat pentru a promova răspunsul „da”, atunci acesta nu e cu adevărat pro-european. Chiar dacă acesta consideră că scrutinul este folosit în scopuri electorale. La nivel internațional, referendumul a fost perceput drept pulsul pro sau anti-UE al Republicii Moldova.
Rețelele Kremlinului pot fi combătute prin rețele pro-democratice, pro-europene care să le facă irelevante.
După Oana Popescu Zamfir, de la Global Focus Centre, din București, rețelele Kremlinului sunt ca Al-Qaeda, acționând orizontal, prin celule care sunt activate în momente cheie, nu neapărat pe verticală, prin subordine. Vestea bună e că, prin acțiuni determinate, acestea pot fi reduse la irelevanță, spune Popescu Zamfir.
Presa contează.
Presa a demonstrat atât în Republica Moldova, cât și în România, că e o forță atunci când își pune în funcțiune atât capacitățile de investigație, cât și creativitatea și storytellingul. Investigațiile Ziarului de Gardă, TV8, Recorder, Scoop etc. au demonstrat cum are loc manipularea politică la firul ierbii, precum și la cele mai înalte niveluri.
Atacurile personale asupra jurnaliștilor s-au intensificat în campania electorală din Republica Moldova, fiind amplificate și de către mai mulți actori politici declarați pro-europeni. Și în România s-a vorbit despre o listă cu jurnaliștii care urmau să fie intimidați de către echipa lui Călin Georgescu. Retorica aceasta a fost utilizată de Donald Trump, dar e și o strategie a Kremlinului, despre care vorbește Peter Pomerantsev încă din prima sa carte, Aventuri în Rusia de azi. Nimic nu e adevărat și totul e posibil: Moscova nu vrea neapărat să o crezi, ci să nu mai ai încredere în nimeni.
O societate democratică nu poate exista fără încredere. Darea în judecată pentru calomniere e un pas corect adoptat de presa vizată. La fel și umorul.
Avem o societate prea politizată.
În Marea Britanie, una dintre cele mai populare personalități este David Attenborough, autor al unor emisiuni despre natură de zeci de ani, iar una dintre cele mai populare emisiuni este showul culinar The Great British Bake-Off), cu câștigători britanici de tot tipul, inclusiv persoane care poartă hijab - astfel se mărește coeziunea socială. Cea mai mare organizație din UK, cu cei mai mulți membri, este The National Trust (Trustul Național), care păstrează patrimoniul natural și cultural.
O societate se unește și prin astfel de inițiative non-politice, în special în polarizarea politică globală de azi. Acolo unde politica desparte, arta, cultura, natura, mâncarea, tradițiile pot uni.
