Negocierile pentru aderarea Moldovei la Uniunea Europeană au început cu grupul numărul unu de capitole („cluster”), Fundamentale („Fundamentals”). Mesajele politice ale UE sunt fără excepție pozitive, iar președinția cipriotă a Consiliului UE se declară mândră de faptul că a demarat procesul propriu-zis de aderare. Așa-numitele „benchmarks” (puncte de referință sau standarde) menționate în comunicatul Consiliului sunt însă repere care trebuie luate foarte în serios, iar o explicație asupra lor lămurește de ce.
Ce înseamnă benchmark-urile din procesul de negociere
Benchmark-urile au fost introduse în negocierile cu state precum Croația sau Turcia în 2005, în chip de standarde sau criterii concrete, măsurabile ale progreselor realizate. În cluster-ul de Fundamentals, de regulă deschis primul și închis ultimul, există capitole ca justiția, lupta împotriva corupției sau capacitatea administrativă. Pentru ca progresul – sau acquis-ul comunitar, totalitatea legislației și practicilor la care un stat trebuie să adere pentru a intra în UE – să fie măsurabil, ele se traduc în mod mai concret, prin condiții ca numirile transparente, în funcție de merit, din justiție, reducerea întârzierilor din instanțe, un istoric solid de dosare și condamnări definitive anticorupție, transparența proprietății media sau capacitatea de a organiza alegeri corecte fără ingerințe externe.
Benchmark-urile sunt de mai multe feluri (de deschidere, închidere a capitolelor, intermediare), dar din punctul de vedere al Moldovei și al altor state candidate reprezintă obligații clare. Neîndeplinirea lor lungește procesul de aderare sau îl poate chiar îngheța, pe perioade nedefinite, ca în cazul Turciei sau al Serbiei. Faptul că numele mari ale politicii UE au atras atenția de fiecare dată asupra problemelor Moldovei la capitolele amintite, numite pe drept fundamentale, salutând în același timp cu entuziasm evoluția Moldovei pe calea către UE, este un semnal foarte serios, din categoria „fără asta nu se poate”.
Mecanismul benchmark-urilor subminează ideea naivă că acquis-ul comunitar ar însemna doar adecvarea legislației interne la cea europeană – condiție necesară, dar nu și suficientă. Documentele oficiale ale UE atrag atenția asupra pericolului legiferării la repezeală, care nu se referă în mod special la Moldova, ci a fost constatat deja în cazul altor state. Țările candidate au tendința de a adopta acte normative într-un ritm susținut, dar uneori legile nou-apărute nu sunt puse în aplicare.
În cazul României și Bulgariei, benchmark-urile de la anumite capitole s-au transformat în faimoasele, în epocă, Mecanisme de Cooperare și Verificare (MCV).
Cum stă Moldova față de alte state candidate
Moldova nu are obligații suplimentare, în procesul de aderare, comparativ cu alte state. Benchmark-urile funcționează asemănător pentru toate candidatele care au trecut prin mecanismul de aderare în vigoare. Ele au fost aplicate și în cazul unor țări din Balcani, de la Serbia la Macedonia de Nord. Dacă parcurgem calendarul aderării în aceste cazuri, observăm că Moldova s-a mișcat foarte repede: un interval doar puțin peste doi ani între cererea de aderare și deschiderea negocierilor. În cazul Serbiei, a fost vorba de cinci ani (2009-2014), al Muntenegrului, de patru (2008-2012), iar al Albaniei, de 13 ani (2009-2022). Procesul se diferențiază altfel, însă, după deschiderea negocierilor, atunci când survin benchmark-urile. Serbia nu a îndeplinit încă niciun fel de astfel de criterii și este cvasi-blocată în proces, în timp ce Albania a bifat benchmark-urile intermediare la cluster-ul Fundamentals în acest an. Muntenegrul a reușit deschiderea tuturor capitolelor, dar în cazul Macedoniei de Nord, a survenit un blocaj politic.
Și datorită succeselor proprii (alegeri, referendum și pași concreți către UE), și datorită intereselor geopolitice ale UE, Moldova a făcut primii pași din proces foarte rapid. Așa cum s-a văzut, nu este în niciun caz tratată cu o severitate ieșită din comun prin mecanismul benchmark-urilor; totuși, este privită cu lupa. Uniunea Europeană face asta fiindcă are o mare nevoie de extindere, dar în niciun caz de o extindere care să înglobeze război hibrid, influențe rusești și altele de acest fel. La rândul ei, Moldova a mers până acum pe o cale rapidă și spectaculoasă către aderare și tocmai de aceea în cazul ei urmează un urcuș abrupt.
