Un schimb de replici despre limba în care trebuie să răspundă un ministru a readus în această săptămână în centrul atenției o problemă mai veche și mai complicată a Republicii Moldova: relația dintre limba română și comunitatea rusofonă. Dincolo de controversa stârnită de cazul Anatolie Nosatîi, episodul readuce în discuție nevoia unei politici coerente de integrare a minorităților, având în vedere efortul declarat al Chișinăului de a reintegra regiunea transnistreană.
O simplă interacțiune dintre un jurnalist și un oficial
Ministrul Apărării, Anatolie Nosatîi, a refuzat miercuri să răspundă în limba rusă unei jurnaliste de la Newsmaker, care îl întrebase despre o dronă depistată în apropierea satului Crocmaz, Ștefan-Vodă. „Nu vă înțeleg”, i-a spus ministrul. El a răspuns după ce întrebarea a fost adresată în română și i-a mulțumit jurnalistei pentru folosirea limbii de stat.
Episodul a provocat reacții în Republica Moldova, România și, evident, în presa rusă. La finalul materialului despre incident, Newsmaker a publicat un disclaimer în care a condamnat „discriminarea, xenofobia și discursul de ură” și a subliniat că presa „nu trebuie să contribuie la divizarea societății pe criterii de limbă, etnie, naționalitate sau alte criterii”. Cazul a depășit însă rapid cadrul unei simple interacțiuni dintre un oficial și un jurnalist. În presa rusă și în instituțiile media cu politică editorială pro-Kremlin, episodul a fost prezentat ca o nouă „dovadă” a presupusei marginalizări a vorbitorilor de rusă în Republica Moldova.
Agenția rusă de stat TASS a pus accent pe presupusa contradicție dintre declarația lui Nosatîi că nu înțelege întrebarea în rusă și informațiile din biografia sa oficială. În CV-ul ministrului se menționează că acesta vorbește româna, engleza și rusa. TASS a amintit și contextul juridic al limbilor din Republica Moldova, inclusiv decizia Curții Constituționale din 2018 prin care a fost declarată neconstituțională legea privind funcționarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova, care obliga funcționarii publici să vorbească rusește.
Un episod concret transformat într-o controversă cu iz propagandistic
RTVI, o instituție apropiată de Kremlin, a mers mai departe și a ales titlul „În Moldova, ministrul «a uitat» limba rusă”. Astfel, un episod concret a fost transformat într-o controversă mai largă privind atitudinea autorităților de la Chișinău față de limba rusă.
Aceeași abordare a fost preluată și în presa pro-rusă din Republica Moldova. Televiziunea fostului Partid „Șor”, TV6, a prezentat cazul prin prisma presupusei discriminări a vorbitorilor de rusă și a sugerat că refuzul ministrului de a răspunde în rusă ar putea fi o manifestare de „rusofobie”. Termenul nu este unul neutru. Platforma europeană EUvsDisinfo, care monitorizează narațiunile propagandistice, arată că „rusofobia” este folosită frecvent de propaganda rusă ca instrument pentru a delegitima criticile la adresa politicilor Kremlinului, sugerând că acestea ar avea la bază o intoleranță față de ruși sau față de limba și cultura rusă.
În paralel cu disputa lingvistică, Moscova a transmis în această săptămână și mesaje mult mai dure la adresa Chișinăului. Cu o zi înainte de incidentul cu Nosatîi, marți, ministrul adjunct de Externe al Rusiei, Mihail Galuzin, s-a declarat „îngrijorat” de intensificarea cooperării Republicii Moldova cu Ucraina, NATO și statele membre ale Alianței.
Oficialul rus a lansat și un avertisment privind Transnistria. Galuzin a declarat că orice eventuală „agresiune armată” împotriva regiunii, unde Moscova susține că locuiesc peste 220 de mii de cetățeni ruși, ar avea „consecințe catastrofale” pentru cei care ar recurge la ea, Republica Moldova și Ucraina. El a spus că Rusia este pregătită să folosească „toate mijloacele” de care dispune pentru protejarea cetățenilor săi, a trupelor ruse, GOTR, și a contingentului de menținere a păcii din regiune.
Ce face statul Republica Moldova ca să-i învețe pe minoritari românește?
Dincolo de cele două teme – limba rusă și regiunea transnistreană, – problema este una mai complicată. Este ceea ce nu poți arunca pe responsabilitatea altora. Mai exact, ce face statul Republica Moldova ca să-i învețe pe minoritari românește?
Conform rezultatelor recensământului din 2024, 15,3% dintre respondenți au declarat că vorbesc limba rusă. În același timp, 46% au indicat limba „moldovenească”, iar 33,2% limba română. Datele confirmă caracterul multilingv al societății și arată că rusa rămâne o limbă importantă pentru o parte semnificativă a populației.
În acest context, consolidarea limbii române nu poate însemna doar folosirea ei de către instituțiile statului. Pentru integrarea reală a populației rusofone este important ca aceasta să aibă și posibilitatea de a învăța limba română la un nivel care să-i permită accesul la educație, servicii publice, informație și participare civică.
Guvernul a aprobat, la sfârșitul anului 2025, un program național pentru învățarea limbii române pentru perioada 2026–2028. Programul are un buget de 241,5 milioane de lei. Una dintre principalele provocări este sistemul educațional, unde peste 62 de mii de elevi învață în școli cu predare în limbile minorităților naționale.
Pentru acești elevi, autoritățile au stabilit obiective clare: nivelul B1 de cunoaștere a limbii române la finalul gimnaziului și B2 la finalul liceului, în conformitate cu standardele europene. Problema este că sistemul actual nu poate arăta cu exactitate în ce măsură aceste obiective sunt atinse.
Evaluările actuale estimează doar scrisul, fără vorbire
Evaluările verifică în principal competențele scrise și nu includ suficient capacitatea elevilor de a înțelege și de a vorbi limba română. La gimnaziu sunt semnalate dificultăți persistente în însușirea limbii, iar sistemul se confruntă și cu un deficit de cadre didactice calificate. Curriculumul pentru elevii alolingvi are, la rândul său, nevoie de modernizare, cu accent mai mare pe comunicarea practică și pe metode de predare adaptate diferitelor niveluri de cunoaștere a limbii.
Astfel, disputa declanșată de răspunsul lui Anatolie Nosatîi scoate la suprafață o problemă care nu poate fi redusă la o confruntare între română și rusă. Republica Moldova trebuie să consolideze limba română ca limbă de comunicare comună, dar și să găsească modalități eficiente de integrare a unei populații pentru care rusa rămâne o limbă importantă.
Iar acest echilibru nu poate fi construit doar prin declarații politice. El depinde, în mare măsură, de capacitatea sistemului educațional de a-i ajuta pe cei peste 62 de mii de elevi alolingvi și pe părinții lor să învețe și să folosească efectiv limba română.
