Miza alegerilor prezidențiale din România este poate cea mai mare de până acum, deoarece vine într-un context regional tulbure. Cetățenii Republicii Moldova, care dețin și cetățenia română, au trecut de un milion de persoane, iar trendul din ultimii ani arată o dorință tot mai crescută a acestora de a se implica în viața politică a cetății de peste Prut.
În ultimii ani, politicienii români au înțeles foarte bine aceste realități și au început să croiască mesaje și să facă incursiuni electorale peste Prut, în Republica Moldova. Scopurile lor politice ating mai puțin coarda lirică și emoțională. Se merge acum pe un pragmatism de apropiere între cele două maluri ale Prutului în cadrul unei idei pro-europene. Unirea directă a celor două state a fost înlocuită cu sintagma „unirii în UE”.
Formula este acceptată atât la București, cât și la Chișinău, iar conlucrarea dintre cele două capitale a atins poate cel mai înalt nivel din ultimii 35 de ani. România este de departe partenerul comercial numărul unu al Republicii Moldova și principalul avocat al Chișinăului la Bruxelles.
Turul doi al alegerilor prezidențiale de pe 18 mai a determinat o polarizare extremă a societății din România. Foarte multe resentimente acumulate pentru clasa politică a României din ultimii cinci ani ies acum la suprafața. De la restricțiile sanitare explicate deficitar de către autorități din timpul pandemiei de COVID-19, la coabitarea contra naturii a celor mai mari partide din România - Partidul Social Democrat (PSD) și Partidul Național Liberal (PNL) și tratarea acestui aspect cu nonșalanță, dar și cu aroganță, dar mai ales creșterea costurilor vieții și distribuție inechitabilă a veniturilor în păturile societăți din România, toate acestea au condus la o situație internă dificilă.
Peste toate acestea s-a suprapus factorii externi și anume invazia rusă în Ucraina care a impactat inevitabil și România, dar și intensificarea războiului hibrid al Rusiei prin propagandă și manipulare.
Pericolul populismului și ascensiunea extremei drepte
În tot acest amalgam de factor negativi interni și externi, era inevitabilă ascensiunea forțelor politice populiste. Acest lucru se întâmplă în toată Europa, iar România nu face excepție de la această regulă. De valul de nemulțumiri au profitat politicienii populiști, mistici care folosesc retorica anti-sistem pentru a acapara puterea totală.
Discursul față de Chișinău s-a modificat doar în partea extremiștilor din zona de dreapta care au emis mesaje că Republica Moldova nu trebuie ajutată pe calea europeană, dacă nu se vrea unirea directă la România. În general, pretinșii protectori ai Republicii Moldova au devenit peste noapte cei mai mari dușmani ai săi. Aceștia au proferat chiar și amenințări și au vorbit de “poporul moldovean”, o teză mult iubită de propaganda rusă pentru a face o distincție artificială între cetățenii de pe ambele maluri ale Prutului.
Majoritatea narațiunilor majore ale propagandei ruse s-au regăsit pe buzele liderilor mistico-extremiști din România. Cetățenii Republicii Moldova au simțit pentru prima dată că o primejdie poate veni dinspre România. Că Republica Moldova are un vecin în război și altul pe cale să fie acaparat de forțe politice extremiste cu simpatii pro-Kremlin.
Republica Moldova, sub spectrul războiului
Republica Moldova a apărut destul de puțin în economia dezbaterilor prezidențiale din România. În general, în primul tur al prezidențialelor din România, discuția s-a concentrat pe o situație de forță majoră - ce ar face România, în cazul în care Republica Moldova ar fi atacată de către Rusia? Răspunsurile au variat de la “nu este treaba noastră și nu avem cum interveni militar”, până la “purtăm discuții cu aliații din NATO pentru o intervenție comună”.
Dintre cei doi finaliști au cursei pentru Palatul Cotroceni, doar Nicușor Dan a putut veni pentru a-și face campanie aici în Republica Moldova. Mai mult sau mai puțin, acesta era practic un necunoscut în Republica Moldova. De altfel, el vizita pentru prima data Republica Moldova. Totuși, acesta a reușit să livreze la Chișinău în egală măsură și emoție, dar și pragmatism.
Și la Chișinău a fost mai mult un vot util și pragmatic, dat de cetățenii Republicii Moldova. Partidul de guvernământ a făcut mai degrabă o campanie anemică cu jumătate de gură pentru candidatul comun PNL-PSD-UDMR, Crin Antonescu.
Basarabenii au înțeles rapid și fără prea multe explicații, că singurul care se poate bate cu George Simion, candidatul care a câștigat “en-fanfare” primul tur al prezidențialelor din România, nu poate fi decât Nicușor Dan. I-au dat acestuia un fel de cec în alb cu un scor de peste 52 de procente, deoarece au văzut în el echilibru în vremuri tulburi.
Pe de altă parte, mesajele fruste ale lui George Simion despre Republica Moldova, pline de resentimente, i-au adus acestuia circa 12 la sută din voturi. Mai mult, polarizarea s-a adâncit în privința sa, iar mediul virtual a fost umplut de informații denigratoare la adresa lui Simion despre vremurile în care era activistul numărul unu al reunificării României cu Republica Moldova. De la cinismul și modul manipulator în care s-a purtat cu tinerii care-l urmau ca pe un guru în proteste care degradau uneori în altercații, până la jocurile pe care acesta le făcea în favoarea oligarhilor moldoveni și ducerea în derizoriu a idealului unirii. Simion are încă interdicție în Republica Moldova și nu a putut să-și facă campanie aici.
Falimentul politicilor bazate pe ură și dezbinare
George Simion a semănat vânt și acum culege furtună. Modul de a face politică sub imperiul fricii denotă acum o politică falimentară care ar putea avea efectul invers. În mentalul colectiv, fuga lui Simion de dezbaterile televizate cu Nicușor Dan, amintește aici în Republica Moldova de episodul relativ proaspăt al fugii de dezbateri a lui Alexandr Stoianoglo, candidatul prorus și adversarul Maiei Sandu de la alegerile prezidențiale din toamna trecută din Republica Moldova. Asocierea imagologică este inevitabilă între Simion și Stoianoglo din această perspectivă, iar rezultatul îl vom vedea cel mai probabil în votul de duminică.
Fără îndoială, cel mai important lucru este cine va fi noul locatar al Cotrocenilor pentru următorii cinci ani. Basarabenii cu cetățenie română au de ales și ei duminică între un președinte care și-a anunțat deschis intenția de a nu acorda o importanță prea mare Republicii Moldova și a spulbera dezideratul de țară al României, al treilea ca importanță după aderarea României la NATO (2004) și UE (2007), de a băga Republica Moldova în Uniunea Europeană și continuarea politicii pragmatice de a ajuta Chișinăul să se alinieze capitalelor europene și de a nu rata încă o șansă istorică în acest sens.
Un președinte al României potrivnic interesului european al Chișinăului ar fi un mare obstacol în calea Republicii Moldova spre UE. Interconectarea infrastructurală a Republicii Moldova la UE via România ar avea și ea cel mai probabil de suferit, iar relațiile bilaterale ar cădea de la acel maxim istoric amintit mai devreme spre un abis al unui minim istoric.
În plan extern, în contextul în care România este de departe a doua rută majoră de ajutor al Occidentului pentru Ucraina, după Polonia, capacitatea de rezistență a Ucrainei ar fi redusă, fapt ce ar periclita securitatea Republicii Moldova, în special în regiunea Odesa care este esențială pentru apărarea Republicii Moldova pe dimensiunea terestră.
Pe de altă parte, Republica Moldova va avea de ales între continuarea sprijinului parcursul european cu probabil un și mai mare avânt la nivelul instituției prezidențiale, dar și siguranța aprovizionării și ajutorării directe a Ucrainei din partea României așa cum s-a întâmplat până acum. Aceste două ingrediente sunt absolut necesare pentru ca Republica Moldova să-și poată croi la rândul său un parcurs calculat și predictibil spre UE.
Mai mult decât atât, rezultatul votului la prezidențialele din România vor avea un impact semnificativ și asupra unui scenariu probabil de alegeri parlamentare anticipate în România, dar și asupra alegerilor parlamentare programate pe 28 septembrie în Republica Moldova.
Într-o oarecare măsură, atât forțele pro-europene, cât și cele pro-ruse vor primi votul cetățenilor Republicii Moldova și în funcție de rezultatele alegerilor din România, dar și a negocierilor de pace din Ucraina.
Cu cât lucrurile se vor normaliza pe ambele direcții, cu atât mai mult vom avea un vot mai pragmatic, mai lucid și mai rece în Republica Moldova. Fără ca oamenii să fie dominați sau mânați la urne de frică și incertitudine.
În concluzie, jocurile politice și cele de securitate sunt încă volatile, iar scenariile cu care putem opera în acest moment sunt deschise. Ceea ce este însă important e ca cetățenii Republicii Moldova să voteze informat și asumat pentru fiecare dintre aceste scenarii.
