Opoziția își vine în fire după eșecul spectaculos și foarte dureros suferit în alegerile parlamentare din 2025 și reușește, trebuie să recunoaștem, să aplice, din când în când, lovituri sensibile guvernării PAS. Cazul MoldATSA și salariile „disproporționate” din domeniul public e unul din exemplele cele mai convingătoare, departe de a se fi încheiat. Dar aceeași opoziție generează și multă informație care nu se confirmă, alarmă falsă, lovituri nejustificate, furie meschină, sterilă, în demersurile anti-PAS, cum a fost de exemplu cazul cu „anularea” concertului de Ziua Limbii Române.
Nu strică să fii mai explicit
Deși purtătorul de cuvânt al guvernului, Dumitru Ciorici, va clarifica imediat că e vorba de un concert „în plus”, propus de Ministerul Culturii, în afară de cel organizat în mod obișnuit de Primăria Chișinăului, fluxul de mesaje „indignate”, „patriotice”, blamându-l pe premierul Vasile Tofan pentru decizia „de nesărbătorire a limbii române” (!) s-a intensificat, în loc să se oprească: a „economisi” în această zi emblematică pentru istoria noastră a fost socotit o blasfemie! Unii și-au șters, în treacăt, picioarele de Dictarea Națională ce se organizează pe 31 august în Piața Marii Adunări Naționale, numind-o „șmecherie politică”.
Firește, fiindcă veni vorba, aceasta nu-l absolvă pe premier de obligația de a fi mai explicit atunci când vorbește în public. A rosti cuvântul „economisire”, fără a explica pe înțelesul tuturor ce înseamnă aceasta, e, cel puțin, o gafă. La fel, răspunzând că va vota „constructiv”, dacă s-ar organiza un referendum pentru reunirea Republicii Moldova cu România, el, iarăși, lasă spațiu pentru interpretări tendențioase. După ce Maia Sandu și alți lideri PAS au răspuns că ar vota „da”, lipsa de claritate din partea lui Tofan, „șiretenia” sa conține și un pic de impolitețe, de fandoseală, de lipsă de solidaritate în echipă.
Obișnuit și neobișnuit
Dacă e să ne exprimăm metaforic, suntem martorii unei necontenite „canonade” anti-putere, a unei hărțuiri înverșunate a partidului de guvernământ, și nu e nimic neobișnuit în aceasta, așa funcționează în linii generale democrația. Că e multă pasiune, exagerare, fals, dezinformare, e specificul local al momentului și e consecința războiului hibrid. Neobișnuit e că frontul comun anti-PAS include de data aceasta toate forțele politice, de toate culorile ideologice și geopolitice - unioniști autodeclarați, plahotniuciști, șoriști, platoniști, admiratori ai lui Putin și pro-europeni, suveraniști, inclusiv de peste Prut, stataliști, moldoveniști etc – toți au urcat în barca pusă la dispoziție de Moscova. O asemenea unitate cvasitotală nu a existat înainte de 28 septembrie 2025. Și aceasta ar trebui să le dea de gândit liderilor PAS, care nu par să fie conștienți de pericolul ce-i paște.
La resentimentul, supărările, setea de răzbunare ce le întunecă mințile unor lideri politici se adaugă și deruta, aparenta lipsă de efect în efortul lor propagandistic, de atragere a alegătorilor. De aici perspectiva strategică confuză, incertă, starea de pesimism și disperare aproape generalizată. Se reacționează imediat, din toate părțile, zgomotos, isteric, distrugător, cu orice prilej, oricât de neînsemnat, minor, ca de pe buza prăpastiei, la limita răbdării, ca, de exemplu, în cazul cu vizele de intrare acordate câtorva funcționari afgani din domeniul agriculturii. La o neglijență birocratică sau, dacă privim din alt unghi de vedere, la un gest de deschidere, de umanism, s-a răspuns cu o vehemența ce te făcea să crezi că în cetatea noastră asediată a pătruns un comando cu intenții teroriste, nu niște persoane în căutare de resurse umanitare.
Repetăm: nu vorbim doar despre oamenii lui Plahotniuc sau ai lui Platon, sau ai lui Șor (adică ai Moscovei), ci și de politicieni „bine intenționați”, cu o anumită credibilitate, dar foarte frustrați și chiar ofensați de rezultatele lor mult sub așteptări, pe de o parte, și succesul electoral al PAS în alegerile parlamentare precedente, care li s-a părut nemeritat, pe de cealaltă parte.
Predicțiile se repetă
Ca și până la alegeri, intensitatea și amploarea, reușita atacurilor asupra PAS le creează unor analiști, mai cu seamă de dincolo de Prut, impresia catastrofei iminente, percepția că guvernarea actuală își trăiește ultimele zile și, acuși-acuși, o să pice. Alegătorii PAS au râs de previziunile catastrofiste și, dacă e să credem sondajelor, nu le iau în serios nici pe cele de azi. Vrabia mălai visează, dar nu mor caii când vor câinii. Ca și propagandiștii ruși care ajung să creadă propriilor minciuni, dezinformări, propagandiștii anti-Maia Sandu ajung să creadă propriilor cuvinte, propriilor dorințe ce au puțin în comun cu realitatea, cu starea de spirit a electoratului. E ciudat să-i auzi pe unii analiști repetând ceea ce spuneau înainte de alegerile parlamentare. Prezicerile lor catastrofiste nu s-au confirmat, au pățit ca prezicătorii căderii Kievului în 2-3 zile.
Electoratul PAS nu pare să se lase influențat de valurile de știri negative ce cade neîntrerupt peste capul său. Care sunt cauzele acestei rezistențe? În primul rând, este vorba despre un electoral informat, matur, care e capabil să discearnă între evenimentele importante și secundare, știrile reale și false, manipulative. În al doilea rând, în PAS a apărut o echipă de oameni cărora nu le mai poți reproșa lipsa de experiență sau incompetența, care nu se feresc să intre în dispută cu cei care critică, pe drept sau pe nedrept, guvernarea.
În al treilea rând, pe segmentul forțelor proeuropene și unioniste, care e mai mult static decât dinamic, PAS nu are în continuare concurenți pe măsură. Și e inutil să mai spunem că niciun lider proeuropean nu se bucură nici pe departe de încrederea de care se bucură Maia Sandu.
După cum au arătat alegerile parlamentare, e destul de limitată și încrederea electoratului proeuropean și în noile partide proeuropene - MAN, DA, PN, PDCM. Spre ele migrează o parte din alegătorii pro-ruși, a căror optică s-a schimbat în legătură cu războiul început de Putin și atrocitățile comise de armata rusă în Ucraina. De asemenea, în alegerile precedente și în sondajele de după alegeri s-a văzut că PSRM, îmbrăcat în halatul lui Dodon, e mult compromis, iar PCRM, cu Diana Caraman în locul lui Voronin, nu-i poate excita decât pe nostalgicii irecuperabili. Împreună, aceste partide au obținut mult sub treimea „tradițională” de voturi ale cetățenilor cu simpatii pro-ruse și nu există, iarăși dacă credem sondajelor, premisele unui reviriment. Chemările la „alegeri anticipate” se fac cu glas scăzut. Întrebarea alegătorului conștient - „dacă nu PAS, cine altul?” - e cât se poate de valabilă și azi.
Vulnerabilitatea principală
Liderii opoziției călăresc în continuare același căluț al „incompetenței” și „trădării”, care nu i-a dus nicăieri data trecută: de ce cred ei că rezultatul va fi altul, repetând același lucru? E și mai stupid că încearcă să intre în apa aceluiași râu, promițând „gaze ieftine din Rusia”, insistând pe reluarea contractului cu Gazpromul, care ne-a șantajat și nu și-a onorat obligațiile contractuale și care nu mai are la dispoziție gazoductul ce tranzitează Ucraina. Când un unionist cu „patentă” spune că gazul din Kazahstan e rusesc fiindcă ajunge în România prin Novorossiisk, când afirmă, de exemplu, că Franța importă gaze din Rusia, fără să precizeze că e vorba de o pondere mică (10-15%), conform unor contracte care expiră în curând, și că, oricum, a fost stabilit un termen, către 1 ianuarie 2027, de renunțare totală în Europa la gazele rusești, el nu se deosebește de Dodon, face jocul forțelor pro-ruse. Putiniștii, oricum, nu votează PAS, așa că acesta nu are cum pierde voturi pentru că nu procură gaz rusesc și nu finanțează omorârea ucrainenilor.
Vulnerabilitatea principală a PAS, s-a mai spus, e că rămâne un proiect politic rigid, cu flexibilitate și concurență de idei limitată, cu lideri „ficși”, netrecuți prin filtrele eficienței și popularității, loiali, dar nu neapărat cei mai capabili să comunice cu cetățenii, să atragă susținerea lor. S-a văzut la MoldATSA că ei nu sunt atenți la realitate, trăiesc într-o lume imaginară, au preluat sistemul, au înlocuit cadrele, dar nu au făcut toate schimbările necesare în interior, nu le-au considerat urgente, dacă le-au observat în general. Cât vor mai aștepta alegătorii, cât vor rămâne loiali PAS? Ar fi riscant să se creadă că la nesfârșit.
