O sincronizare simbolică: la 14 iunie s-a întrunit congresul partidului de guvernământ – PAS, care l-a reales pe Igor Grosu, președintele Parlamentului, în funcția de lider, iar la 15 iunie au început oficial negocierile de aderare a Republicii Moldova la UE pe grupul de capitole „Valori fundamentale”.
Primul pas
Dacă ne amintim că una din prioritățile anunțate de PAS la congresul precedent, al III-lea, din 15 mai 2022, era obținerea statutului de candidat, după ce, cu două luni mai înainte, Republica Moldova depusese cerere de aderare la UE, putem constata azi că distanța parcursă pe calea integrării europene este considerabilă, un record. Chiar ținând cont de mutațiile geopolitice europene profunde legate de invazia Rusiei în Ucraina, meritul PAS pentru evoluția de până acum a Republicii Moldova este apreciabil. Să ne imaginăm că la putere se afla un alt partid parlamentar, care pretinde că știe a guverna mai bine, că dispune de cadre cu experiență etc. Există certitudinea că Republica Moldova avea să deschidă vreun capitol de negociere cu UE, dacă majoritatea parlamentară o deținea PSRM sau MAN, sau DA, sau PN, sau PCDM?
Cei care reacționează la cuvântul „PAS” ca taurul colhoznic la drapelul Uniunii Sovietice să ne arate și partidul perfect, din punctul lor de vedere, care ar fi făcut mai mult decât actualul partid de guvernământ. PAS nu este o formațiune ideală, nici pe departe, dar, la etapa dată, ne reprezintă mai bine decât celelalte aspirațiile noastre europene. Diferența o vedem și pe alte planuri: la congresul din 2022 accentul se punea pe menținerea Republicii Moldova pe linia de plutire, pe asistența acordată categoriilor vulnerabile de cetățeni, ca urmare a crizei energetice profunde, declanșate de Rusia, azi este abordată problema creșterii și competitivității economice, a reformei administrative, fiscale, a consolidării independenței justiției, ceea ce, iarăși, reflectă un avans important al statului nostru.
A ignora războiul
Da, comparațiile cu alte state vecine nu ne bucură, dar când Republica Moldova a arătat mai bine, din punct de vedere economic, când nu am fost „cel mai sărac stat din Europa”? Cărei guvernări să-i spunem mulțumesc pentru că a restructurat economia națională, ca să nu depindem într-o măsură atât de mare de importuri, să fim mai rezistenți în fața șantajului energetic rusesc? Unii adversari, ideologici și geopolitici, ai PAS își permit să facă abstracție de război, ca și cum acesta nu ar exista și nu ar schimba radical datele guvernării. Cu apa murdară, să nu aruncăm din albie și copilul. Care guvernare a mai fost supusă unor încercări economice, financiare, infrastructurale, sociale, informaționale, politice atât de dure?
Războiul propagandistic, hibrid, declanșat de Rusia împotriva Republicii Moldova nu e o invenție, guvernarea PAS este acuzată de toate relele pe care le comite imperiul însuși, vărsând peste capetele cetățenilor noștri cantități enorme de minciună și ură, organizând diversiuni. Cu Rusia, care ne sperie cu „românizarea”, s-au aliat perfid câteva formațiuni politice de peste Prut, interesate, nu se știe de ce, să semene conflict, să destabilizeze spațiul pruto-nistrean. Ele demonizează guvernarea PAS din alt unghi, al „moldovenizării”, deși cursul european se suprapune în mare măsură cu unionismul, iar contribuția guvernării actuale în acest sens e mai mare decât a celor de până acum, luate împreună (cu excepția celei din 1990-92, firește).
Isterie, predicții, acuzații
„Dictatura” PAS e răspuns la invazia informațională și războiul hibrid al Rusiei, - aceasta se fac a nu vedea unii critici de la Moscova, Chișinău și București. Unii - fiindcă sunt cinici, ipocriți, iar alții – fiindcă sunt idioți utili. Aceasta nu înseamnă că PAS e bun de pus la icoanele democrației, reflexele majorității membrilor PAS nu se deosebesc de reflexele majorității membrilor celorlalte partide. „Oamenii buni” nu au cum să fie mai buni decât ceilalți, dar nici monștri nu sunt, cum încearcă să-i zugrăvească oamenii Moscovei, ai lui Plahotniuc și Șor, strigând, ca din gură de șarpe, „dictatura”, aici și dincolo de Prut, – ei știu de ce. Numai că cetățenii nu se lasă amăgiți, dacă e să judecăm după rezultatele alegerilor prezidențiale și parlamentare, și aceasta e cauza înverșunării și mai mari împotriva PAS.
Aceasta împiedică de fapt critica decentă, necesară a puterii, fiindcă nimeni nu vrea să se pomenească în aceeași companie cu oamenii lui Putin, Plahotniuc, Șor, Dodon și alte persoane dubioase și odioase, care atacă fără pauză, agresiv, violent, care văd în orice acțiune sau inacțiune a guvernării un prilej de isterie, de predicții catastrofale, de acuzații înspăimântătoare. Altă dată rezonabili, politicoși, chiar timizi, acum încearcă să ne convingă, maniacal, mesianic, că ne-am afla în epicentrul dezastrului global din cauza Maiei Sandu. Și probabil au ajuns să creadă propriile minciuni, să se auto-manipuleze, căci rezultatele alegerilor din 28 septembrie 2025 i-au paralizat un timp.
Va supraviețui PAS?
Nu pentru că e „răul mai mic” a obținut PAS, pentru a doua oară, majoritatea voturilor în alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, ci fiindcă nu exista un partid proeuropean mai eficient, cu potențial mai mare. Iar potențialul este reprezentat în primul rând de liderul său. În cazul dat, trebuie să recunoaștem, PAS este identificat în primul rând cu fondatorul său, Maia Sandu. Așa încât întrebarea cum va supraviețui PAS, dacă Maia Sandu va decide, după 2029, să se ocupe cu grădinăritul, e cât se poate de logică. În Republica Moldova nicio formațiune nu a rezistat despărțirii de liderul său. Și aici ajungem la problema esențială a PAS-ului: este acesta un partid european în adevăratul sens al cuvântului, viabil, cu democrație internă, pluralism de opinii, cu confruntări de idei....sau e un SRL politic, ca mai toate celelalte partide?
Faptul că la congres, ca și data trecută, de altfel, nu s-a găsit nicio persoană să concureze cu Igor Grosu pentru funcția de lider de partid, spune mai curând că PAS e o structură rigidă, neviabilă, cu roluri prestabilite, nu un organism politic „viu”, în care e prezentă confruntarea de idei și competiția. Sigur, e ciudat și riscant să schimbi liderul unui partid victorios în alegeri, dar e firesc și democratic să pui la încercare legitimitatea, reprezentativitatea sa. Evitând acest lucru de două ori la rând nu consolidezi, ci viciezi reputația formațiunii. S-a renunțat și la funcția de prim-vicepreședinte, pe care, la congresul precedent, a ocupat-o, un timp, Natalia Gavriliță, care ar fi putut să-l eclipseze pe Grosu. Numărul mare de vicepreședinți – tocmai 15! – înseamnă „devalorizarea” acestei funcții, transformarea ei în una nominală, solemnă, dar cu autoritate redusă la minimum.
Cine o va înlocui pe Maia Sandu?
Cine îl va înlocui pe Igor Grosu? În mod normal, într-o republică parlamentară, funcția de prim-ministru îi revine liderului partidului de guvernământ. PAS pare să aibă o problemă, din acest punct de vedere. După plecarea Nataliei Gavriliță, s-a recurs la serviciile a doi prim-miniștri din afara partidului. Această penurie de cadre nu trece neobservată și se va accentua dacă Maia Sandu va renunța la politică. De aceea cred că după încheierea mandatului de președinte al Republicii Moldova, ea va reveni la cârma partidului, dacă, între timp, nu va apărea cineva care să o poată înlocui, adică să asigure unitatea PAS.
Poate fi Igor Grosu succesorul ei la președinție? Vom trăi și vom vedea, dar sondajele de azi nu indică o asemenea perspectivă. Să spunem lucrurilor pe nume: în situația de azi, PAS este pândit de pericolul dezintegrării, retragerea Maiei Sandu din politică ar putea duce la dezagregarea Partidului Acțiune și Solidaritate. Aceasta i-ar bucura enorm pe detractorii, calomniatorii săi, dar ar fi foarte rău pentru Republica Moldova.
