Revenirea în politică a lui Marian Lupu după autoexilul de la Curtea de Conturi și preluarea unui partid de către controversata politiciană Victoria Furtună reprezintă poziționări în perspectiva alegerilor parlamentare din a doua jumătate a anului 2025, care sunt cruciale pentru proiectul european al Chișinăului. În actualul context politic din Republica Moldova, spectrul partidelor se împarte în stânga pro-rusă, centrul suveranist și dreapta proeuropeană.
Cum arată acum stânga pro-rusă din Republica Moldova?
Stânga pro-rusă din Republica Moldova este divizată în PSRM și partidele din grupul Șor. Ambele tabere sunt conectate la Moscova. Cu toate acestea, ele nu împărtășesc simpatii reciproce. După alegerile prezidențiale, în timpul cărora socialiștii au bifat succese în favoarea Moscovei (candidatul susținut de ei, Alexandr Stoianoglo, a înregistrat un scor neașteptat de bun), PSRM a devenit cel mai vizibil partid pro-rus din Republica Moldova. Socialiștii și liderul lor, Igor Dodon, au promovat deschis narațiunile Moscovei în societate și au acționat contra parcursului european al Republicii Moldova. În timpul crizei energetice din ianuarie a.c., PSRM, de exemplu, a vorbit la Chișinău cu vocea Tiraspolului.
„Grupul Șor” este reprezentat de câteva partide, adunate împreună în așa-zisul Bloc „Victorie-Pobeda” care nu este înregistrat oficial. Dintre aceste partide sunt mai cunoscute – „Șansa”, condus de Alexei Lungu (care este noua versiune a Partidului „Șor”, scos în afara legii după ce a fost declarat neconstituțional), și „Renaștere”, al cărui președinte este Natalia Parasca (cel mai vizibil reprezentant al acestei formațiuni este, însă, fostul deputat socialist, Vasile Bolea). Alte două componente ale acestui bloc sunt mai puțin cunoscute publicului larg – „Forța de Alternativă și Salvare a Moldovei”, condus de Alexandru Beschieru, și Partidul „Victorie”, condus de Vadim Grozavu. Aparent, ele sunt prezente în blocul respectiv pentru a conta la număr.
Pe lângă partidele din așa-zisul bloc „Victorie-Pobeda”, „grupul Șor” mai are și alte forțe politice pe care le controlează. Bunăoară, Victoria Furtună, unul dintre candidații „grupul Șor” la alegerile prezidențiale, a preluat recent Partidul „Moldova Mare”. În mod paradoxal, în statul partidului este specificat că acesta e „de orientare social-liberală, cu vocație europeană”. Pe lângă proiectele politice pe care le gestionează, „grupul Șor” are conexiuni informale cu Partidul Comuniștilor, condus de „eternul” Vladimir Voronin.
Strategia Moscovei pentru stânga pro-rusă din Republica Moldova va fi diferită la alegerile parlamentare pentru fiecare din forțele politicie pe care le controlează. Dacă pentru PSRM se urmărește acumularea unui număr cât mai mare de deputați în viitorul Legislativ, pentru formațiunile din „grupul Șor” nu este obligatoriu să aibă reprezentanță parlamentară. Mai degrabă, aceste formațiuni vor avea rolul de a hărțui actuală putere proeuropeană de la Chișinău. Probabil, unele (sau una) din formațiunile din „grupul Șor” vor sfida intenționat legislația electorală pentru a fi eliminate din cursa electorală sau, chiar, scoase în afara legii pentru a avea pretextul să acuze autoritățile proeuropene de acțiuni antidemocreatice democrație. În acest fel se va încerca discreditarea parcursului european al Republicii Moldova.
Și în Republica Moldova se atestă o creștere a forțelor suveraniste
În contextul ascensiunii partidelor extremiste de dreaptă în Europa, numite suveraniste, se atestă o creștere a proiectelor politice similare și în Republica Moldova. Însă, spre deosebire de Europa, aceste partide nu se plasează pe poziții de extremă dreaptă, ci pe centru sau centru-stânga a eșichierului politic. Spre exemplu, din cei 11 candidați la alegerile prezidențiale din 2024, opt au avut profil politic de suveraniști. În Republica Moldova, partidele suveraniste se declară pentru neutralitate internațională și pledează pentru integrarea europeană care să fie echilibrată de relații bune cu Federația Rusă.
O parte din aceste partide sunt realmente proiecte politice pro-ruse îmbrăcate în haine proeuropene. Scopul unei astfel de camuflări doctrinare, pusă la cale de către experții în tehnologii politice de la Kremlin, este de a rupe cât mai mult din electoratul moderat proeuropean, dar dezamăgit de actuală guvernare de la Chișinău. Putem presupune, nu fără temei, că printre aceste forțe se numără Blocul „Alternativa” (format din Mișcarea Alternativa Națională, condusă de Ion Ceban; Partidului Dezvoltării și Consolidării din Moldova, în frunte cu Ion Chicu; Partidul Acțiunii Comune-Congresul Civic, al cărui lider este Mark Tkaciuk; și din Alexandr Stoianoglo, contracandidatul Maiei Sandu la alegerile prezidențiale din 2024). De asemenea, la categoria partidelor suveraniste trebuie trecut și Partidul „Inima Moldovei”, condus de Irina Vlah, care desfășoară o politică activă anti-PAS, și asupra căruia, la fel, planează suspiciunea că are avea conexiuni cu Moscova.
Pe lângă proiectele suveraniste conectate la Kremlin, există și partide de centru-stânga care funcționează independent de Moscova, cel puțin în momentul de față. Un exemplu poate fi Partidul Nostru, în frunte cu atipicul politician Renato Usatîi. Tot din această categorie mai fac parte două partide care altădată au avut legătură cu oligarhul Vladimir Plahotniuc. Este vorba despre Partidul Social Democrat European (fostul Partid Democrat din Moldova), al cărui președinte a devenit recent, după o criză internă de leadership a formațiunii, Tudor Ulianovschi, fost candidat la alegerile prezidențiale de anul trecut; și Mișcarea Respect Moldova, condusă de către Eugeniu Nichiforciuc, la care urmează să adere fostul președinte al Parlamentului, Marian Lupu.
Tot în categoria forțelor suveraniste pot fi incluse unele partide considerate anterior proeuropene, cum ar fi Partidul Liberal Democrat din Molrova (președinte Vlad Filat, care acum un an pleda pentru unirea Republicii Moldova cu România) și Partidul „Democrația Acasă” (președinte Vasile Costiuc).
Problemele dreptei pro-europene
Dreapta politică proeuropeană din Republica Moldova este clar dominată de Partidul Acțiune și Solidaritate aflat la putere. Problema dreptei politice este că, după iulie 2021, nu a existat un dialog real între PAS și alte formațiuni politice proeuropene. Partidul de guvernământ a izolat celelalte partide de dreapta, mizând pe faptul că va reuși să acumuleze tot electoratul de dreapta. Așa-numitul „Pact pentru Europa”, semnat în mai anul trecut, între partidele proeuropene, din start a fost un eșec. Pactul nu a devenit funcțional pentru că PAS nu a dorit să împartă „laurii” integrării europene cu alte formațiuni, dar și din cauză cu unii semnatari ai acelui document nu sunt partide proeuropene autentice.
În cei aproape patru ani de guvernare, capitalul electoral al PAS s-a erodat, cum e și era de așteptat. Cu atât mai mult, cu cât la alegerile parlamentare din 2021, PAS a acumulat mult mai multe voturi decât bazinul său electoral firesc. Șanse ca după viitoarele alegeri parlamentare în Republica Moldova să avem din nou o guvernare monocoloră sunt iluzorii. Dacă actualul partid aflat la putere speră ca scenariul din 2021 să se repete și în 2025, el dă dovadă de naivitate politică.
În calitate de cea mai mare formațiunea de dreapta, PAS rămâne, totuși, principalul partid responsabil de continuarea cursului european al Republicii Moldova și după alegerile parlamentare în anul 2025. De aceea, este nevoie ca PAS să inițieze un dialog cu celelalte forțe de dreapta pentru a consolida electoratul proeuropean din Republica Moldova. Formula participării la alegeri poate fi un pol comun pentru toate forțele proeuropene, inclusiv PAS. O altă variantă ar fi ca PAS să meargă separat la alegeri, iar celelalte partide proeuropene să formeze un bloc aparte, între ele fiind încheiată o înțelegere politică cu scopul de a păstra cursului european al Republicii Moldova.
Deocamdată, dreapta proeuropeană nu stă foarte bine în sondaje. Cifrele arată că PAS nu acumulează suficiente voturi ca să formeze o majoritate parlamentară, iar alte formațiuni nu depășesc pragul electoral pentru a accede în viitorul legislativ. Pe lângă PAS, pe dreapta mai este activ, în prezent, Blocul „Împreună” (format din Platforma Demnitate și Adevăr, președinte Dinu Plîngău; Partidul Schimbării, condus de Ștefan Glogor; și Liga Orașelor și Comunelor, al cărei lider este Alexandru Bujoreanu), la care recent a aderat și Partidul Verde Ecologist (președinte Anatolie Prohnițchi). Foarte prezentă în spațiul public este și Coaliția pentru Unitate și Bunăstare (președinte Igor Munteanu). Alte partide de dreapta, mai mult sau mai puțin active, mai sunt Partidul Național Moldovenesc (Dragoș Galbur), Partidul Liberal (Mihai Ghimpu), Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (Arina Spătaru) și Partidul Național Liberal (Vitalia Pavlicenco).
Concluzii
Cel mai important lucru pentru Republica Moldova este să-și păstreze cursul european și după viitoarele alegeri parlamentare. Scenariul ideal ar fi o guvernare formată din PAS și o altă forță proeuropeană. Plusul acestui scenariu ar fi că, pe lângă păstrarea direcției proeuropene, ar crește gradul de competență a guvernării, prin extinderea potențialului de personal, deficient la PAS.
Un alt scenariu ar fi o coaliție dintre PAS și componentele suverniste. O astfel coaliție ar încetini procesul de negocieri cu UE din cauza unei reechilibrări geopolitice care se va produce neapărt în viitor. Cel mai periculos pentru acest scenariu este că, fie Rusia va primi „pachetul de control” asupra deciziilor cu caracter geopolitic luate la Chișinău, fie vor reapărea elementele oligarhice în instituțiile statului, care nici acum nu au dispărut în totalitate.
Un scenariu catastrofal ar fi o majoritate formată din PSRM și partidele suveraniste. Acest tip de coaliție postelectorală ar perturba serios parcursul european al Republicii Moldova și ar crește semnificativ influența politică a Kremlinului asupra deciziilor luate în Republica Moldova. O coaliție de guvernare de stânga ar fi în detrimentul interesului național al Republicii Moldova, aflată acum în plin proces de racordare la instituțiile Uniunii Europene, și ar putea duce Chișinăul pe o pistă periculoasă, cu urmări grave, în contextul proceselor geopolitice și de securitate care au loc acum în regiunea Mării Negre.
