Mămăliga a explodat în scandalul MoldATSA și al salariilor nesimțite, care a izbucnit odată cu propunerea Ministerului Finanțelor de a mări impozitele. Deși după investigațiile Ziarului de Gardă, Rise, TV8 și un articol NOKTA, ne-am ales cu punerea pe pauză a reformei fiscale, cu mai multe demisii (doi membri ai corpului de control al premierului, șeful MoldATSA cu CV fabricat, Dumitru Vangheli, comunicatoarea Anastasia Taburceanu, sora sa, Tatiana Batin, șefa cabinetului speakerului Igor Grosu, șeful APP Roman Cojuhari), dar și cu retrogradarea deputatului Radu Marian din postul de șef al Comisiei parlamentare economie, buget, finanțe și cu investigații CNA, informații despre veniturile și mai mari decât ne-au fost deja prezentate în spațiul public ale Anastasiei Taburceanu, comunicatoare și vară a președintei, continuă să apară, la fel ca alte date despre alți funcționari cu venituri exorbitante din consilii de administrație. Da, este un pas înainte faptul că a fost pusă pe pauză reforma fiscală, că avem parte de demisii, de investigații CNA în urma acestor dezvăluiri. Dar nu este suficient.
Guvernarea PAS alege dacă se cufundă sau renaște
Conducătorii statului și partidul de guvernare trebuie să apese pe restart și să opereze un audit al tuturor salariilor indecent de mari din structurile de stat, dar și din suport UE. De asemenea, pentru a-și reabilita imaginea, PAS trebuie să rărească din rândurile rudelor și prietenilor abonați la banii publici ai moldovenilor și europenilor. Inclusiv pe Constantin Batin, care nu crede că e o problemă să își vândă afacerea unui traficant de arme implicat în războiul Rusiei în Ucraina și sancționat internațional. PAS trebuie să ne asigure, pe noi, cetățenii Republicii Moldova, dar și instituțiile de la Bruxelles, că de azi înainte, vor pune meritocrația și nu interesul de gașcă sau de partid în capul mesei. Acesta e un moment de cotitură.
Guvernarea PAS alege dacă se cufundă sau renaște. Până crește alternativa pro-europeană — e sănătos să avem competitivitate în politică — e în interesul național ca această guvernare să renască, drept una care chiar respectă valorile europene declarate și nu tolerează metodele business-as-usual moștenite de la guvernările precedente, care acum se înfoaie de parcă nu tot ele au pus în funcțiune practicile pe care le critică în prezent.
Maia Sandu și Partidul PAS au fost votați în primul mandat pentru a pune capăt corupției, adică schemelor, dar și cheltuielilor publice nejustificate și nepotismului/cumătrismului pe care le criticau din opoziție. Iar în al doilea mandat au fost votați pentru ca să ne integreze în UE. Pentru votanții PAS, sloganul “E vremea oamenilor buni” însemna că a venit timpul meritocrației. O valoare asociată cu Uniunea Europeană.
Nu e prima dată când PAS-ului i se reproșează numiri ale unor persoane afiliate puterii în funcții cheie plătite prea gras sau pentru care nu au competențe.
Deși PAS a fost fondat cu exigențe mari inițial, cu filtre de integritate, acesta pare să fi uitat de ele odată ce a ajuns la putere, când i s-au alăturat politicieni oportuniști și traseiști din întreaga republică.
Asumarea politică nu anulează meritocrația
Un argument cu care s-a apărat până acum guvernarea a fost că numirile politice sunt un gest de asumare politică a puterii. Însă asumarea politică înseamnă să alegi oamenii cei mai potriviți, onești și pregătiți, să livrezi rezultate și să guvernezi cu bun simț. Asumarea politică trebuie să vină doar atunci când ai încredere în competențele și integritatea omului pe care îl pui într-o funcție de responsabilitate. Ea nu anulează meritocrația.
Președinta Maia Sandu, un lider istoric al Republicii Moldova, care sper să reușească împreună cu noi toți aderarea țării la UE în interesul național până în 2030, și-a asumat un mod deosebit de modest de viață, poate chiar prea modest pentru un șef de țară. Însă nu a fost suficient de strictă cu oamenii din partid sau cu rudele sale. Asta trebuie să se schimbe. Această atitudine maternă în raport cu propriul partid și cu rudele sale de fapt face rău.
Au existat critici ale numirii Anastasiei Taburceanu în funcție de purtător de cuvânt a prim-ministrei Natalia Gavriliță încă din 2021. Eu nu-mi dau seama ce fel de comunicator poate accepta o asemenea funcție când știi că ești înrudit cu șeful statului. Este job-ul tău să îți dai seama că nu trebuie să accepți o asemenea funcție, că nu dă bine la imagine, că nu e conformă o asemenea numire cu viziunea politică propusă de guvernare cetățenilor. Atunci, doamna președintă a afirmat, în pofida îngrijorărilor pe care a spus în emisiunea „În Profunzime” de la ProTV din 25 iunie că le-a exprimat colegilor săi de partid, că angajarea lui Taburceanu era „un sacrificiu”, pentru că ea venea „de la un salariu mai mare la unul mai mic”. Vedem între timp că nu a fost vorba de niciun sacrificiu, ci chiar de o investiție care s-a dovedit a fi nesimțit de bănoasă.
Într-o discuție de acum un an, un membru PAS mi-a răspuns la reproșurile mele despre numirile politice care nu țineau cont de competențele necesare unor funcții, că un partid e ca un balaur, care vrea să se extindă mereu și căruia trebuie să îi fie puse limite din afară. Eu nu știam că am votat un balaur. Da, e nevoie ca mass-media, opoziția, societatea civilă să impună limite balaurilor. Dar cred că totuși e nevoie și de o revizuire serioasă a propriilor practici și procese în interiorul partidului de guvernare și al instituțiilor de stat. Abia aceasta ar fi asumarea politică pe care o așteaptă societatea.
