Primesc un mesaj de la un coleg cu care ne cunoaștem de mult timp: Republica Moldova „nu a mai fost niciodată atât de polarizată”, îmi scrie el, dând vina, în primul rând pe politicienii „de la putere și din opoziție”, apoi pe influența propagandei ruse. Ca să depolarizăm și să consolidăm societatea trebuie să le cerem politicienilor să întreprindă măsuri de „corectare” a situației, consideră colegul meu.
Pluralismul și „unitatea de beton”
„Polarizarea” din punctul său de vedere e de fapt o manifestare naturală a preferințelor politice și ideologice de către cetățeni în societățile democratice. O parte din alegători votează partidele de stânga, altă parte – partidele de dreapta sau populiste (în ultimul timp), și astfel obținem două sau mai multe tabere care, de multe ori, nu se suportă, se dușmănesc, se acuză reciproc. Ar fi naiv să credem că soluția e simplă, că polarizarea ar dispărea imediat dacă politicienii s-ar înțelege între ei, și-ar spune unii altora „Haideți să ne împăcăm, să polemizăm civilizat, să găsim un numitor comun”.
Există opinii și poziții care se exclud unele pe altele, care nu pot fi nicidecum împăcate. Cum să-i împaci, de exemplu, pe cetățenii care îl simpatizează pe Putin, care cred că Rusia duce în Ucraina un „război sfânt”, cu cetățenii care văd lucrurile total diferit: Putin este criminal de război, iar „operația militară specială” e o invazie brutală, atavică, barbară, cu scopul de a reface Imperiul Rus?
Ca să nu existe „polarizare”, ci „unitate”, ca în Belarus, Coreea de Nord și, firește, Rusia, partidele trebuie interzise sau lipsite de rolul lor important. Democrația în sine, pluralismul de opinii fragmentează inevitabil societatea, dar nu fatal. Câștigul e în concurența de idei, de viziuni, de soluții. Relațiile dintre partide depind, firește, și de cultura politică, dar oricât de neconflictuale, civilizate ar fi acestea, ele pot tulbura pacea socială dacă reprezintă curente de gândire, soluții, strategii naționale antagonice, opuse, rivale, ostile, violente, populiste. În cazul nostru, de exemplu, ar prezenta un pericol mare „polarizarea” în jurul partidului (sau partidelor) Șor, care a încercat să corupă alegătorii cu bani murdari, acționând în interesele Rusiei, susținând războiul împotriva Ucrainei.
Efectul de „trezire”
Însă „protestele” pe care le organiza pentru a destabiliza situația social-politică din Republica Moldova și a răsturna guvernarea PAS, a determinat celelalte partide de opoziție, inclusiv pro-ruse, ca PSRM și PCRM, să se țină la distanță, să nu participe la realizarea scenariului conceput și dorit de Rusia.
Paradoxal, invazia și crimele armatei ruse în Ucraina au avut asupra societății noastre și un efect pozitiv, de „trezire”, care scapă presei de pe Bâc. De fapt, niciodată societatea moldavă nu a fost mai puțin polarizată ca azi, și aceasta s-a reflectat în rezultatele alegerilor parlamentare din 28 septembrie 2025: pentru partidele pro-ruse ce au constituit așa-zisul bloc patriotic au votat circa 24 la sută din alegători. Restul au preferat partide care, într-o măsură mai mare sau mai mică, își anunțaseră aderența la ideea integrării europene, inclusiv partidul lui Renato Usatîi care, deși nu se referea la UE, pleda pentru intrarea Republicii Moldova în „zona Schengen”.
Steaua Rusiei apune?
O susținere de peste 70 la sută a cursului european s-a înregistrat după 2003, în perioada guvernării comuniste, după ce Voronin respinsese planul Kozak de federalizare a Republicii Moldova. În februarie 2005, a fost semnat planul de acțiuni Republica Moldova-UE, iar în martie 2005, Parlamentul a adoptat o declarație votată de toate fracțiunile, „cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor de integrare europeană". „Noi pornim de la faptul ca dezvoltarea de mai departe a Republicii Moldova nu poate fi asigurată decât prin promovarea consecventă și ireversibilă a cursului strategic spre integrarea europeană...”, se spunea în declarația respectivă.
Și azi nicio formațiune politică intrată în Legislativ nu contestă integrarea europeană. În alegerile parlamentare din septembrie a.c., nici partidele așa-zisului „Bloc Patriotic” nu s-au pronunțat împotriva UE, nu au promis anularea acordului de asociere, ca în alegerile parlamentare din 2021, sau retragerea cererii de aderare la UE. Orientarea pro-rusă a acestor partide s-a manifestat în intențiile de „restabilire” a relațiilor economice cu Rusia și de renunțare la sancțiunile aplicate ei după invadarea Ucrainei. Ce i-a influențat pe socialiști și comuniști să adopte de facto o poziție „duplicitară” față de UE, unde, din punctul lor de vedere, sunt puse în pericol „familia și valorile tradiționale”? De ce s-au distanțat de poziția fără echivoc a partidelor lui Șor, care pledau pentru integrarea eurasiatică?
Motivul e clar. Orice ar spune Putin despre multipolaritatea noii ordini mondiale, strălucirea și atractivitatea Rusiei au pălit serios după 24 februarie 2022. Se vede că imaginile orașelor și satelor ucrainene distruse, fără viață, amintindu-ne ruinele „clasice” de după cel de-al doilea război mondial, atacurile nocturne cu drone și rachete asupra populației civile, blocuri, case, școli, spitale, grădinițe incendiate, flăcări, sânge, pompieri, ambulanțe, salvatori răscolind printre dărâmături, căutând supraviețuitori... – toate acestea au influențat o parte din electoratul pro-rus de altă dată. Un om rațional nu mai poate privi cu simpatie, cu speranță spre „polul” rus. Sentimentele care îl încearcă auzindu-l pe Putin, e, în cel mai bun caz, teama, groaza, dacă nu disprețul și ura.
Convertirea la europenism
Putem presupune că europenismul unor lideri nu e sincer, dar trebuie să admitem că nu le-a fost simplu să se „convertească”. Unii dintre ei au trebuit să recunoască și să accepte că vorbesc limba română, și aceasta nu e puțin, e o îndepărtare serioasă de Moscova care strigă în gura marea că Republica Moldova se „românizează”, dându-ne periodic lecții de „patriotism”. De altfel, probabil, nu întâmplător, blocul comuniștilor și socialiștilor s-a autonumit „patriotic” și una din principalele linii ce îi desparte de adepții integrării europene e statutul limbii române. Cum pot politicienii „patrioți” contribui la coeziunea socială și reduce gradul de „polarizare”, dacă în spatele lor stă Rusia, pentru care „limba moldovenească” trebuie să justifice perioada ocupației sovietice și separarea românilor de pe malul stâng de cei de pe malul drept al Prutului?
Atâta timp cât Kremlinul va fi animat de ideea refacerii Imperiului Rus, iar în Republica Moldova vor exista partide care vor primi indicații și bani de la Kremlin, discordia, ostilitatea din societatea noastră nu are cum să dispară. Iar apelurile către partidele de la putere și cele din opoziție nu pot avea mare efect, atâta timp cât mesagerii polarizării acced nestingheriți pe scena politică, în spațiul informațional.
Și mai există o polarizare de care nu e străină Rusia. E vorba despre atitudinea față de Maia Sandu și partidul de guvernământ – PAS. În timp ce rezultatele alegerilor parlamentare i-a determinat pe unii lideri de partide să se resemneze și chiar să-și dea demisia, pe alții pare să-i fi scos definitiv din echilibru. Stimulate de Rusia (sau de Plahotniuc, Șor sau Platon?) ura lor, înverșunarea, tulburarea par extreme, trec dincolo de paroxism. Orice acțiune ar întreprinde Maia Sandu, orice ar spune este întâmpinat cu ostilitate, cu acuzații absurde, iraționale. Cum a fost, de exemplu, cazul cu numirea lui Dorin Recean în funcția de emisar al președintelui „pentru dezvoltare și reziliență”. Nimic nu se acceptă! Sigur, președinta, liderii PAS mai comit erori, dar nu chiar întotdeauna. Altfel nu învingeau în alegeri, nu-i așa?
