Confruntată cu o criză economică și socială tot mai profundă, aflată în preajma campaniei electorale pentru „alegerile” din decembrie, administrația separatistă de la Tiraspol încearcă să transfere asupra Chișinăului responsabilitatea pentru dificultățile regiunii, alimentate în mare parte de dependența îndelungată de gazele rusești și de un model economic nesustenabil. Manifestația de vineri, 23 octombrie, de la Tiraspol a devenit un instrument de mobilizare politică și de resuscitare a unor narațiuni promovate intens de Tiraspol și propaganda rusă despre pretinsa „blocadă economică”, amenințarea existenței „republicii” și unitatea așa-numitului „popor transnistrean”. Dincolo de revendicările economice, evenimentul poate fi interpretat și ca o încercare de a reface legitimitatea unei administrații a cărei susținere populară este pusă sub semnul întrebării după rezultatele ultimului scrutin.
Mobilizare forțată
Manifestația a fost organizată de Forumul popular transnistrean, o structură condusă de liderul separatist Vadim Krasnoselski. Potrivit structurilor de interne de la Tiraspol, la manifestație ar fi participat peste 43.000 de persoane. Cifra nu a fost confirmată din surse independente. În schimb, presa a relatat despre mobilizarea angajaților instituțiilor publice, întreprinderilor și instituțiilor de învățământ. Participanții au fost transportați cu autobuze, microbuze și troleibuze din diferite localități ale regiunii.
La final, participanții au adoptat o rezoluție în care au fost puse toate „ingredientele într-o singură plăcintă”, pornind de la războiul din 1992 și „discriminarea transnistrenilor” până la a-i cere Chișinăului să renunțe la măsurile fiscale și vamale aplicate agenților economici transnistreni și să reia negocierile pentru reglementarea conflictului. Documentul a fost prezentat de organizatori drept „expresia voinței unanime” a populației regiunii.
Biroul Politici de Reintegrare a calificat manifestația drept o tentativă de exploatare politică a problemelor reale ale cetățenilor, menită să creeze o falsă aparență de unitate și susținere pentru administrația separatistă.
Ce se ascunde în spatele acuzațiilor de „blocadă economică”
Principalul motiv invocat de organizatorii manifestației îl constituie modificarea regimului fiscal și vamal aplicat agenților economici din regiunea transnistreană. Tiraspolul prezintă aceste măsuri drept o încercare a Chișinăului de a distruge economia regiunii, deși ele vizează eliminarea treptată a facilităților de care întreprinderile transnistrene au beneficiat timp de mai mulți ani.
Din 1 ianuarie 2024, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod vamal, agenții economici din stânga Nistrului au început să achite taxe vamale, în condiții similare celor aplicate întreprinderilor din restul Republicii Moldova.
În 2026, Parlamentul a adoptat Legea nr. 67/2026, care prevede uniformizarea graduală a regimului fiscal și instituirea Fondului de convergență, destinat reducerii decalajelor economice și sociale dintre cele două maluri ale Nistrului.
De la 1 septembrie, autoritățile au început să aplice TVA și accize pentru anumite categorii de mărfuri neesențiale și de lux, printre care alcoolul, tutunul, parfumurile, bijuteriile și unele mijloace de transport. Procesul va continua în 2027, iar uniformizarea regimului fiscal este prevăzută până la începutul anului 2030.
Prin urmare, măsurile criticate de Tiraspol nu presupun interzicerea importurilor sau exporturilor, așa cum ar sugera termenul de „blocadă”, ci eliminarea treptată a scutirilor fiscale. Veridica a mai demontat falsuri despre așa-zisa împovărare a regiunii transnistrene cu taxe
O altă țintă a acuzațiilor este Fondul de convergență. Acesta urmează să fie finanțat inclusiv din taxele și impozitele colectate de la agenții economici transnistreni, iar resursele sunt destinate proiectelor de infrastructură, dezvoltării economice și îmbunătățirii serviciilor pentru populație.
Administrația separatistă susține însă că, prin acest mecanism, Chișinăul ar confisca banii locuitorilor regiunii. Veridica a analizat și demontat anterior această acuzație.
Criza economică, mai veche decât noile taxe
Acuzațiile privind „blocada” sunt promovate într-un moment în care regiunea transnistreană traversează una dintre cele mai grave crize economice din ultimele decenii. Problemele nu au început însă odată cu introducerea noilor taxe de către Chișinău.
Timp de peste trei decenii, economia regiunii s-a sprijinit pe gazele rusești livrate în condiții preferențiale și neachitate. Energia ieftină a permis funcționarea unor întreprinderi industriale mari consumatoare de resurse și producerea electricității la costuri reduse, inclusiv pentru piața de pe malul drept al Nistrului.
Acest model a fost puternic afectat la 1 ianuarie 2025, după încetarea tranzitului gazelor rusești prin Ucraina și suspendarea livrărilor Gazprom către regiune. Întreprinderile industriale au fost nevoite să își reducă activitatea, iar centrala de la Cuciurgan a pierdut piața de desfacere a energiei electrice din dreapta Nistrului.
În 2025, producția industrială a scăzut cu aproximativ 28%, cele mai afectate fiind metalurgia, producția materialelor de construcție și sectorul energetic. Veniturile bugetare au stagnat, în timp ce deficitul a rămas ridicat.
Datele economice analizate de Veridica arată că dificultățile regiunii au cauze structurale, legate în primul rând de dependența de gazele rusești și de funcționarea unei economii susținute artificial prin energie ieftină.
Noile măsuri fiscale ale Chișinăului sporesc presiunea asupra unor agenți economici, dar nu explică singure declinul economic. În discursurile oficialilor de la Tiraspol, aceste cauze sunt însă trecute în plan secund, iar responsabilitatea pentru dificultățile regiunii este atribuită în principal autorităților constituționale.
„Poporul transnistrean”, invocat pentru a demonstra unitatea regiunii
Un alt mesaj promovat la manifestație a fost cel al unității așa-numitului „popor transnistrean”. Organizatorii au prezentat participanții și rezoluția adoptată drept dovadă că populația regiunii susține în unanimitate poziția administrației separatiste.
Conceptul de „popor transnistrean” este utilizat de Tiraspol pentru a susține existența unei identități politice distincte și pentru a legitima revendicările separatiste. Regiunea este însă locuită de moldoveni, ruși, ucraineni și reprezentanți ai altor comunități etnice. Prin invocarea unei comunități amenințate de Chișinău, administrația separatistă încearcă să prezinte măsurile fiscale și politicile de reintegrare nu ca decizii economice sau administrative, ci ca atacuri asupra existenței regiunii.
În acest context, adoptarea „în unanimitate” a rezoluției și numărul mare de participanți au avut și rolul de a transmite imaginea unei populații unite în jurul conducerii de la Tiraspol.
Alegerile din decembrie și succesorul lui Krasnoselski
Manifestația s-a desfășurat și într-un moment politic important pentru regiune. La 13 decembrie a.c. sunt programate așa-zise alegeri pentru funcția de lider al administrației separatiste, iar Vadim Krasnoselski, aflat la sfârșitul celui de-al doilea mandat consecutiv, nu mai poate candida.
Până acum, doi pretendenți și-au depus documentele: Vitali Neagu, fost conducător al structurilor de interne, și Vadim Cravciuc, deputat în legislativul de facto de la Tiraspol.
Neagu a fost propus de Forumul Popular Transnistrean, aceeași organizație care a inițiat manifestația împotriva Chișinăului și care este condusă de Krasnoselski. Neagu, despre care s-a scris că ar avea legături cu concernul Sheriff, fost angajat și conducător al structurilor de forță din stânga Nistrului, are o carieră similară cu a lui Krasnoselski, pe care ar putea să-l succeadă și, care, așa cum arată lucrurile, pare să fie favoritul acestuia.
Astfel, organizația condusă de Krasnoselski și cea care a propus candidatura lui Neagu organizează o „manifestație de amploare”, prin care vrea să accentueze unitatea „poporului transnistrean”, cu doar câteva săptămâni înainte de începerea așa-numitei campanii electorale. Deși revendicările au vizat oficial politica economică a Chișinăului, evenimentul a oferit actualei administrații separatiste și candidatului susținut de aceasta o importantă platformă de mobilizare publică.
Acțiunea poate fi comentată și prin prisma faptului că deteriorarea situației economice din regiune a dus la scăderea încrederii în autoritățile locale, fapt reflectat de prezența redusă la scrutinul parlamentar nerecunoscut din stânga Nistrului din toamna anului trecut (26%) și de numărul mare de voturi „împotriva tuturor”. Astfel, organizarea acestei manifestații le-a oferit posibilitatea separatiștilor de la Tiraspol să transmită un mesaj de susținere populară masivă, în contrast cu interesul redus manifestat pentru scrutinul precedent.
Totodată, prezentarea Chișinăului drept principalul responsabil pentru dificultățile economice ale regiunii poate servi și intereselor electorale ale actualei puteri. În locul unei dezbateri despre rezultatele administrației separatiste, declinul industriei sau problemele bugetare, atenția publică este canalizată spre presupusele amenințări venite de pe malul drept al Nistrului.
Reintegrare vs. propagandă (pro)separatistă
Este clar că războiul de poziție va fi continuat atât la Chișinău, cât și la Tiraspol. Administrația separatistă se simte mult mai vulnerabilă și amenințată după invazia rusă în Ucraina și va aștepta „în bancă” finalizarea războiului, în speranța că Rusia va rămâne cel puțin la fel de influentă în regiune. Nici Chișinăul nu este pregătit pentru mișcări radicale, chiar dacă Ucraina s-a oferit deja (și ar face-o și în continuare) să înlăture administrația separatistă și prezența militară rusă, și să asigure controlul autorităților constituționale asupra regiunii.
Între timp, malul drept al Nistrului oferă tot mai multe oportunități economice și sociale pentru locuitorii regiunii transnistrene, inclusiv prin accesul la piața muncii, servicii și beneficiile apropierii de Uniunea Europeană. Totuși, diferențele de dezvoltare nu înseamnă automat și o schimbare a opțiunilor politice. Neîncrederea acumulată de-a lungul deceniilor, legăturile sociale și culturale cu Rusia, precum și influența propagandei ruse și a celei separatiste continuă să reprezinte obstacole în calea reintegrării.
Până va ajunge ca o majoritate a populației din stânga Nistrului să-și dorească reintegrarea, Chișinăul va trebui să facă față unei propagande care, timp de peste trei decenii, a cultivat neîncrederea și ostilitatea față de Republica Moldova, a prezentat Rusia drept singurul garant al securității și bunăstării regiunii și a promovat ideea unei identități transnistrene distincte.
Contracararea acestor narațiuni nu va fi posibilă doar prin dezmințiri sau declarații politice, ci mai ales prin comunicare directă cu locuitorii regiunii, acces la informații independente și, poate în primul rând, politici care să demonstreze, prin rezultate concrete, avantajele reintegrării.
