Cristian Berzan s-a născut în satul Doroțcaia, raionul Dubăsari, din stânga Nistrului, localitate aflată sub jurisdicția Republicii Moldova, dar sfâșiată de conflicte interminabile cu regimul separatist de la Tiraspol. Smuls din vârtejul intereselor geopolitice care sfâșie teritorii, desparte familii și îngheață speranțe pentru un viitor fără arma protectoare a „fratelui mai mare”, Cristian și-a găsit vocația la Iași. Acolo a studiat urologie, s-a specializat în andrologie și tratează pacienți cu probleme ale sistemului reproductiv masculin. Deși deține o diplomă recunoscută la nivelul Uniunii Europene care îi permite să practice medicina în orice stat membru, Cristian spune că dorul îl duce tot mai des cu gândul acasă, la Doroțcaia, unde și-ar trata consătenii fără să stea pe gânduri.
Cristian precizează că decizia de a deveni medic a fost influențată de părinți. Nu era ideea lui, pentru că, spune el, „în liceu nimeni nu îți dezvoltă abilitățile necesare și nici nu te pregătește pentru viitor”.
„Am ales medicina fără să fiu conștient de sacrificiile pe care urma să le fac de dragul acestei profesii. Parcursul meu în urologie a început în anul 2016. Am îndrăgit această specialitate după un stagiu de urologie pe care l-am făcut la Spitalul Clinic Republican din Chișinău. Respectiv, lucrarea de licență am ales-o în urologie, mai exact în andrologie, care este un domeniu destul de puțin studiat și neglijat chiar”.
Rezidențiat cu forța
În 2018, Cristian absolvea Universitatea de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu și urma să aplice pentru pregătirea de rezidențiat. Acea vară însă i-a întors toate planurile pe dos și l-a obligat să ia cea mai complicată decizie din viața lui.
„Sincer, eu nu credeam că o să plec vreodată din Republica Moldova, pentru că mă vedeam și voiam să profesez acasă. Decizia de a pleca a fost una dintre cele mai grele. A trebuit să-mi las acasă familia și viitoarea soție și să plec într-un oraș unde nu cunoșteam pe nimeni”, își amintește tânărul medic. În iulie 2018, Parlamentul aproba Legea nr.191 care obliga absolvenții de la Medicină care au studiat pe locuri finanțate de la bugetul de stat să se înscrie obligatoriu la rezidențiat în Republica Moldova, iar după rezidențiat – să se angajeze obligatoriu timp de 3 ani acolo unde Ministerul Sănătății îi va repartiza. În caz contrar, erau obligați să restituie banii pe care statul i-a cheltuit pentru instruirea lor.
Cu un an înainte, Ministerul Sănătății acționase în judecată peste 100 de medici care au refuzat să se angajeze conform repartizărilor. Mult mai târziu, peste câteva luni au început să apară primele știri în mass-media despre tineri medici care pierdeau procesele cu Ministerul Sănătății și erau obligați să restituie statului sume colosale, între 100.000 și peste 200.000 de lei. O parte dintre studenți sunt chemați prin instanțe și acum. Deși actuala ministră a Sănătății, Ala Nemerenco, a declarat recent că Ministerul nu va implica medicii în procese lungi și costisitoare de judecată, modificările legislative din iulie 2018 sunt în vigoare și acum.
Așadar, Legea 191 viza direct sute de absolvenți de Medicină, iar Cristian se număra printre ei.
„Cu două luni înainte de examenul de rezidențiat din România luasem decizia că voi pleca, după ce a fost adoptată legea care ne obliga să muncim 3 ani acolo unde ne repartiza Ministerul Sănătății, iar în caz contrar să restituim banii statului. Nu spun, undeva Ministerul Sănătății avea dreptate, dar înainte de a trimite pe cineva într-un oraș în care nu are pe nimeni, trebuie să te asiguri că acel tânăr poate munci acolo cei 3 ani. De exemplu, dacă eu m-aș fi pomenit în Leova, ce aș fi făcut? Sunt convins că Leova este un oraș frumos, dar pe mine nu mă leagă nimic de el, eu nu aș fi avut familia lângă mine, nu aș fi avut unde locui. Și în situația asta s-au pomenit foarte mulți tineri”.
În plus, argumentează Cristian, rezidențiatul nu este doar o perioadă de studiu – este cea mai importantă etapă de formare a unui medic. Tinerii doctori trebuie să aibă acces la cele mai noi tehnologii, să întâlnească pacienți cu o gamă largă de patologii și să participe la congrese internaționale, unde pot învăța de la cei mai buni în domeniu. Însă spitalele raionale din Republica Moldova, slab dotate și cronic subfinanțate, nu întrunesc nici pe departe rigorile unor clinici universitare.
„Ca medici în formare, rezidenții au nevoie de condiții pentru a practica specialitatea aleasă, pentru că nu te poți descurca cu un pix și o scrisoare medicală. În acea perioadă în România posibilitățile și oportunitățile erau diferite. Era exact ceea de ce aveam eu nevoie – o clinică universitară, un salariu decent și o diplomă europeană care îmi deschidea ușile către cele mai mari spitale din Europa”.
Astfel, tânărul medic a ales Europa de la Iași – cel mai apropiat oraș care îți permite să studiezi în UE, să urci în mașină și să conduci 3 ore până acasă. Un fel de intersecție între Vest și acasă. La Iași, Cristian a urmat 5 ani epuizanți de rezidențiat la Centrul universitar din cadrul Spitalului Clinic „Dr. C. I. Parhon”. Spune că au fost dificili din cauza gărzilor prea multe, dar care sunt necesare „pentru că te pregătesc pentru cazurile grave” ce vor urma în cariera de medic. Spune că a întâlnit colegi buni de la care a învățat tot ce știe astăzi, dar și colegi, mai puțini, care l-au disprețuit doar pentru că vine din Republica Moldova.
Acum Cristian este medic urolog în cadrul unui spital municipal de urgență, are încheiat un contract cu Clinica de Urologie din cadrul Spitalului Clinic „Dr. C. I. Parhon”, dar și cu o clinică privată specializată în fertilitate din Iași. Spune că se simte împlinit profesional. Când vorbește despre pacienții săi, vocea i se umple de reflexii calde. Spune că se simte apreciat și respectat de pacienții săi. Iar el depune efort pentru a se ridica la nivelul așteptărilor lor.
Îl întreb totuși dacă s-ar întoarce acasă și în ce condiții. Spune că da, fără dubii. Pentru că el și soția lui, medic pediatru, sunt măcinați de dor.
„Suntem mulțumiți de viața noastră aici, doar că eu și soția suntem foarte atașați de cei de acasă. Nu am stabilit un termen exact – când și dacă asta se va întâmpla, dar discutăm despre asta. Eu sunt pregătit să lucrez și în Dubăsari, nu am nicio problemă cu asta, dimpotrivă. Aș fi mai aproape de cei de acasă. Nu am pretenții de clinici universitare, de spitale mari din Capitală. Este important ca secțiile de chirurgie, urologie să fie dotate cu toate cele necesare”.
Cristian încearcă abil să evite subiectul salariilor. Spune că îi este teamă că oamenii îl vor percepe ca fiind mercantil. Totuși insist.
„Când am plecat eu, salariul unui rezident era de 2.800 de lei la care se mai adăugau 1.000 de lei bursă. Ca să ajungi la un salariu decent trebuia să faci gărzi până la epuizare. Cunosc rezidenți care sunt nevoiți să facă gărzi pentru a-și întreține familiile. Numai un medic știe cât îl afectează nopțile nedormite, stresul și grijile pe care le acumulează, pentru că de fiecare dată te gândești cum e pacientul. Pleci acasă, dar cu gândul tot la spital ești și revii a doua zi dimineață, sau poate chiar în aceeași seară, ca să vezi dacă pacientul este bine. Dar în timp suferă calitatea vieții. Și măcar pentru asta medicii trebuie remunerați cu un salariu decent”, spune medicul. Un salariu decent pentru un medic rezident ar trebui să pornească măcar de la 1.000 de euro.
Exodul medicilor are loc, pentru că politicienii fac politică, nu politici
Tânărul medic crede că Republica Moldova nu trebuie să caute soluții îndepărtate pentru a găsi exemple de bune practici în retenția personalului medical. România implementează o serie de astfel de măsuri, iar aplicarea lor nu reprezintă o provocare tehnică deosebită.
Printre propunerile ce ar putea fi puse în practică se numără modificarea mecanismului de repartizare a absolvenților la rezidențiat, oferindu-le acestora dreptul de a selecta instituția în care vor profesa în perioada celor cinci ani obligatorii, conform noii legislații care vizează tinerii specialiști formați pe locuri finanțate de la buget. În plus, autoritățile ar putea iniția negocieri cu instituțiile bancare pentru a oferi facilități financiare, cum ar fi rate preferențiale la creditele pentru locuințe destinate medicilor. „Un medic de 40 de ani n-ar trebui să locuiască într-un cămin sau să ia bani de la părinți”, afirmă Cristian.
Alte măsuri includ acoperirea costurilor pentru participarea la congrese internaționale, facilitarea schimburilor de experiență cu instituții medicale europene și finanțarea cursurilor de formare continuă, care sunt ca o gură de aer proaspăt pentru profesioniștii în formare.
„Cred că majoritatea medicilor din Republica Moldova nu prea primesc ceva comparabil cu ceea ce oferă. Și cred că exodul medicilor are loc din cauză că politicienii se concentrează de fiecare dată pe politică și pe lupta dintre ei. De la o campanie electorală la alta. Și uită că sănătatea și educația sunt fundamentale, sisteme vitale ale oricărei societăți. Nu poți să interzici exodul de medici cu practici abuzive. Republica Moldova este o țară atât de mică și am putea face atât de multe, dacă ne-am concentra pe oameni”, spune Cristian.
Așadar, sistemul de sănătate a pierdut o familie de medici pentru că a încercat în mod abuziv să-i rețină. Și dacă i-ar recâștiga, s-ar întâmpla nu pentru politici eficiente bazate pe dovezi, ci pentru că acești tineri, deși au prins rădăcini într-un oraș străin lor, nu sunt imuni la dor.
Aproape 3.400 de medici au plecat din sistemul medical în ultimii 25 de ani, ceea ce reprezintă 20% din numărul de medici angajați în domeniul Sănătății. 43% din totalul medicilor care activează în sistem au vârsta de 55 de ani și peste. Prin contrast, Republica Moldova se află în topul țărilor cu cei mai mulți absolvenți la Medicină pe cap de locuitor - 25 raportat la 100.000 de oameni și este pe locul 7, fiind depășită de Kazahstan (aproximativ 42 de absolvenți), Malta (aproximativ 31 absolvenți), Armenia (29 absolvenți), România și Belarus (cu 27, respectiv 26 de absolvenți la 100.000 populație).
În Republica Moldova activează, în prezent, 113 urologi, dintre care mai mult de jumătate au vârsta cuprinsă între 55 și peste 65 de ani. În 13 raioane nu există niciun medic urolog.
Potrivit Ministerului Sănătății, salariul mediu al unui medic în Republica Moldova este de 18.600 de lei sau aproximativ 960 EUR. În România, salariul de bază al unui medic rezident începe de la 5.700 RON în anul I (22.000 lei moldovenești sau 1.100 euro) și depășește 7.000 RON în anul V de rezidențiat (27.000 lei moldovenești sau 1.400 euro). Salariul de bază al unui medic primar începe de la 12.500 RON (48.500 lei moldovenești sau 2.500 euro).
