SĂNĂTATEA ÎN EXOD: Politicile motivaționale pentru personalul medical din Republica Moldova: optimism imprudent la Chișinău

SĂNĂTATEA ÎN EXOD: Politicile motivaționale pentru personalul medical din Republica Moldova: optimism imprudent la Chișinău
© EPA / DUMITRU DORU   |   Medici în timpul pandemiei de coronavirus în Republica Moldova

Guvernul de la Chișinău a aprobat în această săptămână indemnizații mai mari pentru tinerii medici, farmaciști și asistenți medicali care și-au făcut studiile, fiind finanțăți de la bugetul de stat. În total, un tânăr specialist ar urma să primească o indemnizație de 250.000 de lei, adică aproximativ 12.900 de euro, pentru o perioadă de muncă obligatorie conform repartizărilor extinsă de la 3 la 5 ani. Ministerul Sănătății recunoaște că Republica Moldova se confruntă cu o criză fără precedent a resurselor umane și afirmă că soluția pusă pe masa Guvernului nu este doar una viabilă, ci chiar poate fi dată drept exemplu de bune practici. Optimismul de la Chișinău este mai degrabă imprudent, având în vedere multitudinea de factori care declanșează o criză de resurse umane în Sănătate. Iar banii, contrar așteptărilor, nu o rezolvă.

 

Insuficiența de resurse umane în sănătate este unul din punctele nevralgice ale sistemului

Un studiu publicat în JAMA (The Journal of the American Medical Association) în 2022 a arătat că unul din cinci medici și unul din patru asistenți medicali planifică să renunțe la profesie în următorii cinci ani. Cercetarea a generat o undă de șoc la nivel internațional, pentru că, deși trendurile în reducerea de personal medical la nivel global sunt analizate constant, studiul JAMA scotea la iveală o posibilă cauză total neexplorată care duce la plecarea în masă a lucrătorilor medicali din profesie. Și, atenție, această plecare nu este egală cu emigrarea - când un lucrător medical rămâne să activeze, doar că alege un sistem mai performant dintr-o țară cu mai multe resurse - ci înseamnă că un un profesionist, instruit timp de cel puțin 10 ani, nu se va mai regăsi în niciun sistem medical, indiferent de performanța acestuia.

Ce poate determina un medic să renunțe complet la profesia sa? Banii? Probabil, deși pare mai degrabă irațional. Oboseala? Extenuarea fizică și emoțională? Probabil că da. Dar oare nu pierdem ceva extrem de important din vedere?

Dar să revenim la situația din Republica Moldova. Ministerul Sănătății recunoaște că insuficiența de resurse umane în sistemul ocrotirii sănătății este unul din „punctele nevralgice ale sistemului”, pentru că fără resurse umane un sistem de sănătate nu poate exista. Conform datelor statistice, în anul 2023 în sistemul de sănătate mai munceau 9.638 medici și 18.929 personal medical cu studii medii. Deficitul cel mai mare de specialiști cu studii superioare medicale se înregistrează în specialitățile: Medicină de familie - 216 specialiști, Anestezie și terapie intensivă – 143 specialiști, Radiologie și imagistică medicală - 76 specialiști, Medicină internă - 70 specialiști, Medicină de urgență - 31 specialiști, Chirurgie generală - 48 de specialiști, anunță Ministerul Sănătății. Valul migrației din ultimele decenii a lăsat raioane întregi fără medici cardiologi, neurologi, oncologi, anesteziști, medici de familie etc. Fără ei, Republica Moldova nu poate îndeplini Obiectivele pentru Dezvoltare Durabilă 2030, în special Obiectivul 3, ținta 3.8 (Realizarea acoperirii universale în domeniul sănătății, inclusiv protecția riscurilor financiare, accesul la servicii esențiale de sănătate calitative și accesul la medicamente de bază).

Pentru a soluționa problema resurselor umane din Sănătate, Ministerul Sănătății a pus în vară pe masa Guvernului un proiect de hotărâre prin care era propusă modificarea Legii ocrotirii sănătății. Două aspecte cheie trebuie analizate: 1. extinderea categoriilor de absolvenți care pot beneficia de facilități din contul bugetului de stat, ceea ce aduce cu sine un impact pozitiv; 2. extinderea termenului obligatoriu de a activa conform repartizărilor Ministerului Sănătății, de la 3 ani la 5 ani pentru medici și farmaciști, precum și pentru specialiștii cu studii superioare de licență care au studiat la buget.

Statul acoperă încă doi ani de zile locurile care ar fi putut deveni vacante

Este lesne de înțeles de ce Ministerul Sănătății a procedat astfel – practic statul acoperă, prin coerciție, încă doi ani de zile locurile care ar fi putut deveni vacante ca urmare a plecării tinerilor din instituțiile medicale din teritoriu. Este important de spus că lipsa de flexibilitate în procesul de repartizare a tinerilor absolvenți a generat de ani buni discuții aprinse referitor la modul de repartizare, oportunitățile tinerilor în acele teritorii, posibilitatea de a se reloca cu familia etc. Astfel, avem prima regulă coercitivă.

De asemenea, tinerii care au renunțat la rezidențiatul în Republica Moldova spun că au făcut-o, la fel, din lipsă de flexibilitate. Concursul în Republica Moldova nu se organizează în baza unui examen riguros, ci în baza mediei notelor obținute în anii de licență, un criteriu cât se poate de subiectiv. Absolvenții cu notele cele mai mari merg în instituțiile cele mai performante. Există și alte practici, care pot fi cu ușurință incluse în categoria celor penale, dar ele nu fac acum obiectul acestei analize. Studenții nu au flexibilitatea de a schimba instituția medicală pe durata rezidențiatului, în baza unor proceduri clare și bine stabilite. Observăm a doua regulă coercitivă. Între timp, în România, acolo unde merg să aplice la rezidențiat, cei mai mulți tineri absolvenți ai studiilor de licență, studentul are posibilitatea să aplice din nou la concurs în următorul an și, dacă obține rezultate mai bune, își poate alege singur instituția medicală unde vrea să continue rezidențiatul.

Important este de menționat că în anul 2018 legislația a fost amendată, astfel încât tinerii care au studiat la buget să se înscrie obligatoriu la rezidențiat în Republica Moldova, altfel se obligă să restituie statului banii pentru instruire, după un regulament neexistent până acum – a treia regulă coercitivă.

În această săptămână, Ministerul Sănătății a mai făcut un pas către redresarea crizei forței de muncă din domeniul Sănătății și a anunțat că indemnizațiile unice pentru cei care se vor angaja conform repartizărilor vor crește – de la 120.000 de lei la 250.000 de lei. Radio Europa Liberă a citat-o pe ministra Sănătății, Ala Nemerenco, spunând că „este una din politicile motivaționale importante, recomandate inclusiv de OMS și /.../ că puține țări au atâtea politici motivaționale pentru tinerii specialiști /.../”.

Câte luni poți închiria un apartament cu 500 de euro într-un oraș din Republica Moldova?

Urmărind logica modificării legislației din această vară, deducem că Ministerul Sănătății nu face decât să ajusteze indemnizațiile la noul termen prevăzut în Legea ocrotirii sănătății și anume de a activa 5 ani în loc de 3 acolo unde tinerii vor fi repartizați. Pentru încă doi ani care devin obligatorii, statul mai alocă 130.000 de lei sau echivalentul a 6.700 de euro. În total, vom avea, la modul ideal, un loc la țară acoperit de un tânăr specialist timp de 5 ani. Acest specialist va primi în două tranșe – jumătate din bani în primele 6 luni și cealaltă - după numai 3 ani - o indemnizație de aproape 13.000 de auro, echivalentul a 10 salarii primite de un medic rezident din anul II în România. Salariul de funcție al unui medic de familie în Republica Moldova este 700 de euro, iar al unui medic de urgență – de 618 euro.

Printre facilitățile pe care statul le mai oferă cu mândrie tinerilor specialiști se numără achitarea compensațiilor la energie electrică, lemne, cărbune și închirierea locuinței. Un calcul al Ministerului Sănătății arată că suma medie estimată pentru aceste facilități este de 10.550 lei per tânăr specialist sau aproximativ 540 de euro pentru un an. Câte luni poți închiria un apartament cu 500 de euro într-un oraș din Republica Moldova? Poate două luni, maxim trei. Problema locuințelor este una acută, pe care Ministerul Sănătății nu o poate rezolva de unul singur, pentru că are nevoie de sprijinul autorităților publice locale. Dacă acestea sunt dispuse să ofere locuințe – e bine. Dacă nu – politicile motivaționale oferite de Guvern devin mai degrabă inconsistente. 

Instrumentele financiare rămân atractive pentru un maxim de 5 ani

Dar să ne îndepărtăm puțin de aspectul financiar, pentru că cercetările ne arată că, absolut contrar așteptărilor, medicii nu iau decizia de a pleca sau de a rămâne definitiv undeva strict din raționamente financiare. Ministerul Sănătății susține cu mândrie că Republica Moldova poate deveni exemplu de buni practici motivaționale pentru alte state. Așa că am verificat dacă este într-adevăr așa. Și nu este.

Cercetările arată că instrumentele financiare ca parte a politicilor de retenție a personalului medical rămân atractive pentru un termen maxim de 5 ani. Însă interesul pentru o anumită funcție sau zonă de activitate scade odată cu reducerea facilităților. Interesant este că unele state europene, precum Franța sau Bulgaria dispun de sisteme informaționale care ajută autoritățile să capteze și să înțeleagă migrația lucrătorilor medicali din interiorul sistemului de sănătate și astfel să-și evalueze propriile politici.

De asemenea, dovezile arată că instrumentele financiare vor funcționa pe termen lung numai dacă acestea vor fi combinate cu alte instrumente de retenție. Lucrătorii medicali din UE au pus accent pe oferirea de suport emoțional, pe o balanță echilibrată dintre muncă și viața privată, muncă în echipe multidisciplinare, pe telemedicină, astfel încât odată angajat într-o zonă rurală sau într-o zonă izolată, un tânăr specialist să se simtă exact ca într-o zonă metropolitană. Facilitățile de educație pentru copii – școală, grădiniță, activități extrașcolare pentru ei – înclină mult balanța în favoarea acceptării unui post într-o zonă rurală. Dezvoltatorii de politici publice știu că politicile de retenție trebuie dezvoltate diferit pentru femei și bărbați, iar în Republica Moldova mai mult de jumătate dintre resursele umane din Sănătate sunt reprezentate de femei.

De asemenea, Declarația de la București privind forța de muncă din domeniul sănătății și îngrijirii a OMS prevede că dezvoltarea politicilor de retenție trebuie să fie bazate pe dovezi, iar printre cele mai importante măsuri pentru forța de muncă din Regiunea Europeană a OMS se numără, printre altele, accesul la instruire continuă, dezvoltarea competențelor digitale, asigurarea locurilor de muncă sigure și dotate cu noi tehnologii, precum și evaluarea riscurilor și a nevoilor cadrelor medicale în funcție de gen și de vârstă, zero toleranță pentru acte de violență împotriva cadrelor medicale etc.

Republica Moldova este departe de a oferi mecanisme eficiente de retenție pentru cadrele medicale

Subiectul retenției resurselor umane din Sănătate este extrem de vast. Ceea ce trebuie să reținem este că asistăm la o paradigmă a politicilor motivaționale de la cele limitate pe criterii strict financiare, la soluții complexe, care să ofere soluții de dezvoltare personală și profesională, de bunăstare emoțională, viață activă socială etc. Republica Moldova nu poate concura cu statele europene la capitolul salarii, dar poate deveni cu adevărat un exemplu de bune politici dacă face un lucru simplu - să-i întrebe pe medici ce vor: Lor ce le lipsește? Pe ei ce i-ar motiva să rămână într-o zonă rurală pentru o perioadă mai lungă sau nedeterminată?

Pare evident și chiar de bun simț, dar majoritatea statelor lumii nu-i implică pe lucrătorii medicali deloc sau suficient în dezvoltarea politicilor de retenție. Pare paradoxal. Asta au confirmat cercetători și specialiști din peste 10 state care au dezbătut subiectul în cadrul unui eveniment care a avut loc recent în Cluj-Napoca, România.

Mai știți care era provocarea de la începutul acestui articol? Întrebam de ce credeți că medicii din SUA și nu doar încep să-și vadă viitorul separat de profesia medicală. Nu pentru că nu le ajung bani și nu pentru că sunt extenuați fizic. Nu doar din cauza asta. Medicii se pot odihni atunci când obosesc. Motivele sunt mult mai profunde și trebuie căutate în relația medic-stat/sistem cu tot ceea ce implică această relație. Deja literatura de specialitate oferă suficiente dovezi că trauma morală este una dintre cele mai complexe tipuri de traumă cu consecințe devastatoare pentru cadrele medicale. Voi explica în alte articole ce înseamnă trauma morală și de ce riscăm să nu înțelegem nimic din politicile de retenție, dacă neglijăm efectele acestui tip de traumă.

 

Deocamdată, pot spune doar că Republica Moldova este departe de a oferi mecanisme eficiente de retenție pentru cadrele medicale, care să fie nu doar eficiente, dar și să constituie „exemple de bune practici”. Poate că, în ignoranța noastră, nici nu știm cât de adânci sunt rădăcinile exodului. Primul pas însă este să fim sinceri cu oamenii și să le spunem adevărul despre ceea ce cu o mână le dăm și cu alta le luăm.

Timp citire: 10 min