Exercițiile electorale din 20 octombrie 2024 – referendumul pentru integrarea europeană și alegerile prezidențiale – erau așteptate cu mult entuziasm și optimism de către tabăra proeuropeană din Republica Moldova. Rezultatele acestui scrutin trebuiau să confirme ireversibilitatea parcursului european al Republicii Moldova printr-un vot de „da” consolidat al societății la referendum și păstrarea actualei dinamici a relației cu UE prin realegerea pentru un nou mandat, poate chiar din primul tur, a actualului șef al statului, Maia Sandu. Însă nu a fost să fie așa.
Implicarea Rusiei și-a spus cuvântul la referendum
Deznodământul referendumului privind integrarea europeană a Republicii Moldova, i-a surprins pe majoritatea observatorilor și analiștilor politici. Trecând peste etapa comentariilor necesității desfășurării acestui referendum la începutul procesului de negocieri a Chișinăului cu Uniunea Europeană, cei care urmăresc fenomenele politice și electorale din Republica Moldova aveau anumite temeri privind o posibilă prezență la vot sub 1/3 din electorat, rată de participare necesară ca referendumul să fie recunoscut valid. Însă nu existau dubii privind votul majoritar pozitiv în cazul validării referendumului. Or, s-a întâmplat aproape invers – la referendumul constituțional au participat 1 488 874 din alegători, ceea ce reprezintă aproximativ jumătate din electorat (49,81%), referendumul trecând la limită – 50,38% (750 075 de alegători) au votat pentru, iar 49,62% (738 799 voturi) au fost contra.
Generalizate, există trei explicații principalele ale acestui rezultat. Prima, este dezinformarea masivă și concertată lansată de către Rusia la adresa Uniunii Europene și a conducerii proeuropene de la Chișinău. Narațiunile propagandistice rusești au abundat în societatea moldoveanscă în ultimele luni, ele venind direct de la Moscova de la propagandiști gen Vladimir Soloviov și Maria Zaharova, dar și prin intermediul „cutiilor de rezonanță” ale Rusiei din interiorul Republicii Moldova. Primordial, ținta acestei dezinformări masive a fost electoratul de centru, nehotărât până la capăt ce să voteze – „pentru” sau „contra” integrării europene. Votul neașteptat de mare contra ne sugerează că o bună parte din electoratul de centru, cu viziuni preponderent proeuropene, a fost influențat de dezinformările propagandei ruse.
A doua explicație este coruperea alegătorilor pentru a influența rezultatul votului. Coruperea propriu-zis a alegătorilor nu s-a produs în ziua votului, ci cu mult înainte, prin crearea „rețelei Șor”, o structură informală clientelară care funcționează pe principiul rentei. Președintele Maia Sandu a declarat despre până la 300 mii de voturi corupte. Nu avem cifra exactă câți alegători au fost influențați în votul lor de „rețeaua Șor”, dar cei trei candidați la alegerile prezidențiale din „paleta Șor” – Irina Vlah, Victoria Furtună și Vasile Tarlev – au acumulat împreună peste 200 mii (201 287) de voturi.
A treia cauză este prestația partidului de guvernământ în campania electorală pentru referendum. PAS a abordat destul de superficial campania electorală, fără a comunica eficient cu societatea moldovenească. Cel mai probabil, sub influența sondajelor care atestau cifre optimiste pentru votul proeuropean, dar și a unor manifestări proeuropene cu impact pentru societate organizate de guvernare, cum a fost mitingul Adunarea Națională „Moldova Europeană” din 21 mai 2023, PAS și-a creat propria percepție a realităților politice și sociale interne, considerând că votul „pentru” la referendum va veni de la sine, la fel cum a venit victoria la alegerile parlamentare din 11 iulie 2021, care a fost obținută foarte ușor, din inerția succesului înregistrat de Maia Sandu la scrutinul prezidențial din anul 2020. În consecință, campania de dezinformare a forțelor ostile parcursului european al Republicii Moldova a avut un impact mai mare în societatea moldovenească decât cea de informare promovată de guvernare, convingându-i pe mulți dintre cei nehotărâți să voteze „contra”.
Un tur doi cu mai multe necunoscute
Înainte de 20 octombrie 2024 existau două incertitudini mari privind alegerile prezidențiale. Prima este dacă marele favorit al cursei prezidențiale, - Maia Sandu, - (în conformitate cu aceleași sondaje optimiste) va câștiga sau nu alegerile din primul tur? Dacă, totuși, vom avea turul doi, cine va fi contracandidatul ei – Alexandr Stoianoglo, susținut de Partidul Socialiștilor, sau Renato Usatâi, candidatul Partidului Nostru?
Rezultatele alegerilor prezidențiale ne-a furnizat câteva surprize. Deși previzibil, Maia Sandu a acumulat cel mai mare scor electoral – 42,49% (656 852 de voturi), totuși așteptările susținătorilor ei au fost că ea va acumula cel puțin 45% în turul I, pentru a-și crea un avantaj confortabil în perspectiva turului II. Alexandr Stoianoglo a adunat un scor de 25,95% (401 214 de voturi), vizibil peste estimările de până la scrutin. Renato Usatîi s-a clasat al treilea cu un procentaj anticipat – 13,79% (213 169 de votanți, practic același număr ca și în turul I al alegerilor prezidențiale din 2020). Mai departe, cei trei candidați ai „grupului Șor” au acumulat la un loc 13,02% (Irina Vlah – 5,38%, Victoria Furtună – 4,45% și Vasile Tarlev – 3,19%). Pentru Ion Chicu au votat 2,06% din alegători, iar Octavian Țîcu, Andrei Năstase, Natalia Morari și Tudor Ulianovschi au obținut sub un procent din voturi.
Voturile candidaților care nu s-au clasat pe primele două locuri în primul tur sunt relevante și importante pentru 3 noiembrie 2024, când se va desfășura turul doi. După turul întâi diferența de voturi dintre Maia Sandu și Alexandr Stoianoglo este de puțin peste 250 mii în favoarea actualului șef al statului. Pe de altă parte, profilul majorității candidaților care nu au acces în turul II ne-ar sugera o migrare a alegătorilor lor, mai degrabă, spre Alexandr Stoianoglo, dar nu spre Maia Sandu. Făcând puțin matematică, fără îndoială toți alegătorii din „rețeaua Șor” (votanții lui Vlah, Furtună și Tarlev) vor fi redirecționați „in corpore” către candidatul susținut de Partidul Socialiștilor, ceea ce i-ar permite acestuia să se apropie de numărul de voturi acumulat de Maia Sandu în primul tur.
În perspectiva turului doi este foarte important cum vor vota cei peste 200 de mii de alegători ai lui Renato Usatîi. Acest electorat este unul preponderent de stânga și o predicție „la prima vedere” ne-ar sugera că acest electorat ar trebui să meargă tot către Alexandr Stoianoglo, dar nu avem certitudinea că va fi așa. Ion Chicu, Octavian Țîcu, Andrei Năstase, Natalia Morari și Tudor Ulianovschi au adunat împreună peste 73 mii de voturi, din care, din declarațiile și comportamentul acestor candidați, doar aproximativ 1/3 ar putea să meargă spre Maia Sandu, restul 2/3 spre Alexandr Stoianoglo.
Strict matematic, în conformitate cu rezultatele primului tur, candidatul socialiștilor în aceste alegeri ar porni avantajat în cursa prezidențială pentru turul doi. Dar în politică matematica este cu totul altfel, și „2+2” nu neapărat vor face „4”. Poate fi, în același timp, și „3” și „5”. Spre exemplu, la referendum au votat „pentru” cu aproximativ 100 de mii de alegători mai mult decât pentru Maia Sandu la alegerile prezidențiale (cu precizarea că la referendum au votat peste 80 de mii mai puțin decât la alegeri), întrebarea fiind pentru cine dintre candidați au votat acești alegători de orientare proeuropeană în turul întâi și cum vor vota în turul doi?
Concluzii
Până la urmă, în ceea ce privește rezultatele referendumului, deși la limită, „o victorie este o victorie”. Avem în trecut exemplele altor state care în situații similare au luat decizii istorice pentru evoluția societăților lor. Ceea ce contează este corectitudinea deciziei – bună sau rea – pentru evoluția ulterioară al respectivului stat. Lucrul cel mai important este că la referendumul din 20 octombrie 2024 votul majoritar a fost unul corect – pentru europenizarea și democratizarea Republicii Moldova. Desigur, acest vot proeuropean al societății moldovenești va fi în continuare contestat de Rusia și actorii săi de influență din interiorul țării. Privind alegerile, rezultatul final rămâne deschis pentru orice deznodământ. Dar pentru consolidarea votului pozitiv de la referendum și continuitatea parcursului european, Republica Moldova are nevoie de un președinte proeuropean convins, nu de unul doar declarat.
Din cei doi candidați ajunși în turul doi, unul (Maia Sandu) și-a manifestat vocația europeană prin fapte concrete, iar proeuropenismul celuilalt (Alexandr Stoianoglo) încă urmează a fi demonstrat.
