
Agentul secret „Razlom” a fost unul din cei mai proști din lumea sa, din cea a emghebiștilor (de la MGB – abreviere de la Ministerul Securității de Stat în rusă – n.r.). Pentru a scăpa de acuzare pentru colaboraționism cu autoritățile române, s-a angajat să dea de urma „culacilor” și să îi toarne, să îi toarne pe semenii săi, pentru a scăpa de închisoare.
Sub aparența unui reparator de mașini de cusut, „Razlom / „Spărgătorul” trebuia să intre în casele basarabenilor, să vorbească degajat cu femeile despre „dușmanii poporului” și să afle locurile în care se ascund aceștia.
Trebuia să îndeplinească această misiune conștiincios, cu mare spirit conspirativ și cu o fidelitate absolută față de MGB (așa s-a numit serviciul de securitate sovietic între 1946 și 1953). Profilul lui „Razlom” era ideal pentru această misiune, datorită meseriei sale, putea sparge orice locuință în care se adunau femeile, avea experiență militară și avea pentru ce să fie șantajat.
Trecutul până la sovietici
Demian Borimecikov s-a născut în 1900 și a absolvit școala de două clase din Taraclia. Din 1913 până în 1918, a lucrat ca asistent al șefului stației de telegraf Valul lui Traian a căilor ferate de sud-vest ale Imperiului Rus. În timpul Războiului civil din Rusia (1917–1923), a fost ofițer în detașamentul lui Simon Petliura, care a luptat împotriva trupelor bolșevice.
Conform raportelor poliției politice sovietice, contemporanii și-au amintit cum, în vara și iarna anului 1921, Borimecikov și-a făcut apariția în Taraclia în uniforma voluntarilor lui Petliura, o manta albastră cu epoleți de ofițer și o șapcă cu moț. Conform legislației sovietice, acest fapt constituia deja cap de acuzare pentru Borimecikov. Apoi, în 1921, s-a mutat la Bolgrad, unde a obținut un loc de muncă, studiind la faimoasa companie americană „Singer”, dar a rămas acolo aproximativ două luni, după care și-a abandonat studiile din cauza taxei mari. Ulterior, a obținut un loc de muncă ca mecanic la niște ateliere mecanice. După ce a lucrat aici un an, a început să repare instalații sanitare pe la casele oamenilor. A locuit la Bolgrad până în 1939, după care s-a mutat în Taraclia și s-a apucat de agricultură.
După ocuparea Basarabiei de către URSS, începând cu 1941, a lucrat ca secretar al procuraturii raionale. Cu o lună și jumătate înainte de sosirea trupelor române în Taraclia, în iunie-iulie 1941, a început să lucreze ca telegrafist la poștă. Apoi a început să repare mașini de cusut. Din 1944, a lucrat contabil la fabrica de unt din Taraclia.
Profilul perfect
Demian Borimecikov, originar din Taraclia, pesemne că avea meteahna parveniților, de a fi întotdeauna pe cai mari, indiferent de regim. La sovietici, bruma de studii la „Singer” i-a fost suficientă ca să devină secretar la Procuratura raională Taraclia. Deși a fost precaut până la 1944, NKVD i-a găsit capă de acuzare și l-a arestat „pentru colaboraționism cu jandarmii români” și pentru percheziții în casele locuitorilor din Taraclia. Și acest lucru, chiar dacă a fost doar secretar de procuratură.
La 6 septembrie 1945, ancheta a fost încheiată și dosarul a fost mai întâi remis secției penale a NKVD-ului din Cahul, iar apoi Procuraturii Circumscripției Militare Odesa, dar probele nu au fost convingătoare pentru a fi condamnat, au considerat reprezentanții celor două structuri.
La 22 decembrie 1945, șeful Secției nr. 2 a NKVD din RSS Moldovenească, căpitabul Rîjkov, a decis eliberarea lui Demian Borimecikov. Ce s-a întâmplat? A fost oare NKVD atât de indulgent? De unde?! Demian Borimecikov a devenit calul NKVD-ului, cu numele de cod „Razlom”.
Marele agent secret
Superiorii săi i-au dat instrucțiuni precise: să cutreiere raioanele de centru ale RSS Moldovenenești, zona în care sovieticii se confruntau cu rezistență, sub aparența unui reparator de mașini de cusut, să pătrundă în casele sătenilor și să identifice „culacii” aflați „în ilegalitate”.
În plus, sub aceeași aparență de mecanic și lăcătuș, să intre degajat în contact cu oamenii și să îi descoase despre trecutul lor. Trebuia să îndeplinească această misiune cu mare spirit conspirativ și cu o fidelitate absolută față de MGB. Însă odată intrat în localitățile pe care urma să le viziteze, conspirația a fost probabil incomodă pentru el, voia să spună neapărat că se ocupă de „afaceri politice”!
Și uita imediat de obligații, spunându-le gazdelor că este coșcogea „colaborator secret al emghebeului” și că a venit să prindă „culacii” și „dușmanii poporului”.
Potrivit depozițiilor martorei Focșuc N.E. din Cioropcanii Noi, raionul Sculeni, actualmente raionul Ungheni, „Razlom” i-ar fi spus, pe un ton grav, că a venit din Chișinău pentru... „afaceri politice”.
În satul Peciște, raionul Răspopeni, el urma să găsească un luptător antisovietic, pe Gheorghe Galbur, care a reușit să scape de escortă și a tras în președintele sovietului sătesc. Reparând mașinile de cusut, ale locuitoarelor acestui sat Anghel C.I. și Ploșniță E.A., „Razlom” le-a vorbit acestora despre Galbur, iar unui alt țăran, Stoianov, i-a spus că are nevoie de aceeași persoană, deoarece, chipurile, ar fi fost prieten cu el din timpul serviciului militar în Armata română și că i-ar fi împrumutat, la Orhei, 100 de ruble.
Bătaia încasată la Peciște
Aflând că mai multe femei se adună seara într-o casă, a mers acolo și a dat de Gheorghe Galbur cu camarazii săi. Ce-a făcut Razlom? Le-a spus pe șleau celor adunați că este colaborator secret al miliției și că a venit în raion să îi aresteze pe cei care se ascund de autoritățile sovietice!
Ce aveau să facă sărmanii oameni?! I-au tras o chelfăneală zdravănă, fapt pentru care s-a plâns președintelui sovietului sătesc din localitate, Kreiciman P.L., ciomăgit și acesta de Galbur.
Condamnat pentru autodeconspirare
Bătaia încasată la Peciște însă nu i-a redus curajul. „Razlom” a respectat același „ceremonial” la Orhei. Întâlnind niște tineri pe drumul spre această localitate, i-a întrebat cine dintre locuitorii orașului are nevoie de serviciile unui meșter de mașini de cusut și și-a notat numele acestora.
Și aici le-a spus imprudent și fără înconjur localnicilor că este ditamai agent secret și că se interesează de foștii membri ai partidelor politice.
În consecință, pe 1 noiembrie 1946, secția nr. 2 a MGB al RSS Moldovenești l-a arestat pe Borimecikov la Chișinău și încarcerat în închisoarea internă a poliției politice.
De această dată, a fost acuzat că în calitate de angajat secret al Ministerului Securității Statului al RSSM a fost neglijent în îndeplinirea misiunilor care i-au fost atribuite și nu a respectat secretul în serviciului său.
Din această cauză, la 30 decembrie 1946, Tribunalul militar al trupelor Ministerului Afacerilor al RSS Moldovenească l-a condamnat pe „Razlom” la trei ani de detenție în lagărele de muncă.
La 21 martie 1947, pedeapsa i-a fost redusă la un an de închisoare. A fost încarcerat în închisoarea nr. 2 a Ministerului Afacerilor Interne din orașul Chișinău.
(A contribuit Ivan Duminica, Agenția Națională a Arhivelor, Fondul 3401, inventar 1, dosar 58)