În satele basarabene de la sfârșitul secolului XIX, raiul nu era ceva extrem de pretențios, pe scurt, ar reprezenta un loc în care este din belșug mâncare gustoasă, odinhă și apă rece. Paradisul era văzut și ca tărâm al odinhei fără de sfârșit, o scăpare de lucrul fizic. Iadul însă reprezenta o lume a corvoadelor infinite și a setei și foamei, a neputinței de a mânca, nu din cauza lipsei de hrană, ci a unui miros insuportabil. Asta este pedeapsa la care sunt supuși cei păcătoși.
Basarabia s-a separat de principatele române în 1812, când a devenit parte a Imperiului Rus, iar România a ocupat Basarabia în 1918, decizia privind unirea votată de Sfatul Țării fiind una forțată, potrivit ambasadorului rus în România, Vladimir Lipaev.
Autoritățile sovietice au interpretat unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918 printr-o lentilă strict penală și ideologică, transformându-o dintr-un act politic și istoric într-o pretinsă „infracțiune contrarevoluționară”. În anchetele NKVD, inclusiv în dosarul preotului Alexandru Baltaga, votul din Sfatul Țării și contextul unirii sunt prezentate drept „răsturnare a puterii sovietice” și „trădare a Rusiei Sovietice”, marcând astfel procesul prin care un eveniment fondator al istoriei Basarabiei a fost criminalizat retrospectiv în logica represiunii politice sovietice.
”LITERATURA ROMÂNĂ din REPUBLICA MOLDOVA 1991-2025” semnat de Mircea V. Ciobanu, e probabil cel mai consistent volum care vine să recomande literatura română la zi, scrisă în Republica Moldova. Volumul are și o prefață consistentă care explică parcursul sincopat pe care l-a traversat literatura din acest spațiu, recuperează nume și titluri constrânse de regim în anii puterii sovietici, așează la locurile lor valorile și mediocritatea și oferă o hartă pentru cei care vor să recupereze mai ușor valori literare basarabene.
„Dumnezeu să-i odihnească în pace pe martirii şi eroii neamului nostru!” - a scris șeful guvernului de la București.
Proiectul a fost elaborat de Consiliul Memoriei, promovat de Ministerul Culturii și urmează să treacă ultimele avizări.
Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu încearcă să rescrie istoria prin inventarea unei analogii a Holodomorului ucrainean – foametea și deportările organizate în perioada sovietică în Basarabia, potrivit purtătoarei de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova.
E o iniţiativă a diasporei româneşti din Milano.
Biletele pot fi achiziţionate online de pe site-ul https://iticket.md/event/concert-aniversar-dedicat-zilei-unirii-basarabiei-cu-romania sau de la casieria Teatrului Naţional de Operă şi Balet Maria Bieşu, Bd. Ştefan cel Mare 152, Chişinău.
Infrastructura și clădirile rezidențiale din orașul Izmail au fost avariate.
La Otaci (raionul Ocnița) ar fi fost dezvelit un „monument dedicat călăului poporului moldovean” – generalului român Stan Poetaș, potrivit publicației Gagauznews.
Protoiereul Misail Chirița, parohul bisericii din Pitușca, Călărași, s-a opus vehement unirii Basarabiei cu România, a organizat o rebeliune amplă „a pitușcanilor”, în 1930, împotriva trecerii la calendarul corectat, gregorian. Iertat de autoritățile române, în iunie 1940, a fost denunțătorul militantului național, preotul Alexandru Baltaga (canonizat recent de Biserica Ortodoxă Română –n.a.), și și-a îndemnat enoriașii să întâmpine Armata Roșie cu pâine și sare. După instaurarea regimului sovietic, a fost arestat și eliberat în schimbul colaborării sale pentru consolidarea autorității Bisericii Ortodoxe Ruse în Basarabia și al serviciului fiului său, Varlaam Chirița, pentru spionajul sovietic în Bulgaria.
La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor două principate. Rusia a avut o poziție duplicitară față de unirea Principatelor Române, în stilul caracteristic rusesc. Pe față, a susținut actul unirii, iar pe ascuns, s-a implicat în organizarea unui complot urmărind să împiedice alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor atât la Iași, cât și la București, și să impună o candidatură agreată, pe beizadeaua Grigore Sturdza.
„Ca supuşi şi devotaţi fii ai ţării, credincioşii Vechiului-Calendar din România aducem la cunoştinţa Majestăţii Voastre următoarele. Sunt aproape 12 ani de când noi mereu cerem să fim recunoscuţi ca un cult deosebit, aşa cum îngăduie legile şi Constituţia, care prin articolul 22 garantează libertatea conştiinţei. Nu cerem o favoare în dauna Patriei noastre, însă cerem să fim lăsaţi aşa ca înainte de anul 1924. Cerem ca în viaţa bisericească să păstrăm vechiul calendar „Iulian Stil Vechiu”, aşa după cum ne-au învăţat înaintaşii noştri. Aşa cum vechile cărţi şi aşa cum ne-au învăţat chiar şi preoţii şi arhiereii, și Patriarhii mai înainte de 1924” – acesta este începutul unui memoriu pe care un grup de țărani din satul Albinețul (astăzi Albinețul Vechi), județul Bălți, i l-au înmânat regelui Carol al II-lea în Gara Făleşti pe 2 iunie 1935
Un învățător rus a înregistrat în anii 1880 tradițiile sărbătorilor de iarnă la Taraclia, Căușeni. Fiodor Bednarovschi, așa îl chema pe dascălul rus, a consemnat datinile legate de Ignat, Crăciun și Bobotează și puterile lor magice care aveau, în imaginarul localnicilor, forța să le determine cursul întregului an sau poate chiar al vieții. De pildă, vizitele preotului în casele sătenilor influența norocul la pui, boabele de grâu folosite la semănat în prima zi de an îi scăpau de molime, iar apă sfințită de Bobotează îi scăpau de boli, de toate beteșugurile. Cu alte cuvinte, următoarele 365 de zile erau determinate de felul în care sătenii își petreceau sărbătorile de iarnă.
Deochiul la basarabeni este o putere magică atribuită unor oameni care ar putea îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea cu răutate, invidie etc. În imaginarul basarabenilor, această putere magică nu se oprea (sau nu se oprește) asupra unor oameni și animale, ci trecea de limitele vieții de pe pământ, ajungând până la fenomene ale naturii.
Ultimul său roman povestește destinele cetățenilor Republicii Moldova care au imigrat în Franța în anii 1990.
A încheiat sezonul pe locul 43 în clasamentul mondial.
În 2025, România a acordat românilor de pretutindeni fonduri nerambursabile în valoare de 3,5 milioane de euro.
După relatările învățătorilor ruși care predau în rețeaua de școli deschise de Imperiul Rus în Basarabia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mamăliga era produsul esențial de pe masa basarabenilor. Unii dintre învățătorii ruși considerau că moldovenii nici măcar nu știau să coacă pâine.
Slujba de înmormântare a fost oficiată de Episcopul Basarabiei de Sud, Veniamin.
Începând cu anii 60 ai secolului al XIX-lea, în contextul unirii Principatelor Române la 1859, autoritățile țariste au demarat edificarea unei infrastructuri școlare menite să omogenizeze din punct de vedere național și religios populația teritoriului dintre Prut și Nistru. În contextul lipsei de învățători rusofoni printre localnici, pentru a susține dezvoltarea rețelei de școli, a fost încurajată venirea unor dascăli originari din interiorul imperiului.
Aceştia au avertizat că numeroase licee cu predare în limba română din regiunea Cernăuţi vor dispărea la 1 septembrie 2027.
Are prevăzută şi o întrevedere cu omologul Nicuşor Dan.
„Ascultarea de străini”, expresie care răsună astăzi în discursurile unor așa-ziși „suveraniști”, a fost parte esențială a extremiștilor de dreapta după Primul Război Mondial, inclusiv al liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu.
„Colegii noştri au fost denigraţi, vopsiţi în culorile cele mai oribile, deşi sunt un partid care vine către Țara Mamă, vine către aceleaşi construcţii şi alianţe din care noi facem parte” – a afirmat liderul AUR, George Simion.
În 1929, la Briceni, județul Hotin, într-o noapte, într-o casă izolată și ferită de vederea publică, cu ferestrele astupate cu pături, au fost prinși niște comuniști tineri evrei și ruși de ambele sexe – toți membri ai Ligii Culturale Evreiești din târg, se spune într-un raport al unui agent al Serviciului Secret de Informații (Siguranța Statului).
În timpul domniei sale, României i-a fost recunoscută internațional independența de stat, dar a fost nevoită să-i cedeze sudul Basarabiei pretinsei sale aliate, Rusia țaristă.
Deputatul basarabean Valeriu Munteanu o acuză că tergiversează avizele şi transmite mesaje publice ce obstrucţionează punerea în funcţiune a hidrocentralelor începute înainte de Revoluția anticomunistă din 1989.
Se anunţă lansarea unui post local de radio şi televiziune Trinitas în Republica Moldova.
Ion Codreanu, cunoscut ca Moș Ion Codreanu, a fost singurul deputat al Sfatului Țării rămas în Basarabia după intrarea trupelor sovietice pe 28 iunie 1940 care a supraviețuit. Pe 3 mai 1941, acesta a fost schimbat de către sovietici cu activista kominternistă Ana Pauker, scăpând astfel cu viață de NKVD-ul sovietic.