„Ca supuşi şi devotaţi fii ai ţării, credincioşii Vechiului-Calendar din România aducem la cunoştinţa Majestăţii Voastre următoarele. Sunt aproape 12 ani de când noi mereu cerem să fim recunoscuţi ca un cult deosebit, aşa cum îngăduie legile şi Constituţia, care prin articolul 22 garantează libertatea conştiinţei. Nu cerem o favoare în dauna Patriei noastre, însă cerem să fim lăsaţi aşa ca înainte de anul 1924. Cerem ca în viaţa bisericească să păstrăm vechiul calendar „Iulian Stil Vechiu”, aşa după cum ne-au învăţat înaintaşii noştri. Aşa cum vechile cărţi şi aşa cum ne-au învăţat chiar şi preoţii şi arhiereii, și Patriarhii mai înainte de 1924” – acesta este începutul unui memoriu pe care un grup de țărani din satul Albinețul (astăzi Albinețul Vechi), județul Bălți, i l-au înmânat regelui Carol al II-lea în Gara Făleşti pe 2 iunie 1935
Un învățător rus a înregistrat în anii 1880 tradițiile sărbătorilor de iarnă la Taraclia, Căușeni. Fiodor Bednarovschi, așa îl chema pe dascălul rus, a consemnat datinile legate de Ignat, Crăciun și Bobotează și puterile lor magice care aveau, în imaginarul localnicilor, forța să le determine cursul întregului an sau poate chiar al vieții. De pildă, vizitele preotului în casele sătenilor influența norocul la pui, boabele de grâu folosite la semănat în prima zi de an îi scăpau de molime, iar apă sfințită de Bobotează îi scăpau de boli, de toate beteșugurile. Cu alte cuvinte, următoarele 365 de zile erau determinate de felul în care sătenii își petreceau sărbătorile de iarnă.
Deochiul la basarabeni este o putere magică atribuită unor oameni care ar putea îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea cu răutate, invidie etc. În imaginarul basarabenilor, această putere magică nu se oprea (sau nu se oprește) asupra unor oameni și animale, ci trecea de limitele vieții de pe pământ, ajungând până la fenomene ale naturii.
Ultimul său roman povestește destinele cetățenilor Republicii Moldova care au imigrat în Franța în anii 1990.
A încheiat sezonul pe locul 43 în clasamentul mondial.
În 2025, România a acordat românilor de pretutindeni fonduri nerambursabile în valoare de 3,5 milioane de euro.
După relatările învățătorilor ruși care predau în rețeaua de școli deschise de Imperiul Rus în Basarabia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mamăliga era produsul esențial de pe masa basarabenilor. Unii dintre învățătorii ruși considerau că moldovenii nici măcar nu știau să coacă pâine.
Slujba de înmormântare a fost oficiată de Episcopul Basarabiei de Sud, Veniamin.
Începând cu anii 60 ai secolului al XIX-lea, în contextul unirii Principatelor Române la 1859, autoritățile țariste au demarat edificarea unei infrastructuri școlare menite să omogenizeze din punct de vedere național și religios populația teritoriului dintre Prut și Nistru. În contextul lipsei de învățători rusofoni printre localnici, pentru a susține dezvoltarea rețelei de școli, a fost încurajată venirea unor dascăli originari din interiorul imperiului.
Aceştia au avertizat că numeroase licee cu predare în limba română din regiunea Cernăuţi vor dispărea la 1 septembrie 2027.
Are prevăzută şi o întrevedere cu omologul Nicuşor Dan.
„Ascultarea de străini”, expresie care răsună astăzi în discursurile unor așa-ziși „suveraniști”, a fost parte esențială a extremiștilor de dreapta după Primul Război Mondial, inclusiv al liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu.
„Colegii noştri au fost denigraţi, vopsiţi în culorile cele mai oribile, deşi sunt un partid care vine către Țara Mamă, vine către aceleaşi construcţii şi alianţe din care noi facem parte” – a afirmat liderul AUR, George Simion.
În 1929, la Briceni, județul Hotin, într-o noapte, într-o casă izolată și ferită de vederea publică, cu ferestrele astupate cu pături, au fost prinși niște comuniști tineri evrei și ruși de ambele sexe – toți membri ai Ligii Culturale Evreiești din târg, se spune într-un raport al unui agent al Serviciului Secret de Informații (Siguranța Statului).
În timpul domniei sale, României i-a fost recunoscută internațional independența de stat, dar a fost nevoită să-i cedeze sudul Basarabiei pretinsei sale aliate, Rusia țaristă.
Deputatul basarabean Valeriu Munteanu o acuză că tergiversează avizele şi transmite mesaje publice ce obstrucţionează punerea în funcţiune a hidrocentralelor începute înainte de Revoluția anticomunistă din 1989.
Se anunţă lansarea unui post local de radio şi televiziune Trinitas în Republica Moldova.
Ion Codreanu, cunoscut ca Moș Ion Codreanu, a fost singurul deputat al Sfatului Țării rămas în Basarabia după intrarea trupelor sovietice pe 28 iunie 1940 care a supraviețuit. Pe 3 mai 1941, acesta a fost schimbat de către sovietici cu activista kominternistă Ana Pauker, scăpând astfel cu viață de NKVD-ul sovietic.
Tot mai aproape de sărbătorile naționale, revenim la întrebarea de esență: cine suntem noi, ce am ajuns și dacă ales noi drumul, sau am mers pe cel impus de alții.
Sub această semnătură, prozatorul și folcloristul Gheorghe Madan (5 octombrie 1872 - 7 noiembrie 1944) s-a prezentat în fața enkavedeului sovietic în calitate de martor, în septembrie 1940, în cazul celor 14 foști deputați ai Sfatului Țării.
Romanul „Insomnia” al scriitorului și jurnalistului Val Butnaru, despre care vorbim într-un interviu pentru Veridica, deschide colecția KMZero a Editurii ARC dedicată poveștilor de dragoste scrise de prozatori români.
Washingtonul și Moscova vor încheia un acord de pace în Ucraina în urma căruia Republica Moldova va fi gubernia Basarabia, care va include teritorii ucrainene, iar moldovenii, parte a „lumii ruse”, abia așteaptă să se întâmple acest lucru și rezistă în fața tentativelor UE de a-i transforma în români, potrivit mediilor pro-Kremlin.
Zinaida Bolea este doctor habilitat în psihologie, conferențiar universitar și psihanalist. Am discutat cu ea, într-un interviu pentru Veridica, despre cercetările sale cu privire la traumele provocate de regimul sovietic supraviețuitorilor deportărilor din RSS Moldovenească.
Un miting de comemorare a victimelor deportărilor staliniste a avut loc, duminică, 6 iulie, în fața monumentului din fața Gării Feroviare din Chișinău, la 76 de ani de la cel mai mare val de deportări.
Emanuil Catelli s-a născut în 1883 în satul Zgărdești, județul Bălți, actualmente raionul Telenești. În 1917, a fost prins de revoluția rusă în statul-major al Circumscripției Militare Odesa, în grad de căpitan.
E luată în calcul și înființarea unui centru cultural al comunităţii românești din sudul Basarabiei, pe care șeful statului îl vrea în orașul Izmail.
Pentru a justifica ocuparea Basarabiei de către URSS, la 28 iunie 1940, istoricii sovietici au avut o misiune esențială – să „instaureze” puterea sovietică între Prut și Nistru. Și întrucât această putere n-a existat în Basarabia până la 27 martie 1918, când provincia s-a unit cu România, reprezentanții scrisului istoric sovietic trebuiau să o aducă aici post-factum, cu alte cuvinte, să mistifice adevărul. Istoriografia sovietică a plasat cronologic cucerirea puterii de către bolșevici în ținut într-o perioadă lungă – sfârșitul anului 1917 – începutul lui 1918, fără o dată precisă. Această incertitudine a durat până în 1957, când corifeii scrisului istoric sovietic au decis să aleagă o dată prin vot, adică „să voteze istoria”!
La 16 mai 1812 a fost semnată pacea de la București, în urma căreia regiunea dintre Prut și Nistru a fost alipită la Imperiul Țarist
Secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova, Nikita Salogor, a semnat în iunie 1946 un act de suicid pentru cariera sa politică - el a vrut județele Hotin, Ismail și Akkerman în componența RSS Moldovenești. Demersul său a fost reluat, cel puțin spus naiv, în 1958, în timpul mandatului lui Nikita Hrușciov în fruntea URSS, de către ministrul Culturii al RSSM, Artiom Lazarev, pentru care a plătit și el, probabil, cu mazilire din executivul sovietic moldovenesc. Ultima încercare de a cere de la Moscova cele trei județe a fost făcută în 1985, cu implicarea a trei comuniști sovietici moldoveni. Ridicolul acestei situații este că principalii actori ai acestei mișcări – din 1946, 1958 și 1985 – au moșit la 2 august 1940 RSSM în hotarele cu care ei înșiși nu au fost de acord.
La scurtă vreme după aceea, tânărul stat a fost silit să-i cedeze Rusiei țariste sudul Basarabiei.
Politiciana pro-rusă afiliată fugarului Ilan Șor, Victoria Furtună, a suscitat acum, în timpul războiului Rusiei împotriva Ucrainei și înaintea alegerilor parlamentare din toamnă, o epavă de partid cu denumire țipătoare, „Moldova Mare”. La o întrebare probabil regizată pusă recent de jurnalistul Gheorghe Gonța, dacă nu este mai simplu ca Republica Moldova să se unească cu România, pentru a-și rezolva toate problemele, Victoria Furtună a răspuns: „Numai dacă țara asta se va numi Moldova Mare și Parlamentul va fi la Chișinău, iar președinte va fi Victoria Furtună”. Proiectul „Moldova Mare” a fost inițiat în decembrie 1943, pentru a constrânge România de atunci, să decidă o retragere imediată din tabăra Axei, dacă dorea să salveze Moldova de Vest de anexarea sovietică.
El amintește că „toate provinciile româneşti care au hotărât în anul 1918 Unirea cu Ţara Mamă au ajuns să aibă, în organizarea bisericească, demnitate mitropolitană”.