Dr. Ruslan Șcarăbnîi este chirurg toracic și profesează în unul din cele mai căutate spitale oncologice private din România. De la nordul țării, din Bălți, până în inima Bucureștiului, tânărul medic și-a croit drumul singur. A plecat din Republica Moldova din dorința de a deveni independent financiar, iar astăzi, după aproape un deceniu, România nu înseamnă doar carieră, ci și un loc pe care îl numește simplu, dar cu deplină convingere „acasă”.
Dr. Ruslan Șcarăbnîi a început studiile la Medicină în Chișinău, în 2008. La numai un an distanță, Republica Moldova trăia așa-numita revoluție Twitter – evenimentele din 7 aprilie 2009, - care a dus la înlăturarea guvernării comuniste și la instalarea unui regim declarat pro-european.
În Sănătate, lucrurile au evoluat încet, mult prea încet. Așa că tânărul medic în devenire a înțeles că are nevoie de un mediu care să-i permită să crească. Acasă, dezvoltarea profesională devenise un exercițiu de echilibru imposibil, având un salariu combinat cu bursa de doar 2.400 de lei.
„Principalul motiv care m-a făcut să plec a fost cel financiar. După șase ani de facultate, încă mă ajutau părinții cu bani. Deși noi am fost printre primele generații de medici rezidenți care am început să primim salarii, venitul meu lunar era de doar 2.400 de lei. Bursa era 900 de lei, iar salariul - de 1.500 de lei. Și doar chiria ajungea la 1.500 de lei”.
În 2016, atunci când avea loc unul dintre cele mai mari valuri de emigrări, Ruslan Șcarăbnîi a reușit să intre la rezidențiat la Iași, la specialitatea chirurgie toracică. A fost începutul unei noi etape.
Exodul care ascunde realități simple
Când vorbește despre plecarea medicilor, Dr. Șcarăbnîi nu folosește cuvinte mari. Nu invocă idealuri pierdute, ci o realitate simplă: oamenii pleacă atunci când nu mai pot trăi decent acolo unde sunt.
Fenomenul exodului medicilor din Republica Moldova și din România este vechi, dar continuă să lase urme adânci. Aproape 3 400 de medici au plecat din sistemul medical din Republica Moldova în ultimii 25 de ani, o reducere cu aproape 20% a numărului de medici angajați în domeniul sănătății. Anul 1999 a fost marcat de unul dintre cele mai mari valuri de exod din sistem. Deși, medicii nu mai emigrează acum din aceleași motive pentru care o făceau acum 30 de ani, lipsa medicilor devine o provocare cu victime colaterale. România a pierdut, la rândul ei, mii de specialiști către Europa de Vest, iar exodul se adâncește. Numai în 2024, peste 1 200 de profesioniști au solicitat Colegiului Medicilor eliberarea atestatului care îi ajută să se angajeze în alte state.
Dr. Șcarăbnîi face parte dintr-o generație care s-a adaptat: a ales o țară vecină, cu o limbă și cultură comună, dar cu mai multe șanse de a-și construi o carieră. După terminarea rezidențiatului, a lucrat la Spitalul „Sfânta Maria” din București, în plină pandemie. „Era pandemie, era mare nevoie de medici atunci. După ce lucrurile au revenit ușor la normal, m-am angajat la Spitalul Gral, și colaborez cu spitalul din Urziceni”, precizează Dr. Șcarăbnîi.
El spune că în sistemul privat a găsit mai multă eficiență, dar și o altă logică de funcționare: „Într-un spital privat, totul are un cost și o justificare. E o mentalitate de business, dar una sănătoasă, pentru că optimizează resursele și pune accent pe calitate. Sistemul public este ineficient, este un sistem bazat pe boală, nu pe pacient. Chiar dacă finanțarea funcționează acum în baza sistemului DRG, costurile nu sunt adaptate realităților de astăzi, iar costurile reale suportate pentru un caz sunt mult mai mari decât suma rambursată prin sistemul de asigurări”, spune medicul. Privind retrospectiv, el nu idealizează nici sistemul moldovenesc, nici pe cel românesc.
„Nu pot spune că în România totul funcționează perfect. Dar aici ai oportunitatea să crești, să înveți, să participi la cursuri internaționale. În Moldova, era foarte greu să obții un stagiu în afară. Era un cerc închis, pentru rudele și apropiații celor din sistem. Aici, se poate rezolva cu un email pe care îl trimiți din numele tău către spitalul unde vrei să mergi”. În plus, nivelul actual al salariilor din România le oferă medicilor posibilitatea de a se concentra mai mult pe dezvoltarea profesională – să participe la stagii în străinătate, conferințe și forumuri de specialitate.
Chirurgia toracică: unde curajul întâlnește fragilitatea umană
La Spitalul Gral, Dr. Ruslan Șcarăbnîi se ocupă în special de pacienți cu cancer pulmonar: „Rezecții pulmonare, lobectomii, bronhoscopie și intervențiile pentru pleurezii se numără printre cele mai frecvente proceduri”. Fiind acesta profilul instituției, medicul întâlnește în practica sa numeroase cazuri oncologice. Este un domeniu dificil, în care fiecare decizie contează la milimetri.
„Lucrezi cu organe vitale, cu vase mari de sânge. Dacă greșești, totul se poate transforma într-o tragedie. Emoțiile nu dispar niciodată — doar înveți să le controlezi”.
L-am întrebat cum reușește să se desprindă emoțional de cazurile grave, căci pacienții lui vin cu unul dintre cele mai grele diagnostice posibile. „Nu poți să te detașezi complet. După o operație, te gândești mereu la pacient: cum se simte, dacă totul a mers bine. În timp, înveți să nu duci acasă fiecare caz, dar gândurile rămân”.
Cancerul nu este doar despre tratament, ci despre prevenție
Pentru că este chirurg de profesie, pacienții ajung la Dr. Ruslan Șcarăbnîi în ultimă instanță. De multe ori prea târziu, când cancerul devine cu adevărat o sentință. A înțeles că în România există o uriașă lacună în zona de prevenție, o vede aproape zilnic în cabinetul său. Așa că a decis, printre operații, să-și găsească timp și pentru alfabetizarea în sănătate. „Cei mai mulți pacienți vin prea târziu. Lipsa prevenției e cea mai mare problemă. Oamenii nu înțeleg că sănătatea e responsabilitatea lor”.
Pentru a combate lipsa de informare, a deschis o pagină de Facebook, YouTube unde explică, pe înțelesul tuturor, noțiuni de sănătate și prevenție.
„Chirurgia toracică e o specialitate puțin cunoscută și chiar confundată cu alte specialități. Mi-am propus să vorbesc despre ea, să o fac cunoscută, dar și despre importanța controalelor regulate. Am decis să fac asta și pentru a combate miturile promovate de așa-zișii vindecători de pe internet, care promit că usturoiul sub limbă te scapă de cancer. E frustrant, dar trebuie să învățăm să comunicăm astfel încât mesajul să fie înțeles de pacient”.
Astfel, pe pagina lui, Dr. Ruslan Șcarăbnîi vorbește cu pacienții lui despre ce înseamnă cancerul în realitate, abordează cele mai cunoscute mituri despre cancer, care sunt factorii de risc, simptome, încurajează prevenția și aduce speranțe celor care s-au lovit deja de cel mai temut diagnostic.
Un medic între două state
Astăzi, după aproape un deceniu în România, Ruslan Șcarăbnîi spune că se simte „acasă”. „România e acasă pentru mine acum. Vin în Moldova doar la părinți. Dacă nu ar fi ei, poate n-aș mai merge așa frecvent. Dar niciodată să nu spui niciodată. Poate într-o zi, circumstanțele mă vor determina să mă întorc. Nu pot exclude acest scenariu”.
Când vorbește despre sistemul medical moldovenesc, o face cu luciditate. „Nu cred că soluția este să construim zeci de spitale. Mai degrabă, Republica Moldova are nevoie de câteva centre mari, performante, bine dotate, de un model de transport avansat a pacienților în stare gravă, echivalentul a SMURD din România. Și, desigur, o salarizare decentă”.
Povestea doctorului Ruslan Șcarăbnîi este, de fapt, povestea unei generații. O generație de medici care au plecat nu pentru că asta au visat, ci pentru că au găsit în emigrare o soluție. Sunt medici care și-au dus competențele dincolo de granițe, dar și-au păstrat rădăcinile. Astăzi, într-un spital privat din București, Dr. Ruslan Șcarăbnîi operează pacienți care respiră din nou datorită lui. Și poate că tocmai asta înseamnă să te simți acasă – nu încadrat în limite geografice, ci atunci când simți că ceea ce faci contează cu adevărat.
