Am o noutate pentru toți sprijinitorii celei mai vânjoase echipe moldave de fotbal din ziua de azi - Sheriff Tiraspol, vorba ceea. Îi drept că jumate dintr-înșii nu-s nici ruși, nici moldoveni, da-s omi și ei, și bat mingea, nu fac politică, și-s mai încăpăținați la a da goluri, cum n-ai da și ce n-ai face, după cum scriu clasicii. „Șut și gooooooooooooooooooooooooooool!!!”, cum se zice peste tot, în toate limbile, atunci când îi bine.
Mă uitam de multe ori la băietanii iștia, veniți încoace de prin diferite africi, și o prins să-mi fie simpatici, când am zărit că de-amu încep să grăiască binecuvântata limbă rusă. Ca să nu mai umblăm cu firfirica, orice bărbat adevărat învață destul de repejor limba țării în care trăiește sau lucrează, ca să nu râdă și găinile de dânsul peste tot dus și-ntors, cum o zis Karl Marx îndată ce i-o venit gândul ista în cap. Omi înțelepți fiind, unii africani de la Tiraspol nici n-o zăbovit prea mult în așteptare grea și chiar s-o luat cu muieri transnistrence sau rusoaice, ca să întindă neamul slavon spre veșnicia nemuritoare.
Da’ amu catastrofa o izbucnit peste ei! Dumnealor toți, fotbaliștii geniali, riscă să-și dea obștescul sfârșit de frig și de foame. De aproape o lună, dumnealor mănâncă numai covrigi uscați și dorm îmbrăcați în paltoane cu blană, cum se poartă prin Ciukotka. Dumnealor nu mai pot bate mingea, pot bate cu mare silință numai nesomnul, după ce se îndoapă cu o tonă de votci și somnifere, cum ar concluziona românii academicieni. Și, când îi cheamă la stadion, nu se mai pot târâi de frig, dârdâie din toate oasele și stau pe loc. De foame și frig!
Cu ce-s de vină celebrii jucători? Cu nimica, nici încolo, nici încoace. De ce? De atâta. De atâta că Dodon nu o grăit din capul lui, când o zis: „de atâta”, da’ o citit prorocia asta din poezia viitorului mondial, descrisă cu emoție de Pușkin și Lermontov, când erau amândoi în sens filozofic.
Pentru proletari, bineînțeles că lămuresc mai clar. De atâta că, la începutul anului ista, Maia și Volodimir o închis toate granițele Transnistreiei de la nord la sud și de la est la vest, vorba geografului bătrân, doctor în științe. Și o făcut amândoi din raiul sovietic moldav o temniță groaznică, unde cetățenii îs trimiși la harakiri, fiindcă nimenea nu are dreptul să-i mai vadă sau să le aducă vreun baton (franzelă – n.r.) nici în sus, nici în jos. Ca să fie clar, Transnistria o fost bătută în piroane, azvârlită la gunoi și ruptă de tot universul. Ce mai grăiți de Holodomor, de foamete organizată, de deportări? Acelea o fost foaie verde lobodă, pe lângă genocidul nistrean din ziua de azi. Nicăierea-n lume nu s-o mai întâmplat așa ceva, mi-o spus și istoricii cei mai de vază.
Și toți omii iștia nevinovați îs trimiși la harakiri numai și numai pentru că se vrea distrugerea secerii și a ciocanului, și a vitejilor soldați sovietici de acolo, care ne apără patria. Vedeți și voi cum, de mai mult de 30 de ani, lor li se tot cere s-o șteargă de aici, dar ei, numai cu prețul vieții, rezistă, ca să nu murim noi. Și în clipa de față tot dumnealor rabdă cele mai grele chinuri, fiindcă, până s-or stinge din viață, niciuna din granițele Transnistriei n-o să se mai deschidă niciodată-n vecii vecilor.
Mâine ei n-o să aibă gaz, poimâine n-o să aibă apă, răspoimâine n-o să aibă lumină, pe urmă nici pâine, nici aer. Ia stați pe loc, nu vă strofoliți și răspundeți-mi la o întrebare existențială: cine? Cine? Cine mai poate să-i scape pe acești omi de la moarte, în afară de mama lor nesfârșită și rusă? Să aruncăm politica la gunoi și să gândim virtuos, cum zice unul. Cine? Nime.
Ca să nu afle lumea moldavă despre tragedia înfăptuită, ce-o întreprins filiala globalistă de la Chișinău? O sărit tot atuncea drept în sus și o închis, urmând sfatul masonic, ultimele 14 canale de televiziune în limba rusă, care mai ajungeau șontâc-șontâc pe tărâmul moldav. O fost un pumn drept în bot, vorba poetului, sau o subtilă manipulare din cap până-n picioare, cum s-ar exprima deputații PAS.
La urmă, colac peste pupăză, vorba folclorului, punctul pe „i”-ul românesc și soroșist, l-o trăsnit cine credeți? Da, numaidecât ea, Maia Grigorievna, care o întrebat-o pe Ursula Ernestovna unde ar putea cânta și ea ceva, ca s-o ia în seamă măcar cineva. Și o trimis-o tot atuncea la o televiziune globalistă, unde-o lăsat-o să grăiască fără opreliște. Și s-o scăpat ca puiul la mălai și o răcnit că ne unim cu România tot acuma....
Vă-le-leu de capu’ meu! Ați mai văzut președinte, care-și șterge picioroangele de țara lui? Pentru asta o ales-o norodul și asta-i Europa făgăduită? Nu! Europa ei îi o minciună, cu care o adormit alegerea alegătorilor. Și amu, ca să nu-i sară norodu-n cap și s-o flocăiască, dânsa zice că Europa îi România și promisa integrare europeană n-o însemnat nimica mai mult decât „unirea fraților români”. Dacă prindem legătura cu tragedia de mai sus, asta se lămurește în felul următor: îi lăsăm pe „vrăjmașii de peste Nistru” să se sufoce, cum se jeluie românul la doctor, iar noi ne unim cu „frații de peste Prut”, ca pe vremea lui Adolf Iohan-Gheorghevici Hitler.
Prostia o-ntrecut măsura și când o aflat-o Donald Fridrihovici Trump, el, om repezit la subsuoară, nu o meditat prea mult. Țineți minte când erau mititei copilandrii noștri și se băteau pentru gume de mestecat Donald și Turbo. Magia s-o născut de atuncea și ea ne arată că, într-un viitor nedefinit, cum s-ar numi, un alt om mare o să poarte numele Turbo, cum s-ar zice. Și chiar erau delicate gumele celea, nimenea n-o să-mi stea împotrivă. Și, când o auzit-o pe Grigoievna, Trump o sărit tot atuncea în sus și o zis că gata, nici rază de moldovan n-o să mai calce prin America de-acum încolo, că nu se mai poate. Și ne-o băgat în lista celor care nu se mai poate... Anume de aceea, ca să nu apară întrebări, Trump s-o mâniat cel mai tare de Zelenski.
După toată potlogăria antinorodnică, Grigorievna o nădăjduit să primească niște ruble de la Bruxeless, pe care eu l-aș scrie numai cu un „s”, ca să nu pierd timp și cerneală pentru a mai bagă o literă nefolositoare pentru nimenea absolut. Iar noutatea sau mulțumesc-ul UE-ului nu s-o lăsat așteptat. O venit în grabă și o zis că Europa nu mai cumpără mere moldave, că-s împuțite.
Amu nu știu ce-o să fie. Totul s-o pornit de la început, da’ nimenea nu mai ține minte unde-i începutul. Și așa o să fie până data viitoare, când o să vă povestesc ceva și mai interesant despre viitorul neprevăzut al lui Alexandr Grigorievici Lukașenko.
Al vostru locțiitor de la Kremlin, Iosif Visarionovici Ciobanu
