Oglu-сын-băiat-fecior. Am avut la uzina de tractoare un fruntaș găgăuz, care mi-a lămurit cum se traduce pe rusește și moldovenește cuvântul „oglu”. Asta ne arată că Stoianoglo se tălmăcește ca „feciorul lui Stoian”.
Dar, în ultima săptămână, m-o terorizat un gând amar, care mă-mboldește și acum în materia mea cenușie, cum se mai zice. Pentru că, după turul întâi, nu mai avem încotro și trebuie să ne împăcăm cu realitatea care nu ne duce nici încolo, nici încoace sau nici laie, nici bălaie, vorba cântecului. Mai norodnic grăind, duminica asta, nu vom mai merge la alegeri, ci direct la ghilotină. Ne vor pune capetele pe trunchi, nu vom mai putea vota, ci vom fi nevoiți să alegem între viață și moarte. Mai triste zile decât amu Moldova n-o trăit niciodată în viața ei.
Nu, nu, nu. Nu-s prea categoric. Cine are urechi de auzit, să audă, după cum ne învăța profesorul nostru de ateism științific de la Școala Superioară de Partid de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Data trecută explicam că Stoianoglo e rezultatul sinuciderii politice a lui Dodon și că el nu poate face nimic decât să sară dintr-un tazik (lighean – n.a.) în altul de dimineață până seara. Bat cu picioru-n pământ și sunt de aceeași părere, dar dacă o ajuns în turul doi, trebuie să clarificăm câte ceva.
M-am uitat cu gura căscată la sfada lui cu Maia Sandu, care se numea „dezbatere”, da’ dacă nu s-o bătut nimic, ce să se dezbată? Și am văzut lucruri dureroase acolo. Bunăoară, Sandu, școlită în cabinete europene contraomenești, a fost mult mai pregătită decât feciorul lui Stoian, pe care l-o numit fără pic de rușine cal, chiar dacă troian. Și-o mai zis că niciun om teafăr nu se vrea condus de așa un cal, încălecat de Șor, Platon, Dodon și alții, pe care el nici nu-i știe și o să-i afle după alegeri, printr-un sms.
La care feciorul, alb la față și tremurând din toate mădularele, în loc să-i răspundă ceva, ca un bărbat, s-o apucat de citit de pe o foaie ceva scris cred că de Dodon: oprirea exodului, implementarea programului, revenirea demnă, modernizarea europeană și multe alte tâmpenii vrute și nevrute, dar fără sens. Printre altele, ca să-o îmblânzească pe Maia, o sărit repejor în tazikul ei și i-o propus să iscălească amândoi o foaie că oricine ar lua puterea ne va împinge spre Europa. După care s-o oprit și-o-nceput a tremura cu tot cu foaie. Timpul trecea și el se lingea pe buze, fără chip. Să-mi bag piciorul dus și-ntors.
Nici pe urmă lucrurile nu s-o prea schimbat. În loc s-o liniștească pe femeie, el i-o spus c-o fost un procuror exemplar. La care ea, bineînțeles, i-o sărit în cap, cum zic filozofii, că adică, cum vrei tu s-ajungi împărat, măi calule (troian), prin voturi cumpărate de Șor-Platon-Dodon-samd? În loc să-i răspundă, feciorul o luat-o cu totul razna și s-a bâlbâit mâhnit: „Vă rog, opriți isteria! Deschideți ochii, controlați-vă.”
Dar toate astea-s fleacuri, nici vorbă. Mai supărător pentru noi e faptul că feciorul nu are soluții pentru poporul nevoiaș și înșiră doar „povești cu zâne”, cum tot Maia a zis. Într-adevăr, din interiorul feciorului n-o ieșit decât vorbe goale, șuierat de vânt și manele.
La alte întrebări, nici pui n-o putut zice. Întrebat cum va găsi câteva zeci de miliarde pentru aprovizionarea țării cu apă sau de ce l-o eliberat pe Platon, sau când vom intra în UE, sau de ce n-are nerv la atacurile rusești în Ucraina, feciorul a luat îndată altă vorbă. Vai de capul meu azi și mâine, ce fel de procuror o mai fost și aista, dacă se arată atât de neputincios în fața unei femei?
S-o ajuns până la aceea că stropii din tazikurile în care sărea se auzeau de la Kamciatka până la Vladivostok. Pe de o parte, își rupea cămașa de pe el că sprijină direcția proeurpeană a Moldovei, dar pe de altă parte se strofolea că Maia a impus sancțiuni Rusiei. În același timp, apăra Rusia și condamna războiul, și voia prietenie și cu Europa, și cu America, și cu Rusia, și cu China, și mai spunea că în kuliokul lui Dodon nu erau bani, așa cum zicea tot el mai înainte.
Numai o dată o găsit curajul să spună lucrurilor pe nume, atunci când o zis că „statul românesc o acordat un sprijin în cele mai situație necomplicată pentru țara noastră”.
Părerea generală care a creat-o feciorul este, cu părere de rău, cea pe care a menționat-o și Maia. Din sursele ei globalist-sorosiste, ea știe mai multe, fără îndoială, dar e clar, totuși, că Stoianoglo se joacă de-a mijatca și habar nu știe ce vrea. E un băiat pierdut, care se visează împărat, dar nu știe ce va face, dacă, nici nu știi cum, acest lucru chiar se întâmplă. Chiar dacă și tot norodul înțelege că Șor îl finanțează, el încă nu o priceput. Are cetățenie română, o face pe europeanul, dar va depinde de Dodon și va fi călărit de el și de Șor, și de cine o mai vrea.
Oameni buni, vedeți cât de mititel e Dodon? O făgăduit altădată că niciun om de-al lui, dacă are funcție în stat, nu va fi cetățean al altei țări, da’ amu îl vâră pe aista în fruntea țării. Ce contează ce-o zis, că poate să nu mai zică?
Așa-i Dodon, așa-i trădătorul, dar să nu uităm adevărul adevărat, că el, ca și toți ceilalți călăreți ai calului nostru, sunt cu Rusia, sunt de la răsărit. Și, în ciuda nebuniei politice de azi, nu trebuie să uităm că am fost cei mai feriți oameni în cea mai măreață țară din istorie – Uniune Sovietică! Nuuu, eu nu-s cu războiul și vărsarea de sânge, dar Rusia e mama noastră în fața urâciunii globaliste. Războiul se va termina odată și odată și, numai dacă vom rămâne prieteni cu frații ruși, vom avea familii, ne vom numi mamă și tată și nu ne vom pierde avutul.
Dacă va birui Maia Sandu? Prăpădul ne așteaptă, moarte și suferință. Atunci pământurile ne vor fi vândute străinilor, vom fi plini de credite până la sfârșitul lumii, ne vor năvăli în țară tot felul de migranți sirieni, se vor naște mai puțini copii, care vor fi furați de homosexuali și lesbiene, ni se vor băga cipuri în cap, valorile strămoșești ne vor fi distruse și individualitatea se va pierde cu totul. Din oameni, ne vom transforma în unelte diabolice ale noii ordini mondiale. Atunci necuvântătoarele vor gândi mai bine decât noi, atunci gândacii vor fi mai fericiți decât noi.
Iată de ce alegerile de duminică sunt o ghilotină pentru noi, vorba intelectualului. Feciorul, chiar și cal (troian) să fie, e singura noastră portiță spre viață. Oricât de tare tremură el, valul satanic care vine din partea Maiei e nimicitor. Cred că anume din acest considerent și dârdâie omul. Cândva, dacă vă amintiți, partidele din Moldova aveau imprimate pe sigle tot felul de orătănii: furnica, rândunica, cocoșul.... „Ascultați ce spune moșul, oameni buni, votați cucoșul”, zicea unul. Astăzi sunt alte timpuri și cântecul, respectiv, e altul, vrem nu vrem. De aceea deviza noastră de duminică trebuie să fie clară: „Ca să nu ne ieie valul, oameni buni, votați cu calul!”.
