O persoană foarte cunoscută din comunitatea rusă de pe plaiul nostru mi-a spus într-o bună zi cu soare că noi am fost proști când am copiat de la români cuvântul „oameni”, pentru că ar fi mult mai simplu și corect să le zicem „omi”. Un om, doi omi, un cârd de omi. Da, îi frumos, ca într-o poezie clasică, cum ar zice criticul literar de peste tot.
După astă scurtă introducere, îmi descarc sufletul clocotitor de revoltă. Vreau să zic că puțină lume moldavă își mai amintește de anii de tristă faimă, când glorioasa patrie a omenirii, măreața Uniune Sovietică, o fost ștearsă de pe globul pământesc de vampirii americani, cei cu dinți ascuțiți, ajutați de mister Iuda Gorbaciov, cel cu pată-n frunte. Puțini omi moldavi țin minte groaza prin care-o trecut falnicele noroade sovietice, după ce s-o trezit hodoronc-tronc azvârlite-n gura morții. Ca niște mucoși rămași brusc fără părinți, noroadele astea putrezeau în sărăcie și deznădejde totală și absolută, anxietate și depresie de grad maxim, cum n-ai da și ce n-ai face!
Vedeți cât de trist era? Simplu și trist, cum zicea un jurnalist foarte puternic, care s-o stins din viață în drum spre Italia.
O murit, ce să-i faci? Cu părere de rău, degrabă vom muri toți, noi toți, martorii raiului sovietic, și istoria va fi scrisă după poftele monștrilor civilizației moderne. Ei ne vor scrijeli durerea cu lama, ca pe o unghie calică.
Așa o hotărât Lenin, ca eu să fiu ultimul, cum se zice printre învățați, profet al acestor timpuri. Numai eu am vitejia de a vă spune adevărul!
Când se stingea Uniunea Sovietică, aveam lumină numai de sărbători, nici ruble nu erau defel, nici cupoane sneguriste – cel mai mare jaf bancar din istoria umanității moldave – nici lei nu erau și omii primeau galoși, crupe, pantaloni și alte rufe ieftine în loc de pensii și salarii. Nici de lucru nu era și tot moldovanul se pornea noaptea prin păduri, munți, râuri și prăpăstii spre Europa, ca să câștige de-un covrig. Nică-nică-nică nu era, ca să grăim drept!
Cel mai puțin totuși omilor le lipsea încrederea în pasul următor. Fiindcă foamea, sărăcia și depresia te puteau băga-n pământ cu mult mai greu decât bandiții, care erau stăpâni pe toate. La vremea aceea, mergeai pe stradă liniștit și... Nu, care liniște? Nici vorbă de dumneaei nu era, că oricând îți sarea-n cap un cârd de nebuni, care-ți dezbăteau fericiți dinții și te dezbrăcau ca pe-o muiere. Dar așa o pățeau numai fericiții, mai rău era când îți năvăleau în casă și-ți șterpeleau tot ce-ai strâns o viețișoară până la ultima lețcaie, pe urmă îți tăiau gâtița-n pace, cu paharul în mână. Pe un popă de la Botanica l-o răstignit pe perete, acasă la dânsul, pentru că bătea din picior în fața mafioților care doreau să deschidă o discotecă lângă biserica, în care el cânta.
Atunci lupta pentru putere nu se ducea între politicieni, dar între Zelionîi, Micu și Șket - ucigași, cum se spune, hoți și înșelători, cum zice procurorul. Toți: și poliția, și armata, și președintele ascultau de dânșii. Unul dintre sângeroșii care stârpeau tot ce le pica-n față era Babior. Toată Moldova dârdâia de frică-n fața lui. Era un fel de King-Kong național, care, omorând, se juca-n bumbi cu toți nacealnicii noului stat moldav. Despre altul, Sinii, se povestea că-ngropa omii de vii. O fi drept, o fi nedrept, dar cam așa glăsuiește justiția, ce vrei?
Ca să fiu înțeles, atunci viața omilor moldavi nu costa nicio brânză. Așa o curs sânge pe drum drept, de la Nord la Sud și de la Est la Vest, până în 2001, când s-o-nceput în sfârșit curățenia generală. Cine-o făcut-o? Vladimir Nicolaevici Voronin, bărbatul doldora de comunism și cel mai dârz miliționer sovietic. Da, numai el o cântat imnul dezrobirii și i-o încătușat pe toți nelegiuiții. De atunci, liniștea, pacea și siguranța s-o culcat printre noi în voie, ca o fumeie mulțumită, și noi am simțit izul fericirii cântate în versuri și proze de tot felul.
Pe urmă o fost povestea, pe care și țâncii o știu pe de rost. O venit Filat, Plahotniuc, o furat cine și cât o avut de furat, ce mai la deal, la vale, dar au păstrat în închisori componenta infracțional-mortală. Și așa o tot mers lucrurile până mai ieri, când o fost sloboziți din temniță Babior și Sinii. Cum așa? Nu, nu s-o-ncălcat legea, s-o făcut în legalitate și totală, și ilegală, care-o fost consfințită nu demult de o gingașă fetișcană, pe nume Olesea.
Gingașă și tandră, din Olesica s-o făcut o fiară. În tragedia asta, Maia Sandu și brigada o folosit-o ca pe o figură de domino. Numai în capul Olesei o zburat toată vina pentru schimbarea legii despre grațierea celor mai înfiorători ucigași băgați pe viață la Rezina, pentru că pute și groapa trebuie astupată. Așa se știe și nu se știe nimic, dar eu o să vă spun adevărul drept, adevărul în picioare.
La început, după moartea Uniunii Sovietice, o fost globalismul. Nu demult, când dumnealui o hotărât să înșface și Moldova noastră străbună, ca să n-o ia Vladimir Vladimirovici Putin și s-o încleie de noua URSS, o luat și-o trimis-o pe Maia la Chișinău. O adus-o la putere și i-o promis dulcețuri. Pe urmă tot Occidentul dus și-ntors o venit cu hurta la Bulboaca și s-o fotografiat, rânjind. S-o mai învârtit, o mai făcut una, alta, dar nu le-o ieșit nimica, așa că, anul trecut, Maia o pierdut alegerea, dar și-o păstrat scaunul din cauza diasporei cu glagorea spălată, pe care eu am s-o curăț mâine. Văzând că amuș vine altă alegere, parlamentară de-amu, ce crezi c-o făcut Biden și moșierii europeni? I-o spus Maiei cam așa: „Dacă nu vrei s-o încurci, sloboade din pușcării pe cei mai răi criminali, care te-or apăra de ruși, când or veni, dacă omii o să-i voteze”. Și atunci dânsa o adunat hărmălaia de la partid și o zis: „Așa să fie!”. Apoi, prietenește, o rugat-o pe Olesea: „Fato, dacă te crezi specialistă în juridică, cântă tu, noi te-om asculta”. Și fata o cântat cu toții laolaltă, și concert o fost, cu glas tare și bătut din palme, cu șampanie și șprote delicate. Pe urmă Maia o promulgat legea și bandiții s-o pus în rând încetișor la poarta ceea de la Rezina.
Mai bine mai târziu, decât niciodată, vorba lui Putin, săraca Olesea s-o trezit. S-o uitat în dreapta și-n stânga și l-o-ntrebat ce să facă pe tat-su, care-i avocat al câtorva bandiți de felul ista. Și el clar că n-o zic nimic potrivnic.
Și așa s-o terminat, cum scriu prozatorii la sfârșitul cărții. Mai clar grăind, globaliștii, după ce-o folosit fetița, o și azvârlit-o din partid cât te-ai muta de pe o parte pe alta prin somn. Și o rămas Olesea... Pe drumuri? Nu. I-o cerut să plece din parlament și bine ar face, ca să rămână mândră, că mai are-o viață-nainte. Chiar și eu am s-o ajut. Mai spre toamnă, când voi ajunge deputat, ea va fi consiliera mea.
Și, alături de dânsa, din interiorul aceluiași tractor, amândoi vom salva țara și omii ei! Victoria noastră-i aproape!
Cu adâncă plecăciune, Iosif Visarionovici Ciobanu, viitor deputat al norodului moldav
