Alegerea s-a finisat și mizeria a revenit acasă la dânsa, cum ar zice într-un oarecare interviu nacealnicul Academiei Române, Ioan Aurel Pop, de pildă. Nu știu ce simțăminte trăiți voi, dar pe mine mă doare inima să vociferez, românește grăind, că culcușul mizeriei universale se cheamă Țara Moldovei a lui Ștefan cel Mare, ca să fim istoric corecți.
Dar ce nume mai au și românii iștia! Ioan Aurel, Steluța Brândușa, Horică Aurică, Angel Ludovic, Rândunel Leuștean și atâtea altele, de unde le-o mai fi luat. Parc-ar fi doi omi în loc de unul, dar dacă-i unul totuși cum îi zice? Laie sau bălaie? Dar nu totdeauna se întâmplă așa, am auzit că niște români și-o numit copilul Hitler, iar alții – Făt-Frumos. Mda, mai aveți întrebări?
Nu puteți avea, fiindcă Hitlerașul cela mititel îi cea mai mare demonstrație că românii îs fasciști, istoric grăind, cum o zis Iosif Visarionovici, și că ei ne-o cotropit țara și ne-o încătușat limba în litere latine, care-s și nemțești, cum ar zice lingvistul, și că noi nu suntem români și punctum. Despre asta am vorbit și anul trecut cu Vladimir Ilici la Tiraspol și el mi-o lămurit că vestitul Eminescu era oleacă amețit și slab de puteri, după o sfadă cu muierea lui, când o scris rândul ista. Atuncea, din osteneală și cumplită mâhnire, o scăpat NU-ul capital! Fiindcă un NU clar trebuia să înceapă această manipulatoare frază, care-o făcut înconjurul pământului încolo și-ncoace. „NU suntem români și punctum”, o vrut să scrie poetul, dar s-o-ncurcat, și presa masonică galbenă o sărit tot atuncea și s-o folosit de slăbiciunea săracului om. A doua zi, Eminescu le-o cerut socoteală: „Mă, tâmpiților, ce-i cu voi?”, dar ei i-o țistuit îndată, răcnind: „Gura!”.
Nu suntem români, fiindcă la noi lucrurile îs mai așezate din toate punctele de vedere. Dacă, de exemplu, afli că o să-ți vină în ospeție Petea Valera, tu, ca om întreg la cap din perspectivă medicinală, o să gătești de băut și de mâncat pentru doi mujici, că n-ai să-l lași pe-al doilea cu stomacul gol și cu gâtul uscat. Și vă hodiniți toți trei în voie, ca în pastelurile lui Vasile Alexandru, care purta nume omenesc. Dar de-ai fi tu român, ai aștepta numai unul și atuncea ori Petea, ori Valera, ori amândoi laolaltă o să rămâie cu mațele ghiorăite și or să te batjocorească, numindu-te zgârcioabă, chiar de-ai fi și un om bun. Și n-o să fie de vină musafirii tăi, ci nația ta. Simțiți diferența?
După această scurtă introducere, să ne întoarcem la mizeria care ne înrobește dus și-ntors după alegere. Gata, promisiunea electorală s-o spart ca un balon, pe care nu-l mai poți drege tehnologic, și fâsul balonului o azvârlit în neunde „viitorul încântător”, cu care ne-am lăsat zădărâți ca niște tontălăi. Să vedem ce ne așteaptă, vorba ceea, după cum se arată în punctele de mai jos:
- O zis că nu ne-or mai da compensații pentru căldură și electricitate și vom muri în frig și întuneric. Alegerea s-o dus și nu-i mai interesează viețile noastre. Ce-o să facă mai departe? O să născocească un nou COVID și o să-l învinuiască pe dânsul pentru morțile noastre, iar leșurile înghețate o să ni le încarce în saci de prin casele tuturora și, fără nicio autopsie, o să ne îngroape pe toți unul peste altul, ca în lagărele naziste.
- Pentru că nu mai au bani și Europa nu le mai dă, de vreo lună o început iar, mai dihai decât în anii ’90, contrabanda cu bombe și narcotice. Asta nu-i glumă, îi moarte de om, și una, și cealaltă! Mi-o spus un general, cum s-ar numi, care o lucrat cândva în armată, că bombele pe care le duc în România provin nu numai din skladurile (depozitele - n.r.) armatei naționale, cum s-ar mai zice, dar sunt și arme rusești, furate din Ucraina. Și le duc „fraților de peste Prut”, ca să atace de acolo Rusia. Iar România le mulțumește cu narcotice, ca în filmele celea cu bandiți înfricoșători.
- Mâine, poimâine, n-o să se mai dea voie să grăim limba rusă. Cu cei care or folosi-o o să bucșească temnițele. Am auzit că unii ruși de-ai noștri se tem să mai iasă din case, după ce o fost închis Centrul de Cultură Rus, care până acuma îi apăra îndată. Credeți că lui Vladimir Vladimirovici o să-i placă așa ceva?
- Ca să nu se înțeleagă lucrurile de mai sus, la porunca ministrului învățământului, școlarii moldavi nu mai învață algebră și geometrie, dar numai limbă română, istorie română, cultură română și ideologie globalistă. Așa stând lucrurile, copii nu mai au dreptul să gândească cum îi duce capul, dar numai cum gândește Soroș, Macron și Nicușor Dan. Taman la noi, pe tărâm moldav, are loc pentru prima dată în istorie reeducarea forțată sau spălarea creierilor prorocită de înțelepții din antichitate, despre care s-o scris mii de cărți și filme strașnice. Vârârea fanatismului în mințile celor mititei o să crească o generație fără valori și glagore, care o să slujească cu orbire inteligenței artificiale și altor fel de roboți nebuni.
- Ca să ostoiască încetișor nădejdea norodnică în făgăduitul viitor european strălucit și mincinos, Ioana Pirko, cum s-ar zice pe moldovenește, ambasadoarea Ursulei la Chișinău, o spulberat cât ai zice pește toate visurile alegătorilor, când o spus că n-o să vedem nici zare de Europă până nu vom rezolva problema transnistreană. O problemă care, diplomatic grăind, nu poate fi închisă cum n-ai da și ce n-ai face, fiindcă omii de acolo iubesc libertatea și nu se vor rupe de dânsa niciodată-n viață. Libertatea nistrenilor îi spicul de grâu, îi clasa muncitoare, îi Rusia lui Lenin, ce mai vrei? De aceea știți ce-o să urmeze? O să facă globaliștii tot soiul de experimente pe noi, o să ne cumpere pământul pe copeici, o să ne impună să schimbăm toate legile după cum le cere mușchiul, ca să ne distrugă nația strămoșească. Asta o să se cheme negocieri de aderare. Pe urmă o să ne dea un picior în fund și o să ne azvârle la un colț de stradă. Și punctum, vorba poetului.
- Și cum o să lămurească PAS-ul prăpădenia asta omilor de rând? Întortocheată întrebare, la care s-o gândit nu demult și Maia Sandu, când l-o numit pe Recean ca „emisar special pentru dezvoltare și reziliență”. Ce înseamnă asta? Cred că nici Karl Marx n-ar înțelege. Dacă l-o adus cu atâta dragoste și muzică pe Munteanu în fruntea consiliului de miniștri și are încredere înr-însul, la ce-i mai trebuie un emisar pentru dezvoltare? Ce și cum o să dezvolte el? O să sară în capul miniștrilor sau ce? Și ce soi de reziliență o să facă el? Reziliență în fața la ce? A norodului dezamăgit de minciuna europeană? Și cum anume o să le-nchidă gurile?
Nu se știe, nu se știe. O să mă interesez eu de la cine trebuie și data viitoare o să vă spun. La anul, Vladimir Vladimirovici o să mă ia pe lângă dânsul, după cum v-am înștiințat. La anul înseamnă pentru o lună, două, ca să ne exprimăm corect statistic și calendaristic.
Altceva se știe precis. O fost alaltăieri un sondaj, care o descoperit că unul din trei moldoveni se jeluiesc că trăiesc în sărăcie. Amu să ne punem întrebarea: la ce i-ar trebui Europei să facă risipă de ruble pentru o țară de calici? Mai sunt întrebări?
Al vostru locțiitor de la Kremlin, Iosif Visarionovici Ciobanu
