Marian Ilici Lupu, după ce-o rămas pe drumuri, ce-o făcut? N-o stat pe gânduri și s-o vârât în Partidul „Respect Moldova” al lui Nichiforciuc. După care s-o mai scărpinat un pic la ceafă și s-o trezit președinte al partidului. Încântat nevoie mare, o tresăltat oleacă și o zis așa: „Vom promova respectul față de oameni, față de muncă, față de lege, față de adevăr”. Și o chemat toți tehnocrații lui Plahotniuc să i se alăture. Adică, aceleași vechi și ruginite „principii și valori”. Mai clar grăind, omul ista, de când îl țiu minte, grăiește una și aceeași fără oprire.
Dar o fumeie din Moldova s-o luat cu nouă ani în urmă cu un american din America și o rămas să trăiască acolo, în fericirea capitalistă, cum își închipuia, săraca de dânsa. La acea vreme, dumneaei avea și un băiețel de 8 anișori, pe nume Nichita, care se trudea cu desăvârșită dragoste la învățătură și primea numai note extraordinare. Americanul o stat și s-o gândit oleacă, dar nu mult. El nu s-o împotrivit copilului și l-o primit acasă la dânsul, ca pe feciorul lui, cum s-ar zice în așa cazuri. De ce nu, dacă mititelul era așa de bravo, că alți americani de pe-alături trăgeau cu ochiul la dânsul cu invidie albă?
Dacă ne punem glagorea în mișcare, respectul față de toate cele numărate de Marian Ilici Lupu, ar trebui nici mai la deal, nici mai la vale să pornească cu cercetarea amănunțită a întortocheatelor și lunecoaselor drumuri, prin care saci de ruble o ajuns la Nichiforciuc, când aista era domn de curte al fugarului Gonzales.
Așa o trecut anii încolo și-ncoace, până când Nichita, nu Nichiforciuc, o crescut băietan și o-mplinit de-amu 17 ani. Atuncea nu se știe ce i-o trăsnit prin cap și s-o legat cu cineva pe internet, cum se face azi pe la tot colțul. Așa s-o lăsat tras într-o anumită adunare satanistă și fascistă, după cum se zice. Acolo, niște ruși, zice poliția americană, dar eu cred că ea s-o-ncurcat și-i vorba mai degrabă de haholi (ucraineni – n.r.), i-o spus lui Nichita că mare pomană și-ar face dacă l-ar ucide pe Trump. Da, așa i-o spus și dânsul o fost de acord, nu știu de ce. Dacă l-ar putea omorî și pe Vance, cu atât mai bine, i-o mai spus aceia, ruși sau haholi. Fără multă vorbă, băietanul nostru trebuia să răstoarne guvernul american, după care să-și ia lumea în cap și s-o șteargă în Ucraina, unde i s-o promis un trai liniștit, cu de toate și de trăit, și de mâncat, și de băut.
Nichiforciuc o zis altfel, dar nimic nou, și anume: „Este momentul în care ne definim direcția, ne întărim echipa și ne asumăm împreună responsabilitățile unei etape noi”. O etapă nouă de stors rublă din norod? Cine-l mai crede pe omul ista? Auziți, este vreunul? Nu cred. Uneori omii ajung la o etapă, când nu mai sunt crezuți de nimenea absolut, oricât de tare s-ar zbuciuma.
Rușii sau haholii i-o dat niște ruble, dar lui Nichita nu-i ajungeau. Ce să facă el? S-o gândit, s-o gândit până-ntr-o blestemată zi, când s-o-nervat. Amu ori niciodată, și-o zis, să fiu și eu om liber și bogat, și iubit de toate fetele! Într-un cuvânt, ba-bah, o turbat și tot atuncea o luat și-o ucis-o pe mam-sa și pe american, troc-pleosc, pe urmă le-o strâns toți banii, vreo 10 mii de verzi aveau, cardurile bancare și alte documente, și-o pus în buzunar pistolul americanului, e-he-he, s-o suit în mașina mamei și pe-aici mi-i drumul, vorba cântecului tragic. S-o pornit la Trump, nici vorbă, nu mai avea încotro. Dar pe drum, nici încolo, nici încoace, l-o-nșfăcat poliția și așa i-o cântat cucul, cum zic poeții talentați.
Jeka-guțul-bașcan-comrat-ceadâr-lunga-cna-dus-si-ntors ș.a.m.d. Arestarea acestei fetișcane slăbuțe și pipernicite, ca un sârnic (chibrit – n.r.), of-of, și păzită de 400 de vlăjgani înarmați cu Kalașnikov și ocrotiți de pieptare antiglonț îi o nouă prostie a lumii noastre, din care va avea de suferit numai Maia Sandu și omii ei.
În schimb, gazetele americane scriu că Nichita se lăuda tovarășilor săi că o avut o copilărie fericită și că vecinii n-o zărit nimica nelalocul lui în familia lor, până când băietanul o turbat.
De-i noapte, de-i zi, Jeka merge pe coridoare și țipă fără răgaz: Gagauzia, azi și mâine, și poimâine! Și în jurul dânsei se ridică atâta veselie, cum nu mai auzi în altă parte. Nu pot să n-o-ntreb pe Maia Sandu: ce-i cu tine? Mai bună reclamă pentru condamnatul Șor, înainte de alegere, nici că se putea zdrobi! Ce-i cu miliția ta, care ridică o bașcăniță, pe care n-o știa nimenea în cer și pe pământ, la rang de erou al nației? Tu, numai tu o ajuți să te dea jos, mai vârtos decât Vladimir Vladimirovici Putin, care s-o fotografiat cu dânsa!
Dar Nichita e în temniță, în America. V-am spus povestea lui, pentru că dânsa dezvelește ca niciuna alta adevărul drept, în care ne ducem zilele de treizeci și patru de ani. Iată ce-nseamnă diaspora, dragi tovarăși. Diaspora-i deznădejdea la care te duce depărtarea de casă și traiul printre străini. Să nu ajungem și noi la așa turbare, dacă nu vom schimba lucrurile fără-ntârziere! Fiindcă, dacă nu vom vota cum se cuvine la alegerea parlamentară, slugile globalismului occidental vor crește o generație de criminali, care vor face praf din noi!
Asta o să fie cea mai grea alegere pe care am făcut-o vreodată, de când ne știm pe fața lumii. Că v-am mai spus și altădată: în anul ista, nu trebuie să nu votăm numai europenii anglo-saxoni, dar nici domnii burduhoși, care se scaldă-n bani și se plimba fără opreliște cu mașini de milioane, ca niște cocote, dintr-un partid în altul. Banda lui Șor și cea a lui Plahotniuc niciodată nu ne vor aduce acasă. Dânsele ne vor lăsa orfani, ne vor lăsa să umblăm brambura prin lume, departe de părinți, de copii, de fumeile noastre și încolțiți de dinții celui de al treilea război mondial total.
De ce? De atâta că, dacă se suie la putere, domnii o să culce Moldova sub oricine vrei, dacă acela le va umplea buzunarele și cardurile cu ruble. Totul îi mult mai simplu și mai dureros decât de pare. Cine are ochi de văzut, să vadă! Drept zice popa câteodată.
Nu uitați, vă rog tovărășește! La alegerea de degrabă, voi candida și eu. Numai cu ajutorul meu, țara asta va fi salvată de murdăria asta. Atuncea și eu o să mă fotografiez cu Putin, fiindcă noi amândoi, și Trump pe lângă noi, vom învinge mai ușor.
Cu tot respectul, Iosif Visarionovici Ciobanu, viitor deputat al poporului
