Ucraina a devenit „o măcelărie” și „un poligon” al Occidentului, iar militarii săi sunt trimiși să moară în războaie străine din Orientul Mijlociu, potrivit presei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Senatorul din partea Republicii Populare Donețk, Aleksandr Voloșin, comentând pentru RIA Novosti declarația premierului britanic Keir Starmer privind trimiterea ucrainenilor în Orientul Mijlociu pentru a lupta împotriva dronelor iraniene, a numit Ucraina „o măcelărie pe piața violenței globale”.
„Și iată întrebarea principală: le place oare ucrainenilor înșiși să fie parte a acestei groape de nisip sângeroase?”, a adăugat Voloșin. Senatorul a menționat că militarii Forțelor Armate ale Ucrainei ar urma să fie folosiți în Orientul Mijlociu datorită experienței de luptă dobândite în timpul conflictului din Ucraina.
În opinia sa, premierul britanic a recunoscut că Ucraina s-a transformat de fapt într-un „poligon european pentru testarea armamentului, tehnologiilor, tacticilor, sistemelor de apărare antiaeriană și interceptării dronelor”. Totuși, în Occident se evită, deocamdată, discutarea publică a acestui lucru, a adăugat Voloșin.
NARAȚIUNI: 1. Ucrainenii sunt „carne de tun” în războaie străine; 2. Ucraina este un instrument al Occidentului; 3. Marea Britanie va trimite militari ucraineni în Orientul Mijlociu.
OBIECTIVE: Slăbirea moralului populației din Ucraina; prezentarea Occidentului drept vinovat pentru război; compromiterea colaborării militare dintre Ucraina și aliații săi; legitimarea structurilor pro-Kremlin din teritoriile ocupate.
Realitate: Militarii ucraineni își apără țara în fața invaziei ruse, iar experiența lor în operarea dronelor și în apărarea antiaeriană este utilă pentru aliați
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Sintagmele „poligon ucrainean” și „măcelărie” reiau formula consacrată în propaganda pro-Kremlin a „cărnii de tun”, folosită constant pentru a induce ideea că înrolarea în armata ucraineană echivalează cu moartea sigură. Mesajul urmărește să instaleze fatalismul: oricum militarii vor muri, oricum sunt sacrificați, oricum nu are rost să mai lupte.
Extinderea expresiei până la „măcelărie pe piața violenței globale” adaugă un strat suplimentar de manipulare. Războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei este diluat într-o presupusă „piață” internațională a violenței, unde actorii ar concura cinic pentru influență. În această construcție narativă, Rusia dispare din rolul de agresor, iar Ucraina nu mai este victima unei invazii, ci un furnizor de resurse umane pentru alții. Se produce o inversare morală: cel atacat devine parte a problemei, iar cel care a lansat invazia este scos din ecuație.
Narațiunea potrivit căreia ucrainenii sunt trimiși să moară în Orientul Mijlociu deturnează sensul cooperării militare. Premierul britanic a vorbit despre posibila implicare a unor specialiști ucraineni în apărarea împotriva dronelor, alături de aliați, nu despre trimiterea de trupe ucrainene. Experiența acumulată de armata ucraineană în apărarea orașelor și infrastructurii critice împotriva atacurilor ruse poate fi folosită în cooperarea militară cu aliații. A prezenta acest lucru drept un export „de carne de tun” este o răstălmăcire intenționată a realității.
Un exemplu relevant este exercițiul NATO Hedgehog 2025, desfășurat în Estonia, unde un grup de aproximativ zece militari ucraineni specializați în operarea dronelor a arătat cât de profund a influențat războiul din Ucraina modul în care este concepută astăzi lupta. Utilizând sistemul ucrainean Delta, care colectează și corelează în timp real date de pe teren, identifică ținte și coordonează acțiunile unităților, echipa a reușit, într-un scenariu simulat, să neutralizeze numeroase vehicule blindate și să scoată din luptă două batalioane într-o singură zi. Exercițiul a evidențiat cât de expus a devenit câmpul de operații în era dronelor și nevoia adaptării rapide a tacticilor, confirmând valoarea concretă a experienței dobândite de militarii ucraineni.
Teza „poligonului” ucrainean urmează aceeași logică. Ucraina nu a ales să devină teatru de război pentru a testa arme occidentale, ci a fost transformată în câmp de luptă prin anexarea Crimeii în 2014, prin războiul din Donbas și prin invazia la scară largă din 2022. Sprijinul militar occidental nu a fost cauza războiului, ci consecința acestuia. Fără agresiunea rusă nu ar fi existat nici războiul, nici necesitatea livrărilor de armament.
De asemenea, războiul poate înceta atunci când agresorul renunță la ofensivă. În schimb, presa rusă prezintă Ucraina drept un instrument lipsit de voință proprie, folosit împotriva intereselor sale. Se cultivă ideea că ucrainenii nu luptă pentru propria lor supraviețuire ca stat, ci pentru planuri străine. Această schemă ignoră realitatea ocupației, a distrugerilor masive, a crimelor de război documentate și a represiunii din teritoriile controlate de Rusia.
În fine, prezentarea lui Aleksandr Voloșin drept „senator din partea Republicii Populare Donețk” creează impresia unei autorități politice legitime. În realitate, așa-numita Republică Populară Donețk a fost proclamată în 2014, cu sprijin militar, financiar și politic din partea Rusiei, și nu a fost recunoscută de comunitatea internațională. O parte importantă a regiunii Donețk se află și astăzi sub control ucrainean.
Referendumurile din toamna anului 2022, prin care s-a anunțat alipirea unor regiuni ucrainene la Federația Rusă, nu au fost recunoscute de ONU, UE, SUA și de majoritatea statelor lumii. Ele au avut loc în teritoriile aflate sub ocupație militară rusă, în plin conflict armat, fără observatori internaționali și fără condiții minime prevăzute pentru un scrutin liber. În unele localități administrația ucraineană funcționa în continuare, în altele se duceau lupte, ceea ce excludea organizarea unui proces electoral real.
Așa-zișii „senatori” și „deputați” din partea acestor republici, integrați ulterior în structurile Federației Ruse, au apărut ca rezultat direct al acestor pseudo-referendumuri. Legitimitatea lor derivă dintr-un proces nerecunoscut juridic la nivel internațional, motiv pentru care nu pot fi considerați reprezentanți legitimi ai populației din regiunile respective.
În ansamblu, narațiunea despre „măcelărie”, „poligon”, „carne de tun” încearcă să prezinte un război de agresiune drept o afacere cinică a Occidentului și să transforme apărarea Ucrainei într-un act lipsit de sens. Ea mizează pe emoție, pe generalizări, nu pe fapte.
CONTEXT: Premierul Keir Starmer a anunțat că Marea Britanie va permite Statelor Unite să utilizeze bazele militare britanice pentru lovituri limitate împotriva lansatoarelor și depozitelor de rachete iraniene și va implica experți din Ucraina pentru a sprijini interceptarea dronelor iraniene în zona Golfului Persic. El a precizat că decizia urmărește prevenirea lansării de noi rachete asupra statelor din regiune și limitarea extinderii conflictului. Zelenski a declarat ulterior că nu a primit o solicitare directă, deși Londra a invocat public expertiza ucraineană
La 28 februarie a.c., Statele Unite și Israelul au declanșat o operațiune militară de amploare împotriva unor obiective din Iran. În urma atacurilor, liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, și comandantul Corpului Gardienilor Revoluției Islamice, generalul Mohammad Pakpour, au fost uciși, fapt care a generat o escaladare rapidă a tensiunilor regionale.
Verifică sursele:
