Rusia pare tot mai decisă să implice, într-un fel sau altul, regiunea separatistă transnistreană în alegerile parlamentare care vor avea loc în Republica Moldova pe 28 septembrie a.c. Chiar din prima zi a perioadei electorale, Moscova a lansat un atac informațional virulent la adresa autorităților de la Chișinău în frunte cu Maia Sandu, regiunii transnistrene fiindu-i rezervat un rol bine definit în cadrul acestuia.
Economia transnistreană, în cădere liberă
Lipsită, la începutul acestui an, de gazele naturale rusești pe care le prima gratis, regiunea separatistă transnistreană a intrat într-o criză economică fără precedent.
Începând cu 11 decembrie 2024, când devenise clar că Tiraspolul nu va mai primi gratis gaze rusești, în regiune a fost declarată stare de urgență în economie de mai mult ori.
Datele din prima jumătatea a anului curent cu privire la economia regiunii nu arată bine deloc. Potrivit informațiilor prezentate de așa-numitul minister al dezvoltării economice de la Tiraspol, volumele de producție în lunile ianuarie-mai 2025 s-au redus cu 43% în comparație cu perioada respectivă a anului trecut. Industria energiei electrice a scăzut cu 51,5%, metalurgia feroasă cu 66%, iar industria chimică cu 68%. Doar industria alimentară, axată pe piața internă, reușește să se mențină pe poziții. Comerțul exterior al regiunii a scăzut cu 31,5%.
Contractarea drastică a economiei regiunii transnistrene demonstrează că modelul economic după care a funcționat stânga Nistrului, bazat pe livrarea de gaze naturale gratis din Rusia (dar și pe contrabandă) nu a fost unul sustenabil. În condițiile în care aprovizionarea regiunii transnistrene cu gaze naturale a devenit acum instabilă, sursele de alimentare a bugetului regiunii au fost puternic limitate, plata salariilor și pensiilor devenind din ce în ce mai problematică. Pentru a face față situației, administrația separatistă de la Tiraspol a majorat tarifele la resursele energetice pentru populație.
Tiraspolul s-a adresat Moscovei după ajutor, solicitând un suport financiar de 200 de milioane de dolari pentru susținerea întreprinderilor din regiune, însă a primit refuz. În aceste condiții, locuitorii regiunii sunt nevoiți să se adaptează la noile realități provocate de criza economică și să caute soluții pe cont propriu. Foarte mulți dintre ei încearcă să-și găsească un loc de muncă pe teritoriul controlate de autoritățile constituționale de la Chișinău.
Criza economică din stânga Nistrului, provocată tot de Rusia, demonstrează că Moscova nu este interesată de dezvoltarea regiunii transnistrene. Dimpotrivă, pentru a influența în mod special realitățile politice din Republica Moldova, Kremlinul este gata să sacrifice regiunea, împingând-o într-o severă criză economică. După unele estimări, criza pe malul stâng al Nistrului va lua amploare la începutul lunii septembrie, adică exact atunci când în Republica Moldova începe campania electorală.
Rusia acuză Chișinăul că s-ar pregăti să atace Transnistria
Întâmplător sau nu, la 14 iulie a.c., exact în ziua în care a început oficial perioada electorale pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie, Serviciul de Informații Externe (SVR) al Rusiei a emis un comunicat cu titlu mai mult decât sugestiv: „NATO transformă Moldova într-o nouă forță („berbec”) militară împotriva Rusiei.
În esență, acest comunicat nu este o notă analitică propriu zisă, ci mai degrabă o foaie volantă cu caracter electoral în care sunt menționate câteva sperietori tradiționale promovate de către Rusia în societatea moldovenească: NATO, militarizare, moldovenii vor fi transformați în „carne de tun” de către Occident, modernizarea infrastructurii se face în scopuri militare, Sandu este o unealtă în mâinile patronilor occidentali, neutralitatea e în pericol, românizare, LGBT etc.
Altfel spus, strategii de la Kremlin au decis să speculeze la greu, încă de la începutul perioadei electorale, frica de război, pe care au inoculat-o constant în societatea moldovenească, încă de la apariția statului Republica Moldova.
La scurt timp după afirmațiile făcute de SVR, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitrii Peskov, a legat acest comunicat cu regiunea transnistreană, declarând că „tot ce ține de Transnistria este o problemă de interes special pentru Rusia, deoarece există semnale și de la serviciile noastre speciale că acest teritoriu figurează în diverse planuri și intenții ale țărilor europene”.
Cu doar câteva zile înainte ca SVR să emită comunicatul respectiv, mass media din regiunea transnistreană, controlată de regimul de la Tiraspol, a difuzat o știre, (cumva neașteptată, deoarece, în condițiile crizei economice severe, liderii separatiști s-au abținut de ceva timp de la acuzații la adresa Chișinăului), potrivit căreia „serviciile speciale moldovenești folosesc metode de presiune asupra cetățenilor din RMN (Transnistria –n.a.), recrutându-i prin șantaj și bani în momentul în care aceștia încearcă să obțină documente moldovenești”.
Peste câteva zile, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, s-a dezlănțuit cu o tiradă plină de acuzații la adresa Republicii Moldova. În ordina subiectelor relatate, tematica moldovenească a fost abordată de către Zaharova, imediat după situația din Ucraina, ceea ce relevă importanța Republicii Moldova pentru Rusia, în momentul actual.
De la bun început, purtătoarea de cuvânt Ministerului de Externe rus a acuzat autoritățile de la Chișinău că le impun propriilor cetățeni ideea integrării europene și s-a arătat indignată că Republica Moldova consideră Rusia drept o amenințare. Discursul Mariei Zaharova a developat faptul că un catalizator al acestor acuzații a fost summitul Republica Moldova-UE din 4 iulie a.c., a cărui rezultate Moscova a încercat să le minimizeze. Din reacția Kremlinului reiese foarte clar că summitul a afectat intențiile Rusiei de a-și impune controlul geopolitic asupra Republicii Moldova.
În același context al amenințărilor care ar plana asupra Transnistriei, Zaharova a făcut aluzie directă la faptul că autoritățile de la Chișinău ar pregăti intens un scenariu de rezolvare pe cale militară a problemei transnistrene, puse la cale de către NATO și Uniunea Europeană.
Concluzii
Situația regiunii transnistrene s-a schimbat radical, începând cu 1 ianuarie 2025, când decizia Rusiei de a stopa livrarea gratuită a gazelor naturale către stânga Nistrului a demonstrat lipsa de sustenabilitate a modelului economic al așa-numitei RMN. Fără îndoială, în pofida propriei dorințe, Tiraspolului i se pregătește un rol pe care va trebui să-l joace în politica Moscovei contra Chișinăului la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025.
În planurile Kremlinului, regiunea transnistreană urmează a fi folosită pentru a pune umărul la răsturnarea guvernul proeuropean de la Chișinău. Frica de război este reanimată în acest scop de către strategii ruși.
În cazul în care Rusia ar reuși să preia controlul asupra Republicii Moldova după alegerile parlamentare din 28 septembrie a.c., prin forțe politice loiale Kremlinului, Chișinăul va avea foarte mult de pierdut și economic. În mod automat, criza economică din regiunea transnistreană se va extinde asupra întregului teritoriu al Republicii Moldova, deoarece Chișinăul ar ajunge într-o izolare internațională, având frontieră doar cu două state – Ucraina și România – ambele departe de a avea relații bune cu Rusia.
Și e un paradox să vezi cum cetățeni moldoveni din regiunea transnistreană încearcă să se salveze pe malul drept al Nistrului de criza economică provocată de Moscova, în timp ce unii politicieni de la Chișinău își doresc să readucă Republica Moldova sub influența Rusiei, cu toate consecințele economice grave pe care l-ar putea avea acest lucru asupra locuitorilor statului nostru.
