De ce numărul mare al concurenților electorali la scrutinul prezidențial ar trebui să ne bucure, cu ce scop Putin amenință cu un război nuclear și ce poate obține Zelenski prin planul său de victorie – sunt câteva teme abordate în cadrul unui interviu cu scriitorul și diplomatul Iulian Fruntașu, fost ambasador al Republicii Moldova la Londra.
VERIDICA: Ce mai face Donatello (Donatello este un pisoi, personaj al cărții „Donatello, asasinul lui Putin” semnate de Iulian Fruntașu – n.a.)?
IULIAN FRUNTAȘU: Face bine, cred.
VERIDICA: Dar regină Elizabeta a II-a cât de interesată era de situația din R. Moldova în anii 2011-2016, când ați fost ambasador la Londra?
IULIAN FRUNTAȘU: Regina nu avea un interes anume față de vreo țară cum e Republica Moldova, dar cert este faptul că a fost o persoană foarte responsabilă în sensul în care primea la Buckingham câte doi ambasadori în fiecare zi, dacă nu mă înșel, și discuta cu ei. Cât a domnit, ea studia dosarul fiecărei țări și, când venea un ambasador, îi punea întrebări în ce privește țara, dar și întrebări personale. Eu, de exemplu, trăiam aproape de Aeroportul Heathrow și m-am plâns că avioanele zboară prea aproape deasupra capului meu. Și ea zice: „Păi, sunt regulamente, nu pot să zboare atât de aproape”. Și eu zic: „Nu știu, maiestate, probabil guvernul nu vă ascultă”. Și ea râdea, avea simțul umorului. Nu cred că va mai fi o regină sau un rege de acest fel. Am și glumit, am povestit bancuri. Am întrebat-o dacă a gustat vinul Purcari și a zis că nu consumă vin de mai mulți ani.
VERIDICA: Dar cancelariile europene ce făceau în acei ani pentru a ajuta Republica Moldova să țină piept influenței rusești, manifestată îndeosebi prin separatismul transnistrean?
IULIAN FRUNTAȘU: Evident, regiunea transnistreană a reprezentat un motiv de îngrijorare, dar Moldova nu are prea mare pondere geopolitică de securitate. Eu aș fi preferat să fim văzuți prin cancelariile occidentale printr-un domeniu de cercetare sau de afaceri dezvoltat, însă, paradoxal, eram cunoscuți pentru separatismul transnistrean, pentru furtul miliardului, pentru vin și cam atât. Unele probleme sunt importante pentru noi, dar pentru ceilalți, cu cât mai mult de deplasezi, geografic vorbind, de aici spre Occident, interesul scade. Spaniolii sau portughezii sunt mai mult îngrijorați de migranții care le vin din Africa. Fiecare țară are un anumit set de pericole și percepții și, cu cât e mai departe de Rusia, cu atât mai puțină e și îngrijorarea.
Dacă, în conflictul de pe Nistru, Occidentul ar fi intervenit serios, nu ar fi existat nici războiul din Georgia și, poate, nici cel din Ucraina
VERIDICA: De ce ideea unirii Republicii Moldova cu România a eșuat din start în anii ”90? Ea nu interesa Occidentul sau nici Chișinăul, nici Bucureștiul nu și-au dorit acest lucru niciodată?
IULIAN FRUNTAȘU: Nu cred că există interese antiunioniste în cancelariile occidentale. Pe ei nu-i prea interesează nimic din toate astea. Dacă, la București și la Chișinău, ar fi existat într-adevăr voință politică puternică, europenii ar fi acceptat. Există și un fel de metanarațiune istorică, dincolo de voința propriu-zisă, care determină și comportamentul politicienilor. De exemplu, modul în care regimul politic în România, după război, a fost un fel de dictatură personală a lui Ceaușescu. Iar după ce dispare dictatura, nu poate apărea imediat o democrație. Noi am ieșit din comunism cu mâinile și picioare retezate. Oamenilor le place să simplifice lucrurile, pentru că e pe înțelesul lor, dar eu nu cred că Snegur sau Iliescu poartă o responsabilitate cumva aparte. Și unul, și altul au fost produse ale timpurilor lor. Apoi rușii au pornit războiul de pe Nistru. Îți dai seama, nimeni n-ar fi riscat atunci, dacă și acum, cu mare dificultate, Occidentul ajută Ucraina. Această atitudine a occidentalilor cred că a construit și modul în care rușii au știut să facă lucruri urâte mai departe. Dacă, în conflictul de pe Nistru, Occidentul ar fi intervenit serios, nu cu misiunea asta de două parale - OSCE, - probabil nu s-ar fi întâmplat nici Georgia și, poate, nici Ucraina. Că nu e doar Putin de vină, există potențialul acesta totalitar în psihologia rusă, care s-a dezvoltat până la un război devastator în centrul Europei.
VERIDICA: Donatello e unionist?
IULIAN FRUNTAȘU: Donatello, mai întâi de toate, este anti-Putin, dar este și unionist. El vrea, prin intermediul unor pași mai mici, să unifice bugetele pe cultură, educație și încetul cu încetul să pornească o unire. Nu una spectaculoasă, ci una practică. Lui nu-i place să facă parade militare sau să cânte „Treceți, batalioane române, Carpații!”. El înțelege că e mai bine să faci lucrurile mai inteligent, ca să-i pui pe ceilalți în fața faptului împlinit, fără ca Rusia, sau chiar și Occidentul, să-și dea seama imediat.
VERIDICA: Scriați într-o nuvelă despre un politician moldovean, care l-a rugat pe Berlusconi să-i intermedieze o întâlnire cu Putin. Cum să înțelegem această tentație a tuturor guvernărilor noastre de până acum de a menține relații bune cu Kremlinul?
IULIAN FRUNTAȘU: Și occidentalii, s-o zicem pe șleau, făceau același lucru. Putin i-a dat lui Schroeder postul de șef al consiliului la Gaprom, au fost în aceeași situație unii miniștri francezi, austrieci. Și Putin râdea de ei. Rusia e o țară mare și toată lumea vrea să mențină relații cu țările mari. Unii, presupun, aveau anumite chestiuni personale, dar asta mai puțin contează. Pur și simplu, lucrurile au degradat acum, pentru că individul acesta a pornit un război. Acum e altă discuție, dar până la începerea războiului, lucrurile stăteau altfel. Și dacă poți corupe un fost cancelar german, ce să te aștepți din partea unor funcționari moldoveni? Nu am așteptări prea mari din partea politicienilor noștri, dar mă bucură că acum lucrul acesta nu se mai întâmplă.
Cred că până și o broasca țestoasă e mai carismatică decât unii candidați
VERIDICA: În curând, vom avea un referendum privind integrarea în UE. Cât de importantă este participarea cetățenilor moldoveni la acest plebiscit?
IULIAN FRUNTAȘU: În general, am anumite rezerve față de referendum, în calitate de instrument democratic. El funcționează bine în Elveția, dar în rest nu prea. Nu știu dacă e un instrument foarte inteligent. Iată, la parlamentare, un partid zice: noi considerăm că integrarea europeană este foarte importantă și o vom promova. Și noi am ales partidul acesta. Păi, să facă atunci, că e în programul lor. De ce ar fi nevoie să vină după asta și cu ideea de referendum? Există și pericole, că oamenii nu vor veni sau vor vota invers. Ca șiretlic politic e clar, dar nu știu pe cât e de onestă și necesară e chestia asta. Dar dacă tot îl organizează, trebuie de votat: poftim, votăm încă o dată, deși v-am votat și data trecută. Mai bine aceștia decât să vină niște personaje de-alde Dodon sau Vlah, sau mai știu eu ce agenți pro-ruși.
VERIDICA: În situația în care avem un război în preajmă și, logic, ar trebui să fim mai uniți, oare de ce pentru prezidențialele din 20 octombrie s-a înscris în cursă o întreagă echipă de fotbal - exact 11 concurenți?
IULIAN FRUNTAȘU: Până la urmă, e o competiție politică. Pur și simplu, e puțin comic acest spectacol. Cred că până și o broască țestoasă e mai carismatică decât unii candidați. Dacă electoratul Moscovei e divizat, poate e mai bine așa, căci vor lua câte puțin fiecare și nu vor trece. Rușii nu-i pot controla sută la sută pe moldovenii pro-ruși, așa cum nu i-au putut controla pe ucrainenii pro-ruși, care au luat bani, i-au împărțit și s-au certat între ei. Există și în spațiul acesta o anarhie oarecare, ca la ucraineni. Nu-i poți pune în unități să meargă la pas cadențat, cum e la ruși. Lumea din zona asta a noastră, vorbesc de istorie, nu a avut cruzimea rusească și iubește libertatea. Și atunci când iau bani, care evident le plac, dar nu se știe ce vor face cu ei, tot e un semn al libertății. Pe mine mă amuză și expresia „candidații Moscovei”, pentru că, dincolo de simpatiile de care le au unii dintre aceștia față de ruși, cred că lucrurile au intrat deja pe un asemenea făgaș, de pe care Republica Moldova nu va mai putea fi deturnată din drumul spre Occident.
Proximitatea UE ne avantajează
VERIDICA: Anul viitor, vom avea și alegeri parlamentare. În Republica Moldova, de regulă, proeuropenii câștigă un mandat sau două, după care vin pro-rușii și această schimbare se repetă constant de când existăm ca stat. Dacă se va întâmpla iarăși acest lucru, la ce am putea să ne așteptăm?
IULIAN FRUNTAȘU: E greu de făcut pronosticuri în zona noastră. Războiul modifică perspectiva despre care vorbești. Iată, în Georgia, un singur om, Ivanișvili, care stă în spatele guvernului, a decis că merge cu rușii, dacă occidentalii impun sancțiuni împotriva businessului său. Și guvernarea de la Tbilisi a întreprins mai multe acțiuni anti-democratice, care deraiază drumul țării în ceea ce privește integrarea europeană. Dar la noi nu mai sunt oligarhi de nivelul acesta. A fost unul, Plahotniuc, care a fugit. Avem un spectru politic foarte fragmentat, pentru ca cineva să-l consolideze și atunci contează acțiunile. Dacă va veni la putere un partid numit pro-rus, va conta ce face. Europenii nu vor intra în detalii, ci vor monitoriza acțiunile. Dacă acest partid va recurge la aceleași acțiuni pe care le face guvernul Georgiei, atunci vor urma sancțiuni și vor fi blocate toate procesele respective. Dar eu nu prea cred că vom ajunge la așa ceva. În mare parte, și geografia ne susține în sensul acesta și am impresia că nu mai contează ce zic și ce fac moldovenii. Suntem aici, pe pământul acesta, și proximitatea UE ne avantajează. Și rezistența Ucrainei e un avantaj pentru noi, căci procesele integraționiste s-au intensificat anume după războiul declanșat de ruși.
VERIDICA: Interesul Bruxelles-ului față de Republica Moldova ar fi la fel de mare și în cazul în care războiul din Ucraina s-ar încheia?
IULIAN FRUNTAȘU: Nu știu dacă atât de mare, dar va fi suficient de mare, pentru că războiul a plasat Republica Moldova pe harta mentală a omenirii. Până la război, lumea nici nu prea știa de noi. Întrebarea acum e alta: cum am putea să folosim în avantaj propriu faptul că suntem în procesele astea de integrare?
VERIDICA: Dacă, pentru a-și îndeplini misiunea, Donatello ar trebui să se întâlnească cu Medvedev sau cu Zaharova, pe cine ar alege?
IULIAN FRUNTAȘU: Donatello nu coboară la nivelul acestor indivizi.
Dacă Harris câștigă, susținerea ucrainenilor va continua, dar nu va mai fi atât de consistentă
VERIDICA: Ce credeți că urmărește Putin prin amenințările nucleare tot mai frecvente din ultimul timp?
IULIAN FRUNTAȘU: El amenință, pentru că așa a crescut. A crescut în stradă, în Leningrad. E un băiat frustrat, mic de statură, de aia a și mers la judo, ca să se afirme cumva. Băieții mai mari îl mai băteau, îl umileau și el a preluat chestiunile astea mai banditești - de a amenința, de a lua peste picior. Dar vezi că amenințările lui, în mod paradoxal, reduc din seriozitate, căci a vorbit de atâtea ori de linii roșii, de care se tot trecea și acum lumea se obișnuiește cu asta. Dacă de fiecare dată ameninți și nu faci nimic, nu mai ești respectat în lumea criminală. E greu de spus dacă Putin va face ceva în acest sens, pentru că vor fi și costuri, și urmări. Pe de altă parte, frontul ăsta e atât de amestecat, încât o bombă cu capacitate nucleară mică ar putea afecta și armata rusă. Da, ar putea s-o facă mai inteligent, prin niște state clientelare de-ale lor, să lovească corăbiile, să zicem, din Marea Roșie, prin intermediul husiților, de exemplu. Pot livra și la Hezbollah ceva, să-i lovească pe israelieni sau pe americani. În teorie, cu mâine altora, cred că ar putea ceva să facă, dar practic să utilizeze armele nucleare nu știu dacă i-ar ajuta. De ce ar face-o, dacă oricum lucrurile pe front merg bine pentru ei, din păcate?
VERIDICA: La rândul său, Zelenski ce poate obține cu planul său de victorie astăzi, când se pare că și europenii, șii americanii sunt mai sceptici că Ucraina va reveni la hotarele din 1991?
IULIAN FRUNTAȘU: Eu cred că susținerea Ucrainei va continua din partea SUA, dacă Harris va deveni președinte. Pentru că Trump este imprevizibil, iar această impredictibilitate este destul de periculoasă pentru relațiile internaționale. Dacă Harris câștigă, susținerea va continua, însă cred că nu va mai fi atât de consistentă, căci pachetele de ajutor nu pot fi aprobate fără votul Congresului. Mi-e frică că până la urmă se va ajunge pur și simplu la înghețarea conflictului pe linia actuală de demarcare. În afară de aceasta, trebuie de recunoscut că au lovit bara și americanii, când n-au livrat armament, dar și ucrainenii, când n-au construit la timp fortificațiile, nu au minat mai multe zone importante și însăși recrutarea soldaților a mers foarte greu. Și entuziasmul ucrainenilor a mai dispărut. Chiar și operațiunea Kursk e discutabil în ce măsură este una inteligentă. Poate Zelenski a hotărât că asta ar fi o monedă de schimb, dar puțin probabil ca rușii o vor accepta. Pe ei nu-i interesează așa ceva, căci resursele umane ale Rusiei sunt incomparabile, nelimitate. Ei vor trimite la moarte oameni după oameni, unități după unități. În Rusia, viața oamenilor nu prea contează. Uite, au eliberat toate închisorile și unii funcționari ruși se bucură. Ei considerau că criminalii sunt un fel de gunoi uman, de care s-au debarasat și nu vor mai trebui să-i întrețină. Pe de altă parte, cât timp Ucraina poate trimite pe front oameni? De aceea am anumite rezerve față de planul lui Zelenski. Nu-i nimic nou acolo - aceleași solicitări de livrări de muniții, echipamente, integrare în NATO și tot așa. După toate greșelile comise până în prezent - atât de Occident, cât și de ucraineni, - e foarte complicat acum să schimbi cumva mersul lucrurilor.
Lui Gușan cu Sheriff-ul lui nu-i pasă de intenția lui Putin de a ocupa noi teritorii
VERIDICA: E posibil totuși vreun plan de pace, fără ca Ucraina să cedeze Rusiei teritoriile ocupate?
IULIAN FRUNTAȘU: Nu cred. Americanilor le-ar conveni să se termine totul, dar nu cred că se va discuta despre o cedare formală, consfințită printr-un tratat oarecare. Mai degrabă va fi înghețată linia de demarcație, ca între Coreea de Nord și Coreea de Sud. Cedarea ar însemna că granițele pot fi modificate prin intermediul forței, ceea ce ar fi contrar tuturor tratatelor internaționale care au existat și, practic, ar da peste cap ordinea internațională. Eu cred că americanii sau europenii îi vor lăsa pe ucraineni într-un regim dietic, ca să zic așa. Le vor da ceva ca să se mențină, dar nu prea mult ca să forțeze nota. Și, la un moment dat, totul se va opri undeva. Unde anume, nu-mi dau seama, nu vreau să fac pronosticuri.
VERIDICA: Donatello a ajuns prin Transnistria?
IULIAN FRUNTAȘU: Da, a trecut pe acolo. S-a mai plimbat, s-a uitat la ei, i-a memorat. A mai contabilizat anumite acțiuni și persoane, ca să știe ce să facă, dacă va apărea o oportunitate vreodată.
VERIDICA: Transnistria ar putea fi un impediment pentru noi în procesul de integrare europeană?
IULIAN FRUNTAȘU: Nu cred. Într-un anumit sens, ei sunt integrați, dacă vorbim de relații comerciale. Analizând exportul din regiune, îți dai seama că aproape tot e îndreptat spre Europa. Iarăși geografia dictează. Lui Gușan cu Sheriff-ul lui nu-i pasă de intenția lui Putin de a ocupa noi teritorii, pe el îl doare perspectiva businessului propriu. Războiul nu e bun pentru business și oamenii aceștia ar prefera să nu moară pentru o cauză idioată, chiar dacă sunt pro-ruși.
VERIDICA: Cât de aproape de Kremlin se află Donatello?
IULIAN FRUNTAȘU: Nu vreau să ofer detalii, pentru că nu pot să-l deconspir, dar e pe calea cea dreaptă. Am speranțe foarte mari că va reuși misiunea.
