La patru ani de la depunerea cererii de aderare la UE, emisarul special al președintei Maia Sandu pentru afaceri europene, Nicu Popescu, fost ministru de Externe, vorbește într-un interviu pentru Veridica despre decizia istorică de a depune cererea de aderare la UE, despre sincronizarea cu Ucraina și despre provocările continuării reformelor în contextul războiului din regiune.
Decizia de aderare, pregătită diplomatic încă din 2021
VERIDICA: Republica Moldova a marcat pe 3 martie a.c., patru ani de la depunerea cererii de aderare la Uniunea Europeană. Chișinăul a decis dă depună cererea de aderare la UE la o săptămână după invazia rusă în țara venină și la câteva zile după ce Ucraina și Georgia au depus cereri similare. Domnule Popescu, cum vă amintiți că a fost luată această decizie? I-au trebuit Republicii Moldova câteva zile în plus de reflecție înainte să facă acest pas important?
NICU POPESCU: Evident, a fost un pas istoric. De peste 20 de ani, majoritatea concetățenilor noștri își dorea ca Republica Moldova să devină un stat democratic, prosper și european, iar acest moment a reprezentat un pas decisiv în direcția aderării Moldovei la Uniunea Europeană, lucru care nu s-a realizat anterior. Acest pas a venit într-un moment extrem de dramatic, în contextul războiului și al agresiunii ruse lansate împotriva Ucrainei la 24 februarie, ceea ce a influențat în mod evident acțiunile echipei guvernamentale de la Chișinău.
Dar, dacă ne întoarcem puțin în timp, prima dată ne-am pus întrebarea privind oportunitatea depunerii unei cereri de aderare la Uniunea Europeană în august 2021, când a fost creat guvernul condus de Natalia Gavriliță. Din primele zile, am discutat când și cum ar fi cazul să construim un set de acțiuni diplomatice care să pregătească terenul pentru depunerea cererii de aderare, ceea ce reprezenta deja o intenție clară discutată intern. La acea etapă, scopul nostru era să pregătim terenul în rândul statelor membre, pentru a ne asigura că cererea ar beneficia de suficient sprijin diplomatic și pentru a evita eventuale blocaje în proces.
Declanșarea războiului a accelerat aceste intenții și a schimbat complet contextul. Ucraina a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană imediat, în a treia zi după începerea agresiunii. La etapele inițiale, Ucraina transmitea semnale, inclusiv prin declarații publice ale unor oficiali, că intenționează să facă acest pas singură, fără ca același proces să fie deschis și altor state cu aspirații europene, dar care încă nu erau candidate oficiale – cum erau Republica Moldova și Georgia. Ucraina miza la acel moment pe un progres rapid, ca singur candidat nou pentru aderare la UE.
În acele zile, au existat multiple discuții, atât cu Ucraina, cât și cu statele membre, pentru a identifica cel mai potrivit moment pentru depunerea cererii Republicii Moldova, fără a provoca complicații diplomatice, având în vedere că Ucraina era concentrată pe apărarea propriului teritoriu, iar prin apărarea acestuia, Ucraina contribuia și la securitatea Republicii Moldova. Ulterior, Georgia a decis să depună cererea sa.
Pe 3 martie 2022, la Chișinău, a fost prezent ministrul de Externe al Franței, Jean-Yves Le Drian. Și, parțial, explicația pentru care acea cerere a fost depusă anume în acea zi, era pentru faptul că coincidea și cu vizita ministrului de Externe al Franței, țară care deținea la momentul respectiv președinția rotativă a UE și care în fond era interlocutorul care trebuia să primească cererea de aderare. Deci, această diferență de 2-3 zile într-un fel a fost o coordonare împreună cu Ministerul de Externe și cu partenerii noștri francezi pentru ca cererea să vină anume în acea zi. Până atunci, toate aspectele fuseseră discutate și cu Comisia Europeană.
VERIDICA: Deci, acțiunile Republicii Moldova și Ucrainei au fost sincronizate de la bun început și nu s-a pus niciodată problema dacă vom depune cererea de aderare, ci când.
NICU POPESCU: Exact. Trebuie să înțelegem că astfel de gesturi, foarte importante și cu valoare istorică, trebuie pregătite în prealabil. Această pregătire se face prin discuții cu partenerii noștri, astfel încât, în momentul în care întreprinzi un demers diplomatic, să te asiguri că destinatarii acestuia știu de el, sunt pregătiți și contribuie la avansarea rapidă a obiectivului. Acțiunile diplomatice trebuie să fie planificate și discutate astfel încât să aibă șanse maxime de succes.
Ce au însemnat patru ani de parcurs european?
VERIDICA: Ce au însemnat acești patru ani pentru Republica Moldova? Privind în urmă, care au fost cele mai importante momente care au schimbat cu adevărat parcursul european al Republicii Moldova?
NICU POPESCU: Evident, acești patru ani au fost plini de evenimente și de foarte multă muncă pentru ca Republica Moldova să parcurgă câteva etape în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Depunerea cererii este un pas relativ simplu – simplu în comparație cu procesele care au urmat.
La acea etapă, în 2022, la sfârșitul lunii martie, țin minte că Uniunea Europeană ne-a trimis un set de sute de întrebări la care instituțiile statului nostru urmau să răspundă, pentru ca UE să poată evalua dacă Republica Moldova merită să avanseze în procesul de aderare. S-a lucrat intens la elaborarea răspunsurilor la aceste întrebări, așa-numitul chestionar, care a fost transmis Uniunii Europene la sfârșitul lunii aprilie 2022. În iunie 2022, Republica Moldova, alături de Ucraina, a obținut statutul de țară candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană, în timp ce la acea etapă acest statut nu a fost acordat Georgiei.
Pe parcursul acelor luni s-a muncit foarte mult, deoarece obținerea statutului de țară candidată era, într-un fel, aproape garantată pentru Ucraina, dar nu era deloc garantată pentru Republica Moldova. Această „semigaranție” pentru Ucraina exista din cauza necesității, dorinței și intenției de a manifesta solidaritate cu Ucraina în contextul agresiunii ruse.
Pentru Republica Moldova, însă, a fost nevoie de foarte multă muncă, atât pentru completarea acelui chestionar, cât și pentru un efort diplomatic foarte puternic, astfel încât statele membre să sprijine acordarea statutului de candidat și țării noastre. La acea etapă, președinția franceză a Uniunii Europene, președintele Emmanuel Macron, ministrul de Externe Jean-Yves Le Drian, dar și alte state membre au jucat într-adevăr un rol cheie pentru ca Republica Moldova să avanseze cu viteză maximă către această nouă etapă.
Acum fiecare instituție publică din Republica Moldova și societatea civilă sunt implicate într-un efort continuu. Aș vrea însă să menționez și faptul că, pe lângă acest efort tehnic, există un context extrem de dificil: continuarea acestui război brutal. Războiul afectează și Republica Moldova, inclusiv economia și securitatea energetică a țării. În Ucraina continuă atacurile împotriva civililor și distrugerea infrastructurii. Așadar, există într-adevăr acest efort tehnic absolut necesar pentru aderarea la Uniunea Europeană, dar el devine cu atât mai important – și chiar mai remarcabil, aș spune, în condițiile în care are loc pe fundalul continuării acestui război brutal.
VERIDICA: Trebuie să spunem că dumneavoastră ați fost unul dintre principalii arhitecți ai politicii externe pro-europene a Republicii Moldova în ultimii ani. De aceea, pe de o parte, aș vrea să vă întreb: când ați avut dumneavoastră sentimentul că integrarea europeană a devenit cu adevărat posibilă? Pe de altă parte, când a fost momentul în care partenerii europeni au început să trateze Republica Moldova ca pe un stat candidat serios la aderare?
NICU POPESCU: Eu personal am avut un sentiment puternic că integrarea și aderarea noastră la Uniunea Europeană sunt posibile încă de la sfârșitul anilor ’90, practic din primele momente de socializare politică. Încă din acei primi ani, dacă doriți, m-am confruntat cu situații în care am observat că mulți concetățeni care urmăreau politica și politica externă, la acel moment vedeau lucrurile într-un mod destul de sceptic. Într-adevăr, au existat situații în care Republica Moldova și-a dorit ceva, i s-a spus inițial „nu”, dar ulterior a reușit să depășească blocajele inițiale prin insistență și printr-o diplomație constantă. De fapt, dacă ești concentrat pe atingerea unor obiective, dacă lucrezi, îți faci temele pentru acasă și rămâi optimist, aceste blocaje pot fi depășite — fie peste un an, peste doi sau peste cinci. Ele pot fi depășite tocmai prin perseverență și prin experiențele acumulate în interacțiunea cu Uniunea Europeană. Din acest motiv, am fost întotdeauna foarte optimist în ceea ce privește capacitatea noastră de a aduce Republica Moldova în Uniunea Europeană.
Reformele interne și sprijinul statelor membre, esențiale pentru aderare
VERIDICA: Astăzi, Republica Moldova se află într-un proces accelerat de aderare. Multe etape au fost parcurse mult mai rapid decât în cazul altor state candidate. Care este obiectivul Republicii Moldova la această etapă pentru a avansa în acest proces, în condițiile în care nu există încă o decizie politică de a deschide oficial primele capitole de negociere?
NICU POPESCU: Obiectivul este o aderare cât mai rapidă la Uniunea Europeană, însă acest obiectiv are câteva elemente-cheie. Realizarea lui într-un termen cât mai scurt depinde de mai mulți factori. În primul rând, este necesară continuarea muncii în același ritm în ceea ce privește reformele tehnice: implementarea acquis-ului comunitar, ajustarea cadrului legislativ și normativ, precum și modernizarea infrastructurii. Sunt lucruri relativ evidente, dar care, desigur, presupun foarte multă muncă.
În al doilea rând, este absolut necesară o muncă intensă cu statele membre, pentru că aderarea la Uniunea Europeană nu depinde doar de îndeplinirea unor condiții tehnice, ci și de sprijinul fiecărui stat membru. De aceea, lucrul cât mai intens cu fiecare capitală a statelor membre ale Uniunii Europene este fundamental. Este necesar să lucrăm foarte mult atât cu Bruxelles-ul, cât și cu fiecare capitală din UE. Când mă refer la capitale, mă refer atât la executive – guverne, ministere, în special ministerele de externe și administrațiile, – cât și la parlamente. La o anumită etapă, Republica Moldova va semna un tratat de aderare la Uniunea Europeană, iar acest tratat va trebui ratificat în fiecare parlament al statelor membre ale Uniunii Europene. Pentru a pregăti terenul pentru această ratificare, este nevoie de un dialog foarte puternic și cât mai strâns cu parlamentarii din întreg spectrul politic din fiecare stat membru. În practică, vorbim despre sute de interlocutori, sute de parteneri și sute de partide politice în fața cărora este important să explicăm evoluțiile din Republica Moldova.
În același timp, este foarte important ca Republica Moldova să aibă o imagine bună în Uniunea Europeană. Cât mai mulți cetățeni ai Uniunii Europene trebuie să aibă o opinie pozitivă despre Republica Moldova, astfel încât țara noastră să nu fie percepută ca un stat care ar putea aduce probleme Uniunii sau cetățenilor săi. Prin urmare, rămâne încă mult de lucru – atât pe plan juridic și administrativ, cât și pe plan politic, dar și în ceea ce privește promovarea imaginii țării.
VERIDICA: Dar în atribuțiile dumneavoastră de emisar special al președintei pentru afaceri europene face parte și dialogul cu statele membre?
NICU POPESCU: Da, absolut. În primul rând, doamna președintă a realizat un efort titanic pentru îmbunătățirea imaginii Republicii Moldova în întreaga Uniune Europeană. Acest demers continuă și eu sunt implicat pe deplin în acest proces. În paralel, desfășor activități complementare care merg în aceeași direcție, cum ar fi prezența publică și mediatică în mai multe țări — interviuri, prezentări publice, conferințe, talkshow-uri — dar și întâlniri constante cu parlamentarii din statele membre ale Uniunii Europene. De asemenea, dezvoltăm legături și dialog mai intens cu întreg spectru de partide și actori politici din aceste state. Este un efort care nu este întotdeauna vizibil sau de știri, dar care pregătește terenul pentru ca un număr cât mai mare de europeni — parlamentari, jurnaliști, reprezentanți ai societății civile, diplomați — să fie convinși că aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană va contribui la o Europă mai puternică, mai pașnică și mai integrată.
Menținerea sprijinului celor 27 de state membre
VERIDICA: Doamna președintă spunea în conferința de presă de la începutul anului, că una dintre principalele misiuni este menținerea sprijinului tuturor celor 27 de state membre. Din experiența dumneavoastră diplomatică, cât de dificil este să păstrezi acest consens în interiorul Uniunii Europene? Și ce riscuri există ca sprijinul pentru aderarea Republicii Moldova să slăbească în anumite capitale europene?
NICU POPESCU: Sprijinul pentru Republica Moldova este foarte puternic, dar el nu cade din cer. Pentru ca țara noastră să beneficieze de acest sprijin, el trebuie dezvoltat, cultivat și pregătit constant. Pot spune, chiar, că Republica Moldova este statul candidat pentru aderare la Uniunea Europeană care beneficiază, practic, de cel mai mare sprijin din partea tuturor statelor membre ale UE.
Spre deosebire de alte state candidate, care se confruntă cu anumite complicații bilaterale cu unele țări membre, Republica Moldova are un sprijin unanim și solid din partea tuturor statelor UE. Totuși, în toate țările democratice, guvernele și coalițiile se schimbă periodic. De aceea, este esențial să menținem sprijinul existent și, în același timp, să consolidăm linii de dialog și încredere cu partidele care, deși astăzi nu se află la guvernare, pot prelua puterea în următorii ani. Sprijinul nu este automat; el trebuie continuu consolidat și extins prin lărgirea spectrului de susținători ai Republicii Moldova. Este o investiție pe termen lung, pentru că, după ratificarea acordului de aderare la UE, vor urma alte etape importante: aderarea la Spațiul Schengen, adoptarea monedei euro și alte măsuri care vor integra Republica Moldova în inima Europei, nu doar simbolic sau politic, ci și practic. Pentru toate aceste etape, vom avea nevoie, pentru mult timp, de parteneri de încredere în toate statele membre ale UE, pe un spectru politic cât mai larg.
Blocajul politic din UE și impactul poziției Ungariei
VERIDICA: Dar, domnule Popescu, cum se explică totuși această liniște în jurul deciziei politice de a deschide oficial negocierile pe capitole? Se creează impresia că suntem în așteptare a ceva. Așteptăm alegerile din Ungaria? Așteptăm negocierile de pace?
NICU POPESCU: Situația actuală este, într-adevăr, rezultatul faptului că guvernul Ungariei a blocat până acum avansarea legală și procedurală în dialogul cu Ucraina. Acest lucru a avut un impact asupra Republicii Moldova în plan simbolic și politic, deși, practic, atât Republica Moldova, cât și Ucraina știu foarte bine ce trebuie să facă. Prin urmare, la nivel practic, timpul nu este pierdut în această etapă.
Statele membre așteaptă acum să vadă rezultatele alegerilor din Ungaria. Este clar că voința poporului maghiar va fi respectată de toți în UE, dar există și speranța că, indiferent de rezultat, viitorul executiv de la Budapesta va putea manifesta mai multă flexibilitate în dosarul ucrainean. Aceasta include și poziționarea Uniunii Europene față de aderarea Ucrainei.
Paralel, în contextul negocierilor pentru obținerea unui acord de încetare a focului în Ucraina, au apărut propuneri pentru o aderare accelerată a Ucrainei la UE. Această idee este susținută de Ucraina și de Statele Unite. Deocamdată, discuțiile ruso-americane nu au generat rezultate rapide, dar ele contribuie la menținerea unui climat de așteptare în rândul statelor membre ale UE.
Pe partea practică, adoptarea acquis-ului comunitar, regulamentele, normele și implementarea acestora continuă fără întrerupere. Blocajul politic temporar nu încetinește progresul la acest nivel.
VERIDICA: Se insistă ca negocierile să fie deschise concomitent pentru Republica Moldova și Ucraina. Înseamnă asta că ar trebui să semnăm și tratatele de aderare în același timp? Și cum vedeți obiectivul de a încheia negocierile în 2028? Este realist să realizăm acest lucru în actualul mandat al Comisiei Europene?
NICU POPESCU: Acest obiectiv, atât al Republicii Moldova, cât și al actualei Comisii Europene, rămâne valabil. Din experiența altor state care au aderat la Uniunea Europeană, știm că deseori mai multe țări au început negocierile în aceeași zi sau în aceeași perioadă, dar au aderat la UE în momente diferite.
Pot să dau câteva exemple: Letonia și Lituania au început negocierile de aderare împreună cu România și Bulgaria în 1999, dar au aderat ulterior, reușind să se alăture valului precedent de state, împreună cu Estonia, Cehia sau Ungaria, care începuseră negocierile cu câțiva ani înainte.
Aceste ajustări, pe parcurs, depind în principal de ritmul reformelor, de voința politică a statelor membre și de progresul negocierilor. În Uniunea Europeană, astfel de situații nu sunt neobișnuite: anumite inițiative sau procese pot începe simultan, dar se finalizează în funcție de ritmul fiecărui stat.
