În Ungaria vor avea loc, pe 12 aprilie a.c., alegerile parlamentare, probabil cel mai important scrutin în Europa din acest an. De rezultatele acestor alegeri depind mai multe decizii majore pe care le va lua Uniunea Europeană, inclusiv cu privire la Ucraina, pe care Ungaria le blochează de mai mult timp. Este vorba de acordarea unui ajutor de 90 miliarde de euro Ucrainei, introducerea noilor sancțiuni de război împotriva Rusiei și decizia de a deschide negocierile de a aderarea la UE cu Kievul. Blocarea acestei din urmă decizii de către Ungaria afectează și Republica Moldova, deoarece Kievul și Chișinăul sunt văzute la pachet în parcursul lor de integrare europeană.
Premierul Orban și susținerea Rusiei
Ungaria este republică parlamentară, legislativul (Adunarea Națională) fiind format din 199 de deputați, aleși atât pe liste de partid, cât și pe circumscripții uninominale (sistemul electoral mixt). Alegerile au loc la fiecare patru ani, pragul electoral pentru partide este de 5%. Deținătorul puterii executive este șeful guvernului, ales de către legislativ și care, în mod tradițional, este liderul celui mai puternic partid parlamentar.
În ultimii 16 ani (începând cu 2010), Ungaria este condusă neîntrerupt de către Uniunea Civică Maghiară (prescurtat Fidesz) în frunte cu Victor Orban. Fidesz a ajuns la putere în anul 2010 în urma recesiunii economice puternice a Ungariei din 2008-2009, promovând o ideologie național-conservatoare și populistă de dreapta. Timp de 16 ani, Fidesz domină peisajul politic maghiar cu o agendă distinct conservatoare, care combină valorile creștin-tradiționale cu suveranitatea națională și respingerea centralismului european de la Bruxelles.
În toată această perioadă, Ungaria a fost condusă de către prim-ministrul Victor Orban. Până în 2010, el a mai deținut funcția de prim-ministru, între anii 1998-2002, perioadă în care Ungaria a aderat la NATO și a început integrarea în UE. Însă după revenirea în funcția de șef al guvernului maghiar, Viktor Orban a adoptat o politică bazată pe ideologia naționalistă, promovând Ungaria ca apărătoare a valorilor creștine în cadrul Uniunii Europene.
Conservatorismul eurosceptic al lui Orban, ambalat conceptual drept „democrație creștină iliberală”, a dus la degradarea democratică a Ungariei. În conformitate cu raportul Nations in Transit realizat de către Freedom House (instituție care evaluează anual gradul de democrație la nivel mondial), Ungaria, începând cu anul 2020, nu mai este o societate democratică, fiind catalogată un stat cu regim de tranziție sau hibrid. Guvernele conduse de Viktor Orban, sub pretextul apărării suveranității naționale de intervențiile din exterior (ale UE), au limitat activitatea mass media independente, a societății civile și mediului academic. Politica naționalistă a lui Orban a transformat Ungaria într-un stat autoritar în interiorul Uniunii Europene.
Distanțarea lui Viktor Orban de Bruxelles a dus la apropierea Ungariei de China și, în mod special, de Rusia. După revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, premierul maghiar și-a făcut un nou aliat – SUA, în persoana administrației Trump. Totuși, cele mai strânse relații Ungaria le-a dezvoltat cu Rusia. Cu precădere, această prietenie s-a manifestat de la începutului invaziei militare rusești în Ucraina. Politica externă a Ungariei a fost cea de „cal troian” al Rusiei în interiorul UE (în schimbul încheierii contratelor cu Gazprom pentru procurarea gazelor naturale rusești la un preț avantajos pentru Budapesta).
Antieuropenismul și pro-rusismul lui Viktor Orban a provocat reacții dure la Bruxelles. Carențele statului de drept în Ungaria și blocarea în repetate rânduri a deciziilor Uniunii Europene au dus la înghețarea, inițial parțială, iar ulterior aproape totală, a fondurilor UE alocate Budapestei. Efectele acestei decizii a Bruxelles-ului au fost resimțite de către economia Ungariei, a cărei stare din 2023 a devenit una vulnerabilă. Problemele economice ale Ungariei au avut impact și asupra preferințelor electoratului maghiar, popularitatea lui Victor Orban și a Fidesz fiind în scădere.
În ajunul alegerilor parlamentare din 12 aprilie a.c., sondajele atestă o susținere de doar aproximativ 40% pentru Fidesz, partidul de guvernământ fiind depășit în preferințele alegătorilor maghiari de către formațiunea „Respect și Libertate” (prescurtat Tisza), care se bucură de o popularitate de circa 50%. Orban este sprijinit deschis în această campanie de către Statele Unite. Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a vizitat oficial Ungaria în februarie, după Conferință de securitate de la Munchen, iar vicepreședinte american JD Vance a sosit la Budapesta cu doar 5 zile înainte de alegeri, ambii exprimându-și susținerea pentru Victor Orban.
Pe lângă sprijinul SUA, premierul Orban are și suportul Rusiei care a intervenit direct în alegerile din Ungaria prin intermediul Serviciul de Informații Externe (SVR). Narațiunea de bază a lui Viktor Orban în timpul campaniei a fost cea a „războiului” (din Ucraina), una deja clasică folosită de experții ruși în tehnologii politice în timpul alegerilor din mai multe state europene, inclusiv Republica Moldova.
Pentru Rusia menținerea lui Viktor Orban la putere este extrem de maximă importanță, deoarece acesta este folosit de către Kremlin drept „agent al haosului” în interiorul UE și în calitate de instrument de blocaj al deciziilor luate de Bruxelles. Interceptările discuțiilor dintre ministrul maghiar de externe, Peter Szijjarto și cel rus, Serghei Lavrov, scurse în mass media în timpul campaniei electorale, în care șeful diplomației maghiare îi raportează în detalii omologului său de la Moscova subtilitățile deciziilor politice luate de UE, demonstrează clar controlul politic al Rusiei asupra Ungariei, îndreptat împotriva Uniunii Europene.
Bruxelles-ul, din contra, are interesul major ca Orban să piardă puterea politică în Ungaria, de aceea mizează în aceste alegeri pe principal său rival – Tisza. Acest partid a fost fondat în octombrie 2020 pentru a participa alegerile parlamentare din 2022, însă nu a fost acceptat în competiția electorală din motive financiare. Popularitatea Tisza a început să crească rapid în 2024, odată cu venirea în partid a lui Peter Magyar, fost membru Fidesz. Tisza, se poziționează ca un partid de centru-dreapta, cu doctrină conservator-liberală, însă proeuropean (spre deosebire de Fidesz). Partidul pune accent pe statul de drept și lupta împotriva corupției ca piloni centrali ai identității sale ideologice.
Relațiile moldo-maghiare, cum arată ele?
Relațiile politice dintre Republica Moldova și Ungaria tradițional au fost unele bune, încă din momentul stabilirii relațiilor diplomatice, la 16 ianuarie 1992. Politică externă a Ungariei a fost prezentă în Republica Moldova, inclusiv pe demisiunea europeană. Cadrul juridic bilateral dintre cele două state este reglementat de peste 60 tratate în diverse domenii, cum ar fi cel comercial-economic, agricol, științific și cultural-turistic. De asemenea, există și o Comisie mixtă interguvernamentală moldo-ungară pentru cooperare economică, dar activitatea ei rămâne a fi modestă deocamdată.
Deși Ungaria nu se numără printre primii zece parteneri comercial ai Republicii Moldova (exporturile în anul 2025 reprezentau sub 1%, iar importurile 1,8%), relațiile economice cu această țară sunt importante pentru Chișinău, cu precădere în domeniul agricol. În principal, Republica Moldova exportă în Ungaria mărfuri agricole, vinuri și produse alimentare. Iar importă produse chimice, echipamente și tehnologii. În Republica Moldova activează peste 40 de companii cu capital maghiar, volumul investițiilor fiind de peste 20 de milioane MDL.
La nivel politic, relațiile dintre Republica Moldova și Ungaria au fost prietenoase și de cooperare. În anumite perioade, guvernele („roșii”) de la Chișinău au încercat să folosească relația Republicii Moldova cu Ungaria în detrimentul celei cu România sau chiar cu Bruxelles-ul. Este vorba de perioada 2004-2007, din timpul președinției lcomunistului Vladimir Voronin, și cea din 2019-2020, când puterea politică în Republica Moldova era controlată de socialistul Igor Dodon.
În timpul „cochetării” lui Vladimir Voronin cu UE (o perioadă provocată de confuzia geopolitică a liderului comunist după episodul cu „Memorandumul Kozak” din 2003), Chișinăul a promovat ostentativ o politică externă axată pe ideea că parcursul european al Republicii Moldova trece pe la Budapesta, dar nu pe la București. Dodon, în tentativele sale de a promova o așa-zisă politica externă „echilibrată” între Est și Vest (care în realitate se dorea a fi o redirecționare dinspre UE spre Rusia), a încercat să folosească modelul maghiar în calitate de exemplu de stat care promovează o politică externă în interesele naționale, și nu a celor externe, de la Bruxelles. Trebuie precizat că aceste intenții ale Chișinăului au fost origini strict interne (în cazul lui Dodon nu putem exclude influența Moscovei), fără o implicare a Budapestei. Dimpotrivă, Ungaria a susținut în permanență parcursul european al Republicii Moldova.
Concluzii
Chișinăul are relații bune cu Ungaria, însă alegerile parlamentare din 12 aprilie a.c. sunt importante și pentru Republica Moldova. Budapesta are relații deficitare cu Kievul și Bruxelles-ul, inclusiv cu suportul de Moscovei. Ungara, făcând uz de mecanismul votului consensual al deciziilor luate de către UE, acționează astăzi în interesele Rusiei pentru a bloca parcursul european al Ucrainei, dar și a perturba procesul decizional la nivelul Uniunii Europene. Republica Moldova este abordată la pachet cu Ucraina în procesul de extindere a Uniunii Europene, prin urmare Chișinăul este afectat și el de blocajele Budapestei.
Totuși, rezultatul alegerilor din 12 aprilie a.c. au mai degrabă un caracter local, de scurtă durată. Victoria forțelor europene ar debloca pentru moment o serie de decizii extrem de importante ale UE, însă nu va rezolva problemele sistemului de luare a deciziilor la nivelul Uniunii Europene. Nu există nici un fel de garanții că locul Ungariei nu va fi preluat de Slovacia, iar rolul de lider al politicienilor naționaliști-populiști nu va trece de la Victor Orban la premierul slovac, Robert Fico. Cazul Ungariei lui Viktor Orban doar scoate în evidență, o dată plus, faptul că Uniunea Europeană are nevoie de reforme instituționale profunde pentru o bună funcționalitate în condiții geopolitice dificile.
Victoria forțelor proeuropene la 12 aprilie a.c. în Ungaria, va deschide, probabil, calea spre începerea negocierilor oficiale de aderare a Ucrainei și Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Însă dacă Viktor Orban va reuși să se mențină la putere, prin diverse mijloace, relația Ungariei cu Ucraina va rămâne neschimbată, iar decizia privind deschiderea negocierilor oficiale cu Kievul și Chișinăul va fi în continuare blocată. De aceea, guvernul de la Chișinău trebuie să fie pregătit pentru ambele scenarii. O victorie a lui Viktor Orban va impune diplomația moldovenească să caute soluții, inclusiv să meargă pe scenariul deculpării Republicii Moldova de Ucraina în procesul de integrare europeană. Scenariu care va necesita discuții lungi și intense între Chișinău și Bruxelles, dar în mod special cu Kievul.
