Cu o sticlă de whiskey pe masă, din care o porție turnată în pahar și un trabuc din care trage fără prea multă vlagă înainte de a răspunde la prima întrebare, ambasadorul (neacreditat) al Federației Ruse la Chișinău, Oleg Ozerov a acordat un interviu de aproape o oră pentru Sputnik Moldova în care a reușit să propage, deseori printr-un limbaj mai diplomatic și mai sofisticat, majoritatea narațiunilor false pe care propaganda de la Kremlin le tot inoculează pe diferite căi și forme de-a lungul ultimilor ani.
Amenințările voalate ale lui Ozerov
Chiar în prima parte a interviului, utilizând una din tehnicile preferate ale Kremlinului de a compara Republica Moldova și a sugera (uneori chiar declarând fățiș) că va fi a doua Ucraină, Ozerov amenință voalat țara în care a fost trimis ambasador că copiii săi ar putea avea soarta copiilor ucraineni și sugerează pe un ton arogant și superior că „încă nu v-am arătat ce putem”: „Vă amintiți că Poroșenko (fostul președinte ucrainean Piotr Poroșenko n.red), în 2015 parcă, declara că copiii noștri vor învăța în cald, iar copiii din Donbas vor sta în subsoluri. Ceea ce se întâmplă acum, mi se pare, arată tocmai faptul că Rusia poate răspunde, dar nu dorește să o facă”, a spus Ozerov, referindu-se la pretinse acțiuni sau declarații „dușmănoase” ale Chișinăului.
Rescrierea istoriei și rusofobia - narațiunile de serviciu ale Kremlinului
Comparațiile cu Ucraina, dar și cu Țările Baltice, nu se opresc aici. Ambasadorul rus revine la așa-numita „rescriere a istoriei”, acuzând că „se încearcă de a-l prezenta pe Antonescu drept erou”. Aceasta este una din temele preferate ale ambasadorului rus, făcând referire la manualele de istorie. Veridica însă a demonstrat anterior că în manuale este explicat contextul intrării României în cel de-Al Doilea Război Mondial, după anexarea Basarabiei de către URSS ca urmare a pactului Molotov – Ribbentrop, încheiat de Moscova cu regimul nazist, dar și a Dictatului de la Viena. Subiectul Holocaustului este tratat în manual, la fel și cel al Holocaustului romilor, și sunt, de asemenea, menționate datele raportului final al Comisiei Internaţionale pentru studierea Holocaustului în România: „În Regatul României, Holocaustul a început în 1938, odată cu promulgarea primelor legi restrictive antievreiești ale guvernului Goga, când peste 220 000 de evrei au fost lipsiți de un șir de drepturi politice și civile, și a continuat după intrarea României în război, inclusiv în teritoriile controlate de statul român, și s-a sfârșit în 1944”. De asemenea, Ion Antonescu este prezentat ca fiind responsabil de Holocaust: „Activitatea administrației românești în Transnistria a fost umbrită de crime, legate de folosirea Transnistriei ca loc de deportare și suprimare a evreilor și romilor. I. Antonescu a avut o politică contradictorie față de problema evreiască, inițial a fost rezervat și nu a acceptat politicile naziste, dar treptat, din cauza presiunilor, a adoptat legi rasiale, a ordonat deportările evreilor și romilor în Transnistria, iar colaborarea cu naziștii a dus la numeroase victime și la săvârșirea crimelor împotriva umanității”.
Într-un alt context, diplomatul rus reia și subiectul așa-numitei rusofobii care ar fi fost cauza conflictului transnistrean și care ar exista și în prezent. Este una din principalele narațiuni false care a stat la baza secesiunii, iar Veridica a demontat-o anterior.
Cum justifică Ozerov prezența militară rusă
Și tot în contextul reglementării conflictului transnistrean, Ozerov urmează propaganda Kremlinului, care nu face distincție între pacificatorii ruși și militarii și muniția de la Cobasna pe care Rusia, în Declarația Summitului OSCE de la Istanbul din 1999, s-a angajat să le evacueze până în anul 2002. În privința acestor angajamente el spune că erau condiționate de reglementarea politică a conflictului. „Promisiunile au fost făcute, în primul rând, în cadrul negocierilor cu OSCE, iar aceste promisiuni au fost corelate cu reglementarea politică a conflictului transnistrean. (...) Acest proces, dacă nu a fost dus până la capăt, a fost doar din motivul că nu a fost dus până la capăt procesul de reglementare transnistreană. Cu alte cuvinte, exprimându-ne în limbaj modern, nu au fost eliminate cauzele inițiale ale conflictului. În ce constau acestea? Ele constau în garanții privind drepturile populației rusofone și în toate celelalte aspecte, deoarece este imposibil de imaginat o asemenea reglementare în care trupele noastre ar fi retrase, iar drepturile cetățenilor ruși ar continua să fie încălcate”.
Este un nou fals. În documentul OSCE de la Istanbul nu se spune nimic despre condiționarea evacuării trupelor și muniției cu reglementarea politică a conflictului transnistrean. Iată ce este menționat în punctul 19 al Declarației, care se referă la retragerea trupelor rusești din Republica Moldova (traducere neoficială): „Reamintind deciziile Summit-urilor de la Budapesta și Lisabona și ale Reuniunii Ministeriale de la Oslo, ne reiterăm așteptarea privind o retragere timpurie, ordonată și completă a trupelor ruse din Moldova. În acest context, salutăm progresele recente înregistrate în evacuarea și distrugerea echipamentului militar rus depozitat în regiunea transnistreană a Moldovei, precum și finalizarea distrugerii munițiilor netransportabile. Salutăm angajamentul Federației Ruse de a finaliza retragerea forțelor ruse de pe teritoriul Moldovei până la sfârșitul anului 2002. De asemenea, salutăm disponibilitatea Republicii Moldova și a OSCE de a facilita acest proces, în limitele competențelor lor respective, până la termenul convenit”.
Elogierea „Russkii dom”
Și evident, nu putea să treacă cu vederea decizia autorităților de la Chișinău de a denunța acordul privind înființarea și funcționarea centrelor culturale, adică închiderea așa-numitului „Russkii dom”. După ce a elogiat relevanța acestui centru, Ozerov a afirmat că „niciuna dintre acuzațiile aduse împotriva noastră privind presupusele încălcări în activitatea sa nu a găsit până în prezent nicio confirmare”. Or, Veridica a scris anterior, făcând referire la numeroase studii și investigații internaționale, care demonstrează legăturile dintre centrele culturale ruse, Rossotrudnicestvo și alte structuri ale Moscovei cum ar fi Pravfond, și acțiuni subversive și propagandă. Cam în același mod, „Russkii Dom” acționa și la Chișinău, potrivit ministrului Culturii, Cristian Jardan - proiecții de filme propagandistice în 2021 și 2022, în mai multe localități din țară, care justificau agresiunea Rusiei asupra Ucrainei; activități țintite asupra copiilor și tinerilor, selectați pentru vizite și programe în Federația Rusă, inclusiv în tabăra Artek din Crimeea ocupată; promovarea discursului militarist și a mesajelor politice, uneori camuflate ca evenimente „culturale”; comemorări cu tentă propagandistică. În plus, eludând legislația, au fost deschise două centre la Tiraspol și Comrat, fără acordul Chișinăului.
O altă narațiune falsă promovată intens, în special în ultimul timp, este că Republica Moldova a renunțat la gazul rusesc și la energia electrică produsă în stânga Nistrului, din care cauză prețurile au crescut și a avut loc și blackoutul din 31 ianuarie a.c. „Iată, am văzut recentul incident care a avut loc săptămâna trecută. De ce s-a întâmplat? Pentru că nu doar că a fost refuzat gazul rusesc, dar a fost refuzată și utilizarea energiei electrice produse de centrala electrică moldovenească (MGRES). (...) În cazul în care ar fi funcționat cel puțin două grupuri energetice, nu doar unul, așa cum se întâmplă acum, aceste două grupuri ar fi fost suficiente pentru a preveni incidentul, care a fost provocat de cauze naturale, ruperea cablurilor și așa mai departe”.
Deconectările de energie electrică din 31 ianuarie a.c., au reprezentat o sursă de falsuri, manipulări și narațiuni conspiraționiste, despre care Veridica a scris. Ce trebuie menționat în legătură cu declarațiile lui Ozerov este că Gazprom, de fapt, a redus, în toamna anului 2022, unilateral volumele de gaz livrate Republicii Moldova, iar Chișinăul a redirecționat gazul pe care încă îl mai livra gigantul rus regiunii transnistrene, inclusiv pentru a produce energie electrică, și a fost nevoit să achiziționeze necesarul de pe alte piețe. Respectiv, partea dreaptă a Nistrului a continuat să procure energie electrică de la Cuciurgan până la sfârșitul anului 2024. Din 2025, după ce Ucraina nu a mai prelungit acordul de tranzit cu gigantul rus pe teritoriul său, Chișinăul a încercat să convingă Moscova să continue livrarea aceluiași volum de gaz regiunii transnistrene, dar Moscova a refuzat. Gazprom a condiționat aceste livrări cu intoarcerea unei pretinse datorii de peste 700 de milioane de dolari de către Republica Moldova (partea dreaptă a Nistrului), pe care Chișinăul nu o recunoaște. În același timp, partea rusă a propus formule obscure de livrare a gazului. Trebuie amintit în context că la sfârșitul lunii noiembrie 2024, ministrul Energiei de atunci Victor Parlicov a mers la Sankt Petersburg unde s-a întâlnit cu președintele Gazprom, Alexei Miller, pentru a convinge gigantul rus să continue livrările de gaz pentru regiunea transnistreană, dar fără succes.
Prin urmare, Moscova este cea care a redus volumul de gaz pentru regiunea transnistreană începând cu ianuarie 2025, astfel încât Tiraspolul nu a mai putut produce energie electrică pentru partea dreaptă a Nistrului.
Manipularea cifrelor legate de comerțul cu UE
O altă afirmație falsă, care face parte dintr-un adevărat arsenal al Moscovei de narațiuni împotriva UE și a integrării europene a Republicii Moldova, este că Republica Moldova nu ar avea de câștigat nimic din apropierea de blocul comunitar și că este folosită doar ca piață de desfacere. „Puteți spune cât de bine este că ni s-au deschis piețele. Apropo, formal ele au fost deschise. Doar că unde sunt rezultatele acestei „deschideri” a piețelor? A crescut exportul? Nu. A crescut importul”, afirmă diplomatul rus, care face trimitere la unele statistici din 2024 pentru a-și confirma declarațiile.
De fapt, potrivit datelor statistice oficiale, din 2014, de când părți ale Acordului de Liber-Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA) între Republica Moldova și Uniunea Europeană au început să fie aplicate provizoriu (mai exact de la 1 septembrie 2014) și până în 2024 (inclusiv) exporturile Republicii Moldova spre UE s-au dublat - de la 1,24 miliarde de dolari în 2014, la la aproape 2,4 miliarde de dolari în 2024, iar cota UE în exporturile moldovenești a crescut de la aproximativ 51% în 2014, la peste 67% în 2024. Este adevărat, că în aceeași perioadă de timp au crescut și importurile din UE, dar cota lor din totalul importurilor a rămas practic aceeași - 48,3% în 2014, respectiv 50% în 2024.
„От российских рынков Республика Молдова сама отказалась, а больше продавать некуда” (Republica Moldova este cea care a renunțat la piața rusă, iar în altă parte nu are unde să vândă), mai afirmă Ozerov, referindu-se la vinurile moldovenești. Ba o mai face pe mucalitul întrebându-se dacă țările musulmane (unde, de regulă este interzis consumul de alcool) ar putea cumpăra vinuri moldovenești. Probabil, dl ambasador a uitat de anii 2006, 2010, 2013, când Rusia a impus embargouri vinurilor moldovenești, iar între timp producătorii s-au reorientat spre alte piețe și exportă în zeci de țări ale lumii.
Ozerov: baioneta rusă aduce eliberarea
Și da, după toate acestea, Ozerov a mai afirmat cu toată seriozitatea că „armele rusești și baioneta rusă aduc nu ocupație, dar eliberare”. Fără a ne adânci prea mult în istorie, e suficient să ne gândim la cele aproape 6 milioane de ucraineni refugiați de frica „eliberării rusești” și la alte zeci de milioane care în această iarnă au înghețat de frig și de aproape 4 ani trăiesc cu frică în așteptarea „eliberării”.
Însă pentru a înțelege cel mai bine cât de sincer este ambasadorul rus,, este suficient să-l vezi elogiind locurile pitorești, calitatea producției agricole din Republica Moldova, a vinurilor, divinurilor și apelor curative, stând pe masă cu o sticlă de whiskey, cu o alta de apă minerală „Borjomi” georgiană și cu gustări care n-au nimic comun cu bucatele tradiționale moldovenești.
