„Decuplarea” Republicii Moldova de Ucraina e, atâta cât poate fi, oficială. În Pachetul pentru Extindere, adoptat pe 4 noiembrie a.c., Comisia Europeană stabilește două foi de parcurs pentru cele două țări, iar drumul Moldovei este mai scurt decât al Ucrainei. Asta înseamnă, pe românește, că Moldova ar putea intra mai rapid în Uniunea Europeană și că ținta 2030, enunțată de președinta Maia Sandu, devine tot mai verosimilă.
Poziția anterioară a Bruxelles-ului era aceea că cele două țări trebuie tratate în mod identic, fiindcă și-au început procesul de aderare în același timp. Totuși, așa cum remarcam încă de la jumătatea anului, odată cu deschiderea grupurilor de capitole de negociere, situația diferită a celor două țări, în privința a diferite obiective punctuale, trebuia să genereze abordări diferite și un calendar diferit.
Cum se realizează decuplarea
Desigur, decuplarea nu este consemnată ca atare în documentele oficiale ale Comisiei, fie și numai fiindcă nu este un termen oficial. Anexele referitoare la Moldova și Ucraina ale Comunicării Comisiei sunt însă explicite în acest sens. Foaia de parcurs a Republicii Moldova include deschiderea ultimelor două grupuri de capitole de negociere („clustere”) până la finalul lui 2026 și închiderea altor 25 din cele 33 de capitole în decursul lui 2027 (nouă în primul semestru și 16, în cel de-al doilea). Enumerarea este prea lungă pentru articolul de față, dar în primul grup de nouă intră subiecte ca relațiile externe, politica de apărare, transformarea digitală sau uniunea vamală, în timp ce în al doilea se găsesc politici economice, sociale și monetare, taxarea, protecția consumatorului etc.
În privința Ucrainei, deschiderea ultimelor două clustere (4 și 5) este prevăzută și ea până la finalul lui 2026, dar calendarul pe 2027 include doar șapte capitole de negociere, cu educația și cultura în primul semestru. Desigur, cele două calendare nu au caracter obligatoriu, iar închiderile de capitole sunt de regulă provizorii și depind de așa-numitele „benchmark-uri” pe care țările-candidate trebuie să le îndeplinească. Faptul că Bruxelles-ul acceptă trasee diferite pentru cele două țări candidate este însă esențial pentru parcursul ulterior de aderare. Este adevărat, poziția Comisiei nu e singura care contează în proces, iar lucrurile se pot schimba în decursul următorilor doi ani. Totuși, în stadiul „capitolelor”, integrarea trece de la sine din zona geopolitică, a șefilor de state și a Consiliului European, în cea mai tehnică a dezideratelor punctuale și a Comisiei.
Estimarea acesteia e că în cazul Moldovei, capitolele de negociere ar putea fi închise la începutul lui 2028, iar în cazul Ucrainei, la finalul aceluiași an. Ar urma procesul de ratificare a aderării de către parlamentele țărilor UE.
Cu ce ajută Moldova decuplarea de Ucraina
Dacă, la începutul procesului de aderare, Ucraina a fost, din motive geopolitice, un fel de locomotivă a Moldovei, blocajele tehnice din ultimele săptămâni, în care Moldova a avut de suferit din cauza problemelor bilaterale dintre Ucraina și Ungaria, dovedesc că Republica va avea un parcurs mai lin cât timp va depinde de propriile realizări. Clusterele 2-5 au rămas inițial nedeschise și în cazul Ucrainei, și în cel al Moldovei, din cauza tratamentului minorității maghiare în Ucraina. Legislația privind educația în limba maternă adoptată la Kiev a deblocat clusterele 2 și 3. Deși chiar Ungaria a fost cea care a propus deblocări suplimentare în cazul Moldovei, grupurile de experți ale UE s-au opus acestei măsuri, considerate neechitabile conform vechii abordări. Comisia trasează însă acum o linie „macro” distinctă.
Premisele unei integrări rapide a Moldovei sunt rezumate la Bruxelles prin formula colocvială „țară mai mică, probleme mai mici”. Obiectivele birocratice pe care le are în plus Ucraina sunt menționate la subpunctele „integrare graduală” din anexele referitoare la cele două țări: ACAA (Acordul privind evaluarea conformității și acceptarea produselor industriale), SEPA (zona unică de plăți în euro) și cuplarea pieței ucrainene de electricitate cu piața UE. Desigur, dincolo de intențiile politice și interesul strategic al Uniunii Europene față de Ucraina, e cât se poate de firesc ca astfel de cerințe punctuale să fie luate în calcul separat, în funcție de țară, iar ritmul rapid în care a reușit Moldova să se miște până în prezent înseamnă că a bifat deja obiective de acest fel.
Reacții politice la Bruxelles, Kiev, Chișinău și București
Previzibil, decuparea a nemulțumit Ucraina, lucru ușor de decelat încă dintr-un discurs al președintelui Zelenski de la Bruxelles, de pe 16 octombrie a.c., în care acesta afirma că ar fi „greșit moral” ca Ucraina și Moldova să fie separate în parcursul către integrare. Poziția a fost reiterată și de alți responsabili guvernamentali ucraineni, cu mențiunea că de cele mai multe ori aceștia și-au asumat ținte mai ambițioase decât estimarea din comunicarea Comisiei. Prin vocea Maiei Sandu, dar și a altora, Chișinăul a susținut diplomatic colaborarea dintre cele două țări, subliniind însă că fiecare dintre ele trebuie să-și rezolve propriile probleme. Comisara europeană pentru extindere, Marta Kos, a evitat, din motive deja explicate, menționarea „decuplării” ca atare, afirmând însă că procesul de aderare trebuie să se desfășoare conform meritelor. Integrarea după merite este și ea susținută de Ministerul Afacerilor Externe român, într-un comunicat din 5 noiembrie a.c.
O prognoză la prognoză
La finalul acestui articol, o prognoză e oarecum lipsită de sens, cât timp foaia de parcurs a Comisiei e tocmai așa ceva. Se poate face însă o „prognoză la prognoză”, în care viteza cu care se mișcă țările-candidate din plutonul fruntaș, ca Moldova, Ucraina, Muntenegru sau Albania e esențială pentru ele. Alunecarea spre extrema dreaptă a Europei este din ce în ce mai vizibilă, iar în momentul de față, și, așa cum am spus deja, principalul motiv de angoasă al Bruxelles-ului sunt alegerile prezidențiale din Franța, din aprilie 2027. Acolo, lidera Rassemblement National, Marine le Pen, e dată ca favorită. Presupusa ei prezență în Consiliul European creează posibilitatea unor obstrucții în procesul de aderare al Moldovei, și nu numai al ei. Victoriile extremiștilor de la AfD în două landuri germane, dimpreună cu nepopularitatea centristului cancelar Friedrich Merz, sunt și ele simptome îngrijorătoare. Ceea ce are de făcut Moldova e să se prezinte, pe cât posibil, impecabil la „benchmark”-urile pe care le presupun capitolele de negociere și să mențină ritmul de integrare ridicat de până în prezent. Decuplarea de Ucraina îi creează un spațiu de manevră suplimentar.
