După o perioadă îndelungată de hibernare, în 2026 problema transnistreana pare să fi primit un nou impuls. Dinamizarea dosarului transnistrean poate fi explicată prin doi factori majori care au intervenit în ultima perioadă. Primul, începând cu 1 ianuarie 2025, modelul economic al regimului separatist de la Tiraspol, bazat pe folosirea gazelor naturale primite gratuit din Rusia, a încetat să funcționeze, odată cu decizia Ucrainei de nu mai permite tranzitarea teritoriului său de către gazul rusesc. Decizia Ucrainei a înrăutățit situația economică în stânga Nistrului și dus la creșterea dependenței Tiraspolului de Chișinău. Al doilea factor, începerea negocierilor tehnice de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, inevitabil va aduce schimbări în situația care s-a creat de-a lungul anilor în relația Chișinău-Tiraspol.
Chișinăul, tot mai activ în raport cu Tiraspolul
La 12-13 martie 2026, viceprim-ministrul pentru Reintegrare, Valeriu Chiveri, a efectuat o vizită de lucru la Bruxelles, în timpul căreia a avut mai multe întâlniri cu înalți reprezentanți ai instituțiilor europene, printre care și o întrevedere cu Marta Kos, comisarul european pentru Extindere. Întâmplător sau nu, exact în momentul când Valeriu Chiveri se afla la Bruxelles, în spațiul public a fost „deversat” un non-paper privind poziția și următoarele acțiuni ale Chișinăului în dosarul transistrean, pe care vicepremierul pentru reintegrare l-ar fi prezentat oficialilor europeni în timpul vizitei sale.
Documentul a fost făcut public de către jurnalistul, Vladimir Soloviov, originar din Transnistria, într-un material scris pentru versiunea rusă a centrului Carnegie de la Berlin. Tezele principale ale analizei lui Soloviov sunt: non-paperul reprezintă noul plan al Chișinăului privind reglementarea problemei transnistrene; e destinat, în principal, publicului occidental, deoarece dinamizarea reglementării transnistreană este o condiție a Uniunii Europene în procesul de aderare Republicii Moldova la UE; Chișinăul mizează că partenerii europeni se vor implica activ în soluționarea problemei transnistrene. Ideea de bază a lui Vladimir Soloviov este că Republica Moldova își dorește ca Uniunea Europeană să soluționeze conflictul transnistrean în locul ei.
Peste câteva zile, făcând totalurile vizitei sale la Bruxelles, vicepremierul pentru Reintegrare a confirmat existența documentului prezentat partenerilor europeni, dar a ținut să facă următoarele precizări: nu este o strategie și nici un plan de reglementare a conflictului transnistrean, ci un document informal fără valoare oficială, folosit adesea în dialogul diplomatic; este o schiță de idei și direcții posibile, un punct de pornire cu partenerii europeni pentru a stimula dialogul la nivel internațional; are o abordare modulară pe mai multe domenii, unele din ele prinzând contur, cum ar fi extinderea cadrului normativ economic pe întreg teritoriul țării; se mizează pe suportul economic și politic al partenerilor europeni, însă soluționarea conflictului este responsabilitatea Republicii Moldova.
Unele din abordările expuse Valeriu Chiveri au început deja să fie implementate de către autoritățile de la Chișinău. Cu puțin timp înainte de vizita la Bruxelles, pe 26 februarie 2026, la sediul misiunii OSCE din Tiraspol, după o pauză de peste 15 luni, a avut loc reuniunea de lucru a reprezentanților politici ai Chișinăului și Tiraspolului în procesul de negocieri pentru reglementarea problemei transnistrene (așa-zisul format „1+1”) – Valeriu Chiveri şi Vitalii Ignatiev. De la ultima întâlnire în formatul „1+1” (19 noiembrie 2024), raportul în relația Chișinău-Tiraspol s-a schimbat în favoarea autorităților constituționale ale Republicii Moldova.
Acest lucru i-a permis vicepremierului pentru Reintegrare să preia inițiativa la întâlnire, pe alocuri Chiveri având o abordare debordantă și neașteptată pentru Ignatiev. De la bun, Valeriu Chiveri a ținut să puncteze că „ne bucurăm să fim la Tiraspol, Republica Moldova”. Ulterior, vicepremierul pentru Reintegrare i-a adus la cunoștință reprezentatului politic al Tiraspolului (așa-zisul ministru de externe) că Chișinăul a luat decizia să anuleze facilitățile fiscale de care se bucurau companiile din regiunea transnistreană înregistrate juridic în conformitate cu legislația moldovenească. Banii adunați de la companiile din stânga Nistrului vor merge în Fondul de convergență, pe care autoritățile de la Chișinău urmează să-l creeze, din 1 august 2026, cu scopul de a finanța procesul de reintegrare a regiunii transnistrene.
O altă propunere a lui Valeriu Chiveri care i-au provocat stupoare lui Ignatiev au fost cea ca toate școlile „moldovenești” din stânga Nistrului să treacă la procesul educațional în limba română, începând cu 1 septembrie 2026. În plus, Chișinăul a mai venit cu propunerea ca serviciul unic de urgență 112 să fie extins și în regiunea transnistreană, pentru început la Tighina (Bender), Dubăsari sau Râbnița. De asemenea, vicepremierul pentru Reintegrare a anunțat că autoritățile moldovenești vor insista asupra subiectelor legate de drepturile omului, cum ar fi libera circulație peste Nistru a jurnaliștilor și activiștilor civici.
Reacția Tiraspolului a fost una previzibilă, încercând să respingă, sub diferite pretexte, propunerile făcute de reprezentatul Chișinăului la 26 februarie a.c. Mai exact, poziția Tiraspolului este următoarea: Chișinăul nu-și dorește un dialog real pentru a soluționa problemele acumulate între cele două maluri; formatul „5+2” rămâne a fi singurul mecanism în stare să reglementeze relațiile dintre Chișinău și Tiraspol; nu este nevoie de un fond de convergență, deoarece Chișinăul trebuie să respecte angajamentele asumate între părți pe parcursul anilor; introducerea taxelor fiscale pentru companiile din stânga Nistrului reprezintă presiuni economice ale Chișinăului asupra Tiraspolului. În ceea ce privește non-paperul prezentat de către Chișinău partenerilor europeni, la Tiraspol acest document nu a fost comentat în nici un fel (ca și la Moscova, de altfel).
Ce prevede non-paperul „deversat” în spațiul public?
Non-paperul ajuns în spațiul public este intitulat „Abordările de bază în procesul de reintegrare treptată a regiunii transnistrene”. El conține șapte puncte și trei anexe. Cele șapte puncte sunt: Obiective și principii; Vulnerabilități și riscuri; Contextul geopolitic; Direcții și mecanisme operaționale; Reintegrare și integrare europeană; Sistemul de garanții; Măsuri de consolidare a încrederii.
La obiective se precizează că Republica Moldova este unicul subiect al dreptului internațional, iar teritoriul regiunii transnistrene constituie partea ei integrantă. La riscuri este trecută Rusia în calitate de factor distructiv în reglementarea transnistreană, iar neimplicarea sau implicarea insuficientă a altor actori internaționali constituie un risc substanțial pentru succesul procesului de reintegrare.
Punctul trei, contextul geopolitic, enumeră circumstanțele obiective ale conflictului transnistrean, subliniind că formatul de negocieri „5+2” nu mai este operațional, iar Moscova și Tiraspolul nu manifestă voința politică pentru o soluționare viabilă a problemei transnistrene. Tot aici se spune că militarii ruși din stânga Nistrului, deși au capacități limitate, sunt un instrument cheie al controlului rusesc asupra regiunii transnistrene și un generator de insecuritate regională. De aceea, Republica Moldova pledează pentru demilitarizarea și înființarea, cu ajutorul partenerilor internaționali care vor pune presiune pe Rusia, a unei misiuni civile internaționale de menținere a păcii sau o administrare civilă a regiunii. Procesul de demilitarizare a operațiunii de menținere a păcii trebuie să fie separat de soluționarea politică a conflictului. Instaurarea unei păci juste și durabile în Ucraina ar putea crea condiții favorabile pentru retragerea trupelor și munițiilor de către Rusia din stânga Nistrului.
Referitor la direcții și mecanisme operaționale, în document se precizează că, în prezent, singura platformă funcțională pentru dialog direct între Chișinău și Tiraspol este formatul de negocieri „1+1” la nivelul reprezentanților politici. La identificarea unei soluții cuprinzătoare urmează să se ajungă printr-un proces de reintegrare gradual și etapizat în mai multe domenii, reintegrarea economică urmând a fi elementul central al strategiei generale, susținute prin măsuri progresive de reintegrare în sectoarele energetic, vamal, fiscal, monetar, social, al sănătății, educației și alte sectoare relevante. Din acest motiv, Chișinăul preconizează să opereze modificări legislative de uniformizare a cadrului juridic național pe întreg teritoriul Republicii Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană.
Pentru susținerea financiară a procesului de reintegrare va fi creat un fond de convergență, susținut din contribuții naționale și internaționale. Sprijinul financiar al regiunii transnistrene în procesul de reintegrare se va baza pe un cadru clar de condiționalități pentru stânga Nistrului, cum ar fi respectarea drepturilor omului, garantarea libertății de exprimare și a accesului la informație, asigurarea liberei circulații a persoanelor și a bunurilor, funcționarea neîngrădită a instituțiilor de învățământ cu predare în limba română, precum și protejarea intereselor economice și a mediului de afaceri local.
În document este specificată poziția Chișinăului, anunțată nu o singură dată, potrivit căreia reintegrarea și integrarea europeană sunt două procese distincte, scenariul ideal fiind, desigur, ca cele două procese să decurgă în paralel, astfel încât parte a Uniunii Europene să devină o Republică Moldova reintegrată. Chișinăul consideră că este necesar să acorde un sistem de garanții locuitorilor din regiune ca o parte integrantă a soluționării conflictului. Însă aplicarea amnistiei pentru persoanelw care au ocupat funcții responsabile în cadrul așa-numitelor instituții de stat transnistrene va necesita o abordare diferențiată, în special în ceea ce-i privește pe cei care au făcut parte din structurile de forță și cel militare.
În perioada de reintegrare, conducerea regiunii ar urma să fie transferată treptat sub auspiciile unei administrații internaționale, care ar supraveghea procesele de demilitarizare și democratizare a teritoriului și care, ulterior, va transmite competențele autorităților centrale de la Chișinău. Procesul de reintegrare presupune promovarea măsurilor de consolidare a încrederii (fondul de convergență este o astfel de măsură) cu scopul creării unui mediu favorabil pentru apropierea celor două maluri ale Prutului.
Concluzii
Conflictul transnistrean, în contextul geopolitic regional și al integrării europene a Republicii Moldova, întră într-o nouă fază. Dacă, ani de rândul, Chișinăul era oarecum dezavantajat în relația cu Tiraspolul (Moscova), acum situația s-a schimbat, Republica Moldova având posibilitatea să acționeze pro-activ și să pună condiții regimului separatist din stânga Nistrului.
Marea provocare a Guvernului de la Chișinău este să diminueze și să elimine controlul Moscovei asupra regiunii transnistrene, simbolizat geopolitic prin prezența trupelor rusești în raioanele de est ale Republicii Moldova. Pentru început, Chișinăul trebuie să reușească schimbarea actualului statu-quo juridic în relația cu Tiraspol, recunoscut la nivel internațional prin formatul „5+2”, format controlat de către Moscova. Ulterior, ar urma să-și consolideze pozițiile în relația cu administrația din stânga Nistrului, slăbind influența Rusiei în regiunea transnistreană. Prezența trupelor ruse în stânga Nistrului reprezintă principalul obstacol în rezolvarea conflictului transnistrean. Suportul partenerilor internaționali acordat Republicii Moldova va fi esențial în înlăturarea Rusiei din ecuația transnistreană.
Non-paperul prezentat de către Chișinău la Bruxelles (care, apropo, nu trebuia să fie făcut public) este un document foarte vag și neînchegat încă, însă el ne oferă o perspectivă generală a modului în care Chișinăul vede soluționarea problemei transnistrene și ne sugerează cum vor acționa în perioada următoare autoritățile constituționale.
