Săptămâna trecută, vicepremierul pentru Reintegrare Valeriu Chiveri a prezentat la Bruxelles viziunea Chișinăului asupra problemei transnistrene. Numit „Abordările de bază în procesul integrării treptate a regiunii transnistrene”, documentul reflectă „neoficial” angajamentul „ferm” al Republicii Moldova să înainteze „în procesul de reintegrare a țării”, pentru a se ajunge, exclusiv pe cale pașnică, la „o soluție deplină, viabilă și durabilă” a conflictului transnistrean.
Pentru prima dată, după 16 ani
După Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria), adoptată de Parlament la 22 iulie 2005, este pentru prima dată când statul moldav își expune în scris poziția în această problemă vitală pentru existența sa. Era și timpul, căci și contextul geopolitic, și condițiile interne s-au schimbat mult de atunci.
Europa a trecut cu vederea peste faptul că Rusia a picat testul de civilizare - retragerea trupelor ruse din Republica Moldova - stabilit de Angela Merkel, în 2010, la Meseberg. Însă odată cu invadarea Ucrainei și proclamarea de facto a unei noi ordini mondiale în care să conteze nu normele internaționale, ci forța militară, problema transnistreană nu mai poate fi ignorată. Războiul declanșat de Rusia varsă o lumină nouă asupra conflictului de pe Nistru, schimbând datele problemei, și, paradoxal, complicând în consecință, prin rezistența ucrainenilor, condițiile de supraviețuire a enclavei separatiste. Cu „propensiunea Rusiei către folosirea forței militare în politica externă” rolul adevărat de cap de pod, de „coadă care bâțâie câinele” a enclavei transnistrene devine evident pentru europeni.
Cine mai poate crede azi că Rusia dorește sincer să-și retragă trupele din Republica Moldova și că doar lipsa unei soluții acceptabile în conflictul transnistrean o împiedică? Acum Europa poate înțelege că Moscova este interesată nu de „confortul” transnistrenilor, care în proporție de 2/3 nu sunt ruși, nu de respectarea angajamentelor internaționale, ci de o reglementare ce îi va permite să nu retragă niciodată armata rusă de pe Nistru. De aceea, evitarea transformării Republicii Moldova într-un stat dirijat de Moscova, negocierea unei soluții care să nu afecteze suveranitatea și independența statului nostru apare azi cu toată limpezimea ca o problemă continentală. Documentul difuzat de vicepremierul Valeriu Chiveri la Bruxelles vine la momentul potrivit cu detaliile și explicațiile necesare.
Precondiția unei soluții viabile
„Rusia nu și-a pierdut interesul în regiune, dimpotrivă, în contextul actual, interesul acesta a crescut, chiar dacă resursele pe care le are la dispoziție sunt mai limitate”, se subliniază în documentul citat.
Deși dispune de capacități limitate, contingentul militar rus aflat ilegal pe teritoriul nostru rămâne un instrument cheie a controlului rus, continuând să genereze insecuritate. De aceea, retragerea trupelor ruse, internaționalizarea și demilitarizarea misiunii de pacificare este o precondiție a găsirii unei soluții viabile, presiunea internațională asupra Federației Ruse în această direcție trebuie să crească, și acest efort trebuie separat de negocierile dedicate reglementării politice a conflictului, consideră Chișinăul, cum considera, de altfel, și în 2005, fixând aceasta în „Prevederile de bază...”.
Prezența ilegală a trupelor ruse, influența Moscovei asupra structurilor de la Tiraspol, pe multiple planuri, infirmă ideea că regiunea ar putea fi parte de sine stătătoare, independentă de Rusia, la masa negocierilor. În procesul reglementării, Republica Moldova e singurul subiect al dreptului internațional, regiunea transnistreană trebuie privită ca parte integrală a teritoriului moldav. Respectul principiilor suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, în cadrul hotarelor sale recunoscute internațional și, mai nou, în acord cu direcția ei strategică de integrare europeană, înscrisă în Constituție, trebuie urmărit cu strictețe în procesul reintegrării, se spune în document.
Democratizarea rămâne, din punctul de vedere al autorităților noastre, o altă precondiție a unei reintegrări viabile (prevăzută, ca și demilitarizarea, în legea din 2005). O soluție durabilă e cea care asigură funcționalitatea statului și aceleași standarde democratice, de pluralism, de supremație a legii pe întreg teritoriul, în toate instituțiile statului. Oriunde ar locui, pe malul drept sau stâng al Nistrului, cetățenii moldoveni trebuie să se bucure de aceleași drepturi și libertăți.
Obiective diferite
Deși se află în război cu Ucraina, deși resursele și posibilitățile pe care le are la dispoziție sunt mai limitate, Rusia nu și-a pierdut interesul în regiune, dimpotrivă, acesta a crescut. Obiectivele procesului de reglementare sunt fundamental diferite pentru Republica Moldova, pe de o parte, și pentru Federația Rusă și autoritățile ilegale, separatiste, pe de cealaltă.
Fiindcă Moscova și Tiraspolul nu manifestă dorință pentru o reglementare viabilă, eforturile Chișinăului merg pe două direcții: cooperarea cu partenerii europeni și americani pentru demilitarizarea regiunii și în același timp angajarea administrației secesioniste în procesul de integrare treptată în cadrul social, economic și legal al Republicii Moldova, ținându-se cont și de integrarea în UE.
Și aici Tiraspolul manifestă o atitudine obstructivă, respingând orice măsură care ar duce la o reintegrare sustenabilă, inclusiv în domenii ca drepturile omului, libertatea de circulație, libertatea de exprimare și de asociere. Dialogul „tehnic” se menține totuși prin intermediul grupurilor de lucru sectoriale, care „contribuie la identificarea și rezolvarea problemelor concrete, creează mecanisme pentru cooperare și pun bazele pentru adoptarea unor decizii adecvate, reducând astfel riscul tensiunilor și blocajelor în procesul de reintegrare”
Soluția generală și fondul de convergență
Totuși, Chișinăul nu abandonează identificarea unei soluții generale. Aceasta va fi urmărită în procesul de reintegrare pe diferite domenii. (Ceea ce ar sugera, din punctul nostru de vedere, existența unui concept general cu repere pe fiecare direcție de reintegrare.)
Elementul central al strategiei generale este reintegrarea economică, care se va realiza „prin extinderea graduală și aplicarea uniformă a legislației relevante” pe întreg teritoriul Republicii Moldova. În paralel se vor întreprinde măsuri de reintegrare progresivă în domeniile energetic, vamal, fiscal, monetar, social, al sănătății, educației și alte sectoare importante. Când nu se va ajunge la consens prin negocieri, se va merge pe calea amendamentelor legislative, a aplicării uniforme a regulilor, cerându-se o conformare strictă cu cadrul legal național, cu reglementările fiscale, vamale, comerciale pe întreg teritoriul Republicii Moldova, până se va asigura funcționarea unui spațiu economic unificat.
Primii pași în această direcție s-au și făcut, scutirea de taxe a exportatorilor transnistreni a fost anulată, începând cu 1 ianuarie 2024, iar curând se vor anula, treptat, scutirea întreprinderilor transnistrene de plata TVA și a accizelor. (În anexele documentului, ce poate fi găsit pe moldova.europalibera.org, există date interesante despre reintegrarea de până acum).
Banii obținuți vor merge într-un fond de convergență, la care vor putea contribui și partenerii Republicii Moldova. Finanțarea acțiunilor convergente din partea transnistrenilor, adică de integrare în spațiul legal și instituțional al Republicii Moldova, va fi condiționată de respectarea drepturilor omului, garantarea libertății de exprimare și a accesului la informație, asigurarea circulației libere a persoanelor și bunurilor, a funcționării nestingherite a instituțiilor de învățământ în limba română, protecția intereselor economice și a mediului de afaceri local. Se prevede și crearea unui „cadru informațional adecvat”, prin punerea în aplicare a unei strategii de comunicare și contracarare a dezinformării ajustată la realitățile din regiune.
Perioada de tranziție și administrația internațională
Fiindcă Tiraspolul preferă status quo, respinge propunerile Chișinăului, se pronunță împotriva evacuării trupelor ruse, procesul de reintegrare și integrare europeană se dezvoltă cu viteze diferite, primul fiind în întârziere. De aceea e necesară separarea lor. Nu este exclus că la momentul intrării Republicii Moldova în UE, aplicarea legislației UE pe malul stâng să fie suspendată pentru o perioadă oarecare. (Ca în cazul Ciprului, vom adăuga noi).
A fost creat un mecanism de informare, complementat cu un grafic de întâlniri, pentru a stabili un cadru de comunicare cu reprezentanții Tiraspolului, a le explica obiectivele integrării. A fost elaborat un sistem de garanții pentru transnistreni: politice – dreptul la cetățenie pentru persoanele născute în regiune sau care au avut reședință permanentă cel puțin zece ani; legale – aplicarea amnistiei pentru persoanele care au deținut posturi în așa zisele structuri transnistrene, mai cu seamă cele implicate în violarea drepturilor omului, necesită o abordare diferențiată; economice – recunoașterea și reglementarea problemelor legate de dreptul la proprietate; sociale – asigurarea unui nivel de asistență socială nu mai redus decât cel care a existat în regiune până la reglementare.
O noutate ce nu îi va plăcea cu siguranță Moscovei, care vrea ca transnistrenii să participe cât mai curând la alegerile de pe malul drept (s-a văzut la alegerile parlamentare de anul trecut), e că procesul de reglementare include o perioadă de tranziție, de durată încă nedefinită, „pentru o sincronizare armonioasă” a ambelor maluri ale Nistrului. În această perioadă managementul regiunii va fi transferat gradual sub auspiciile unei administrații internaționale, care va supraveghea procesul demilitarizării și democratizării teritoriului. În același mod, administrația internațională va transfera competențele din regiune către autoritățile centrale de la Chișinău.
De altfel, și legea din 2005 presupunea implicarea unui consiliu electoral internațional, sub egida OSCE, pentru organizarea alegerilor libere și corecte în regiunea transnistreană, conform legislației Republicii Moldova.
În procesul de consolidare a încrederii vor fi implicate grupurile de lucru sectoriale și, dacă va fi necesar, vor fi create și grupuri de lucru suplimentare cu mandate clare de rezolvare a unor probleme concrete. Prioritatea lor va fi să asigure libera circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor, precum și „elaborarea și implementarea unor proiecte socio-economice și cultural-umanitare comune”.
Reacția Moscovei
După cum era de așteptat, și la Moscova, și la Tiraspol au răsunat strigăte de respingere a ideilor din documentul informal (non-paper) prezentat de vicepremierul Valeriu Chiveri la Bruxelles. Nu sunt acceptate categoric nici retragerea trupelor ruse, nici demilitarizarea misiunii de pacificare, considerate o „amenințare la adresa securității și stabilității” în regiune, iar fondul de convergență a fost văzut ca un instrument de „șantaj economic”.
Chișinăul a fost acuzat de „ocolirea mecanismelor internaționale de negociere” și de subminarea procesului de reglementare politică în formatul 5+2, i s-a reproșat că nu s-a consultat cu Rusia, ca „mediator și garant”, înainte de a merge la Bruxelles cu acest document „unilateral”. Fiindcă a venit vorba, Moscovei nu i-a plăcut foarte mult nici actul „unilateral” din 2005 al adoptării Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria), făcând demersuri, prin intermediul OSCE și a unor capitale europene, pentru anularea ei.
Valeriu Chiveri a răspuns (în cadrul conferinței de presă din 17 martie a.c.) că documentul respectiv reflectă modul cum vede Chișinăul procesul reintegrării în contextul integrării europene a Republicii Moldova. Și e logic. Nu are ce se amesteca Rusia, stat agresor, în afacerile noastre interne. Reintegrarea transnistreană, ar putea fi afectată de un eventual acord de pace pentru Ucraina. Rămâne de văzut dacă se vor împlini și așteptările privind implicarea și contribuția statelor europene la procesul de reintegrare, „pe plan politic, financiar și tehnic”.
